Resuscitare relatie.PLS HELP!
-
0 0Acum vreo 2 luni ma plangeam pe forum ca fostul prieten dorise sa ne despartim.Am trecut repede peste despartire( ce-i drept fusese o relatie scurta) si nici tipul nu merita prea multe regrete.
La scurt timp dupa aceea am cunoscut pe altcineva.Un tip despre care chiar ii ziceam unei prietene ca " este exact ceea ce caut".A fost dragoste la prima vedere(cred),fericire, intalniri,... si dupa prima saptamana m-am cam mutat la el.Adica 90% din timp il petrec cu el, la el. El m-a invitat sa fac acest pas, iar eu n-am stat pe ganduri.
Toate bune si frumoase, doar ca pasiunea pare ca s-a cam dus naibii din partea lui dupa nici o luna jumate.
I se pare firesc sa merg la el, vine, ma ia, facem cumparaturi, facem curat, se poarta atent si frumos cu mine ca om, ca persoana, ca prieten.Dar atat.
Ca iubit nu imi mai da atentie cam deloc.Fara pupat, imbratisat, tachinarile de la inceputul unei relatii, fara tinut de mana uneori pe strada.Iar cand iesim c prietenii lui(cupluri) nu prea ma baga in seama.Se poarta ok, dar rece.
Il vad de multe ori stresat,obosit... dar totusi, suntem tineri, si daca acum, la inceput de relatie, lucrurile merg asa, ce va fi mai incolo.Exista "mai incolo"?.Efectiv parca nu il mai atrag, nu il mai interesez ca femeie.
Nu vreau sa se duca pe apa sambetei relatia asta, dar nici nu stiu cum sa reaprind pasiunea cand il vad atat de dezinteresat.Pur si simplu nu ma pricep la resuscitari de relatii.
Dati-mi niste sfaturi, va rog. -
1. dupa atat de putin timp nu se poate vorbi de o relatie in adevaratul sens al cuvantului.
2. greseala majora facuta este ca v=ati mutat atat de repede impreuna. Practic, relatia s-a "consumat" mult prea repede. Nu ati lasat sa existe acel sentiment de dor, care iti da fluturasi in stomac si care este speific inceputurilor relatiilor. relatia este perceputa ca pe ceva obisnuit, si nu ca pe ceva interesant, palpitant, etc.
3. va comportati ca un cuplu de oameni casatoriti, deja cuceriti. Niciunul dintre voi nu trebuie sa mai faca niciun efort pt a-l cuceri pe celalalt. Nu m ai exista provocare==> nu mai exista nimic interesant
Solutia: sa va "dezmutati" si sa incercati sa salvati ce mai este de salvat! Dupa parerea mea, nu se poate salva nimic daca se continua cu acelasi stil de "concubinaj" -
Ai mare dreptate ancuta.Dar mi-e cam greu sa ma dezmut acum,si in loc de 7 pe saptamana sa il vad 2,3.
Saptamana trecuta m-am suparat(pentru o chestie stupida cat era el la servici,iar eu in concediu si ma plictiseam acasa).Pana a ajuns el imi stransesem lucrurile.I-am zis ca plec,i-am spus ce ma suparase,chemasem deja un taxi.
S-a enervat si el, a spus ca nu ii plc chestiile astea cu suparat, facut bagaj si plecat.M-a dus el pana la urma, iar a doua zi m-a luat inapoi, c si cand i se parea firesc sa ma intorc acolo.Si m-am intors.
Nu stiu ce sa cred.Uneori chiar ma simt in plus la el, ma intreb ce caut acolo.
Cred ca i s-ar parea anormal sa plec, dar de comportat normal nu se comporta cat sunt la el. -
Classy, your point is a good point

Pana la urma, vina nu apartine nici unuia dintre ei. Este, pur si simplu, o nesincronizare a dorintelor.
Si cred ca asta vine din faptul ca ei nu s-au cunoscut suficient, nu au stiut de valori/dorinte/necesitati/personalitate are cel de alaturi.
