Il vreau doar pentru mine!!!!
-
0 0Revin dupa mai multe luni. !
-
stii,nu sunt direct implicata,dar aceeasi problema o are cumnata mea...
am scris eu intr-un topic despre asta.
ideea e ca eu,discutand cu ambii si mai ales intrand in amanunte cu fratelo,am ajuns la o concluzie:sotia trebuie sa fie suficient de abila sa il pastreze...
adica...sa nu forteze(stiu ca e al d.racului de greu) si sa astepte sa se consume momentul dintre cei 2.
daca el se intoarce inainte de a se fi consumat,starea creata va consuma nervii tai.
e greu,iar mie din afara mi-e oarecum usor sa vb,dar daca vrei sa-l ai din nou,ai rabdare,intelege-l si iarta-l,iarta-l din tot sufletul.
daca simti ca nu poti...e mai dificil ..
iti doresc multa putere si liniste! -
e dureros,dar sunt convinsa ca vei trece cu bine peste aceasta incercare.
ma gandesc ca nici macar o discutie nu ai putea avea cu el oricat de mult ti-ai dori.
incearca sa iti pastrezi calmul,cel putin in prezenta lui.
daca as putea sa te ajut as face-o cu mare drag,dar nu pot decat sa fiu alaturi de tine si sa te ascult... -
Nu prea as stii ce sfat sa iti dau, nu sunt nici casatorita, nu am nici un copil, nici macar nu am trait "experienta" de a fi inselata intr-o relatie dar m-am intristat alaturi de tine citindu-ti povestea.
Sigur vei primi sfaturi pertinente de la alte eve, eu iti doresc doar sa ai puterea sa treci prin tot ce va urma .. pentru ca de acum vine partea grea. -
Nu inteleg cum poti sa te tii scai de un barbat care nu te mai iubeste.Ce a schimbat in final acest copil in relatia voastra?Nimic!
Nu stiu ce sfaturi as putea sa iti dau pentru ca ti-am citit povestea si acum cateva luni si am avut acelasi sentiment ca si acum,acela ca tu te lupti cu morile de vant.Esti constienta ca singurul lucru ce-l mai tine langa tine este acest copil.
Pe langa asta mie-mi pari de un egoism teribil.Te-ai folosit de bebel ca sa-l tii mai departe langa tine.
Aaa,omul are"libertatea de a adopta orice ton" iar in dragostea nu functioneaza pe baza de constrangeri. -
uneori,noi femeile avem senzatia ca daca il pierdem pe el...pierdem tot.
cand se intampla ca el sa...plece,se termina totul pt noi,plangem,ne simtit nedreptatite,urlam,il acuzam de tot ce a facut sau credem noi ca a facut....il facem responsabil de nefericirea noastra...
am zis asa,la modul general...am tot vazut in jur ca asa se cam procedeaza.
ciudat este ca pe masura ce trece timpul,ne dam seama ca...ne e bine,de cele mai multe ori mult mai bine decat cu el.
tu ai cel mai bun motiv sa mergi mai departe cu fruntea sus indiferent de ce va face el:AI UN COPILAS.
el e viata ta,el este fiinta cea mai minunata si importanta.
daca sotul tau te trateaza cu indiferenta,nu-i raspunde la fel,dar nu-i cersi iubirea.ai demnitate!
daca el acum...nu e fericit cu tine,lasa-l sa aleaga singur calea,nu-l influenta pt. ca nu cumva mai tarziu sa te faca vinovata de nefericirea lui.
stiu ca e greu,dar nimic nu e intamplator si repet:ai cel mai bun motiv sa traiesti impacata. -
fii serioasa,eu stiu ca tu incerci sa-i gasesti scuze,dar scumpa,priveste adevarul in fata,chiar daca doare acum,dar te protejeaza pe viitor si iti da linistea necesara cresterii micutului.
am avut o poveste oarecum asemanatoare,doar ca eu,impinsa de imprejurari si probabil suficient de lasa am renuntat la copil...
asa ma minteam si eu,la fel credeam,doar pt ca eu nu stiam de mine,eu nu contam in ochii mei si fericirea mea nu exista.
nu spun ca mi-a fost usor sa rezist...dar am rezistat.
ma doare uneori,dar ma doare de copil(de fapt de copii).
azi stiu ca toate scuzele pe care i le cautam...erau amagiri.
anii trec,ranile se inchid,se cicatrizeaza...
nu-l mai intelege atat,gandeste-te la tine,nu te mai minti,nu e sfarsitul la el,poate doar inceputul maturizarii tale. -
ma felicit de multe ori ca nu i-am cerut explicatii niciodata,nu am urlat(decat in sufletul meu),i-am reprosat atat cat sa simta ca si eu sufar...dar atat.
am plecat desi nu aveam unde sa ma duc,am lasat in urma toate bunurile stranse in 5 ani...
la fel,devenise rece,absent...eu nu suport incertitudinea.
toata lumea mea se invartea in jurul lui.
n-as fi crezut vreodata ca pot trai fara el.
visele mele de ani de zile s-au spulberat incet incet in cateva saptamani.
acum stiu sa ma iubesc,stiu ce vreau de la omul de langa mine si desi uneori ma doare ca sunt singura,am vazut si simtit ca mi-e mai bine asa.fara franturi,fara griji inutile si fara jumatati de masura. -
Rebek,daca crezi ca nu poti trai fara el (desi e o aberatie sa crezi lucrul asta) incearca sa-l ierti,sa-l faci sa-si reaminteasca de tine,cea de care s-a indragostit candva.
Reprosurile,amenintarile si o atitudine ostila din partea ta,nu va ajuta cu nimic.
E greu sa treci peste asta,eu una n-am putut trece,poate ca nu-l iubeam destul,oricum,nu mai conteaza acum (pentru mine).