Iubire risipita?
-
0 0Am sa incerc sa povestesc pe scurt si in acelasi timp consistent si va voi ruga sa va intoarce-ti atentia putin si asupra mea caci am nevoie!
Iubesc patimas de aproximativ un an de zile, este de altfel pentru prima data in viata mea cand am fost cucerita de astfel de sentimente; iubesc frumos, nebunesc, cuminte, cert si in acelasi timp incert!
Ne-am cunoscut la o nunta, a fost foarte romantic si din acea seara o perioada am fost nedespartiti! Ne-am unit sferele si pare ca se potriveau perfect, asa ca ne-am hotarat sa mai urcam o treapta si sa ne prezentam si parintilor; La mine nu au fost probleme pentru ca sunt inteleasa, iubita, respectata iar el e un tip foarte placut si lipicios, vesel si bine crescut; la el a fost problema....Dupa ce ne-am luptat 2 luni ca nebunii sa obtinem viza de Canada ca sa putem sa realizam ce ne-am promis, pentru ca parintii lui locuiesc acolo...scurtez, esec total acolo! m-au respins total si au inceput si presiunile asupra lui; nu m-au cunoscut, asa ca va intrebati de ce m-au respins; pentru ca nu eram de teapa lui...nu aveam un statut pe care ei il visau pentru singurul odor; dar toate astea nu ar fi contat daca lui nu i-ar fi pasat; din pacate toate aceste presiuni au dus la desudarea acelei legaturi si nimic nu mai este la fel; decat sentimentele mele pentru el au ramas neschimbate! am avut destul de multe discutii si el imi tot spune ca ii pare rau ca este las si ca si-a reprimat sentimentele....insa nici nu ma lasa; atunci cand vreau sa renunt vine inebunit dupa mine ma saruta patimas, ma intoarce din drum! simt ca ma iubeste insa se pare ca parintii au cauza de castig in acest sens;
Inca mai am forta sa lupt....Voi ce ma sfatuiti? -
asta am facut....am facut ce-am simtit! insa ma sperie incertitudinea, si faptul ca traim de azi pe maine fara planuri de nici un fel! nu mi se pare normal, dar nu pot sa renunt...Atunci cand am incercat v-am spus a venit....nu stiu el este slabiciunea mea! la un moment dat mergea mai bine...sunt convinsa ca si eu fac greseli; dar frustrarile mele pornesc tot de la atitudinea lui rece...
L-am intrebat odata de ce mai vine...si s-a uitat foarte surprins la mine si m-a intrebat cum sa nu vin! -
s-a detasat canalizandu-si atentia asupra muncii lui...este pilot si acum face cursurile de comandant...abia daca mai reusim sa ne vedem.... Suna, ma cauta si este gelos....dar nimic...toate lucrurile au stagnat intr-un punct....dar pentru ca nu sunt acceptata de nimeni de la el in familie el crede ca rel asta nu are sanse!
-
Eu l-as lasa o vreme sa se gandeasca bine ce isi doreste si nu as mai ceda...macar o perioada. Pana cand vede ca nu poate/poate sa traiasca fara tine. Stiu ca e greu sa te detasezi, dar nu meriti sa traiesti in incertitudinea asta. Daca te iubeste va putea sa treaca peste nemultumirea alor lui, daca nu...gandeste-te cum va fi peste ceva timp cand va veti atasa si mai mult unul de celalalt si parintii lui se vor amesteca din nou. Crezi ca se merita sa te consumi?
-
adica el te vrea dar crede ca relatia voastra nu are sanse?
a, bravo... poate daca el s-ar insura cu una pe placul familiei lui si tu ai fi "rezerva", ar fi bine, nu?
ce vrea el, si cu dansa-ntransa, si cu sufletul in rai... nu prea merge.
iar tu te chinui inutil pentru ca el nu e in stare sa se hotarasca. DACA nu e in stare.
ca poate de fapt deja s-a hotarat (vezi "nu avem sanse" ) dar o mai lalaie asa, in dorul lelii, pana gaseste alta...
zic si eu. -
heheh...aveti dreptate...si acum sa va spun o povestioara scurta; dupa ce ne-am intors din Canada i-am citit un email pentru ca aveam acces la laptopul lui....si ce credeti fetelor; mamicuta lui cea scumpa ii recomanda o tipa, ce-i drept din canda si de asemenea si datele de contact ale acesteia; curiozitatea mea abia se trezise, va imaginati ca am inceput sa fac cercetari...ce credeti, i-a scris aleia....am simtit ca mor...
desi raspunsul tipei a fost transant si rece, faptul ca l-am vazut atat de pampalau m-a dezamagit si m-a inebunit in acelasi timp.....
i-am si spus de cercetarile mele....insa scuzele lui va imaginati ca erau de prisos.... -
eu stiu cum e sa fii respunsa de familia lui dar spre fericirea mea sotul meu nu sa luat dupa ei . cred totusi ca ar trebui sa ai o discutie cu el mai serioasa . poate chiar sa-i spui sa aleaga intre tine si familia lui daca te iubeste sigur te va alege pe tine daca nu te alehe pe tine nu are sens sa continui
-
as putea sa trec peste tot, fetelor...nu mi-ar pasa de ezitari...e normal...pe mine ma cunoaste de un an iar cu familia lui a trecut prin multe incercari....sit este foarte complexa, dar nici nu vreau sa ii atribui mai multe scuze decat ar fi cazul; iar eu simt ca decizia el a luat-o de foarte multa vreme....
ultima discutie a dus la concluzia ca vom ramane prieteni....si atat; asta se intampla undeva pe 28 feb.... I-am trimis eu un email...m-a sunat, am simtit ca a plans...dar nu am discutat nimic ....decat am hotarat sa ne vedem sub un alt statut; numai ca atunci cand ne-am vazut el m-a sarutat pe buze...si ma privea cu dor si cu acea sclipire pe care o are orice indragostit!
Si deci am ajuns in acelasi stadiu din care am plecat! Si lui ii este greu.....si mie! -
Parintii lui sunt la mii la km de el si de voi. De ce se simte presat de ei? Vorbesc de 7 ori pe zi, cu tot cu impedimentul fusului orar?!!!! Daca statea cu ma-sa in casa si ea era toata ziua taca-taca cu gura pe el , mai intelegeam... dar asa?
Chiar asa de influenta este maica-sa si el atat de pampalau incat distanta Romania-Canada si vazutul o data pe an sa il manipuleze atat?
Probabil, gaseste scuza numita "maica-sa" sa nu se implice mai mult decat acum. -
eu cred ca ai lui il vor pe el acolo... de aia ii cauta tipe de pe acolo...
ca sa-l aduca acolo... iar ea nu corespunde... daca e asa slab in fata parintilor incat nici o relatie nu este in stare sa tina...
in conditiile date, eu te-as cam sfatui sa renunti...
este un barbat slab si nu e bine sa pornesti asa la drum... fie ca e relatie, fie ca va fi mai mult...
o sa gasesti pe cineva care sa te aprecieze... nu sta agatata ca e mai rau...