Dupa, 2 luni, nu poti sa spui ca ai o relatie. Relatia se construieste in timp, il observi pe celalalt, il cunosti, esti surprinsa de el, etc. Nu hop-tzop! azi ne cunoastem, maine ma mut cu catelu' cu porcu' la Gigel acasa. -
Am vazut efectele celor 2 variante, pe la apropiati:
-s-au mutat impreuna dupa 1 luna===> dupa 1 an nu au mai facut deloc sex. Relatia a mai tinut inca 1 an, dupa momentul zero (sex)
- sunt un cuplu de 6 ani, firi extrem de independente, fiecare la casa lui, se intalnesc ===> ea are fluturasi si acum cand se vede cu el. El strabate mii de km, ca sa fie cu ea 12h.
Nu zic ca una dintre variante este buna sau rea. Insa, in ultimul caz, fiecare a acceptat stilul de viata al celuilalt si a incercat sa se adapteze ca sa se intalneasca undeva la jumatatea drumului. -
Deci concluzia e ca ar trebui sa ma dezmut, daca mai vreau ceva din relatia asta sau ce o fi ea.Si el e genul pasionat de calculator, dar iesim in week-end.
Dar de ce si in public se porta atat de rece?!Ultima data nici nu m-a mai tinut de mana pe strada.
Nu stiu, oare el isi da seama de chestiile astea.Oare prin fazele astea vrea sa imi dea de inteles ca s-a cam plictisit, e prea finutz ca sa imi zica in fata sa ma duc acasa?Dar atunci de ce m-a chemat inapoi cand ne-am certat?
Nu mai inteleg deloc;oricum maine imi adun lucrusoarele. -
Alinutza:
Nu contest faptul ca pt. tine poate fi important si ai tot dreptul sa iti cauti pe cineva cu care esti compatibila si din acest punct de vedere. Dar parerea mea este ca faptul ca nu te tine pe strada de mana intotdeauna nu inseamna lipsa de afectiune si tandrete. E doar o manifestare a lui, relativ minora. -
Si poate pur si simplu nu ii place sa se manifeste in public. Mie, care sunt fata, nu imi place sa ma manifest in public,
De asemenea, e posibil sa te inseli cand spui ca nu iti acorda atentie cand iesiti cu prietenii. In fond, de asta iesiti cu prietenii, ca sa mai interactionati si cu ei, nu numai unul cu celalalt.
Sunt numai cateva pareri, ca sa nu iei o decizie pripita, si sa o iei la fuga fara sa analizezi din mai multe unghiuri. -
Redeschid subiectul.
Ne-am despartit ieri.Am fost la o petrecere vineri, am baut amandoi,el s-a apucat sa vorbeasca(mult) cu o tipa, care e secretara asociatului sau.M-am ofticat, i-am zis destul de calm ca ma deranjeaza.A sarit in sus ca i-am stricat seara, ca eu nu inteleg, ca sunt imatura, ca e vorba de bani, de relationare.Ca din punctul lui de vedere s-a terminat tot pentru ca se pare ca nu poate iesi in public cu mine.Si ca vom mai vorbi cand suntem treji.Eu nu am putut sa spun nimic pentru ca vorbea in continu, dupa cae s-a ridicat si a plecat.
Nu stiu de ce nu am plecat in acel moment.Am facut marea prostie(si alcoolul era de vina)sa ma bag in seama cu alti tipi.Doar vorbit.
Am luat un taxi, m-am dus la el si l-am asteptat in fata blocului.A venit, m-a dus sus, a plecat.Ieri dupa ce m-am trezit mi-am luat lucrurile si am plecat.
Azi mi-a adus alte lucruri pe care le uitasem. A spus ca ne vom intalni saptamana viitoare sa vorbim, pentru ca acum nu are rost.
Sufar ca un caine.
Ce sa fac?Mai sunt sanse, se mai poate schimba ceva?