Chiar ...

  •  
    • 726 mesaje
    2 Mar 2008, 20:24
    0 0
    Chiar vreau sa-l uit...Incep din ce in ce mai mult sa-mi doresc asta.Il stiu de ani buni. Nu simte nimic ptr mine, e departe de orasul meu, are viata lui din care eu nu fac parte si, totusi, nu il pot uita. Nu il hartui cu telefoane, nu ii cer nimic. Ultima data,in decembrie, i-am spus ca-l iubesc. Nu a avut nicio reactie. Mai bine!!! Vreau sa mi-l scot din minte. Nu pot!!! ( Ce, Dzeu , sa fac???
    Am obosit...Uneori il visez nopti intregi la rand. Am inceput sa cred ca e obsesie. Psiholog?
    Stiu ca nu aveti ce sfaturi sa imi dati...Pentu ca le-am epuizat eu pe toate de atatia ani: cui pe cui se scoate, iesiri la greu, distractie...bl, bla.Parca e un facut si chiar nu mai vreau cu toate frumusetea, inteligenta si potentialul lui.
    Scriu sa ma descarc...Atat! Va multumesc ca ma cititi si ca sunteti alaturi de mine...
  •  
    • 3383 mesaje
    2 Mar 2008, 20:31
    0 0
    dar voi doi ati avut o relatie? A fost ceva intre voi candva??? Altfel, nu cred ca e ok sa ii spui ca il iubesti... cred ca asta il sperie...
    Si daca el nu iti acorda atentie, atunci e cazul sa te indrepti catre altceva... poate ai altceva mai bun de facut! Zic si eu....
  •  
    • 726 mesaje
    2 Mar 2008, 20:35
    0 0
    Logic ca am altceva mai bun de facut!!Binezis!!! Dar degeaba!!!De ce scriu ca vreau sa il uit? A fost o tenatativa de prietenie dar fiecare stand in alt oras, nu a iesit nimic...
    In fine, ce a fost a fostt.Vreau sa il uit.A trecut mult prea mult timp de cand il stiu, de cand am acceptat ca nu voi fi cu el si totusi il iubesc in conntiunare. ..Ani de zile am tinut ascuns faptul ca il iubesc dar am simtit nevoia sa stie asta.Nu a avut nicio reactie.Culmea!!! Altul, poate, ar fi zis ceva.Un imi pare rau dar nu e reciproc sentimentul..etc.Dar el a tacut!!! Am fost sfatiuta sa fac asta.Nu stiu daca a fost cea mai buna idee dar nu imi pare rau ca i-am spus.
  •  
    • 2581 mesaje
    2 Mar 2008, 20:37
    0 0
    Trista povestea ta si chiar nu ma simt in stare sa-ti dau vre-un sfat pertinent. Dar pot sa te ascult.
  •  
    • 3383 mesaje
    2 Mar 2008, 20:41
    0 0
    magda, cati ani ai?
    Nu vei reusi niciodata sa il uiti sau sa il treci pe un alt loc daca nu iti vei dori asta cu adevarat. Si uite ce iti spun, eu trec printr-o perioada fff grea, oribila, nu doresc nimanui, m-am despartit de prietenul meu de 3 saptamani, practic, eu am lasat totul pt el si el m-a parasit.. dar nu mai conteaza asta. Acum el e fericit sau cel putin asa spune!
    Important e sa ai o alta gandire, sa nu te sacrifici daca simti ca nu merita! Eu am avut o relatie cu el la distanta si a fost ok, cand ne-am mutat impreuna au inceput problemele... deci nu stii niciodata cum te duce viata!
    Asa ca incearca sa te detasezi, sa te gandesti mai mult la tine si la alte persoane din jurul tau, cu siguranta altii au nevoie de tine! Ocupa-ti timpul cu ceva placut, depinde ce iti face tie placere...
    Eu imi mai gasesc alinare in rugaciune...
  •  
    • 726 mesaje
    2 Mar 2008, 20:43
    0 0
    Poti spune ce vrei.Nu ma deranjeaza deloc.Poate un dus rece, imi va prinde bine...SPER!!! Cu toate ca in tot acesti ani am tot avut parte de asa ceva la greu..
  •  
    • 726 mesaje
    2 Mar 2008, 20:49
    0 0
    Cati ani am...?? Trecuta de 30 ..Mda!
  •  
    • 3383 mesaje
    2 Mar 2008, 20:51
    0 0
    magda, puteai sa ii spui ca il iubesti si in alte moduri, fiind vorba de o relatie la distanta! Poate ar fi functionat asa!
    Dar voi cum v-ati cunoscut? Cum ati tinut legatura? Cat de des te suna el? Ce iti spunea? Daca el nu ti-a dat niciodata un semn ca te-ar place, atunci e cazul sa te indrepti catre altceva... altfel, risti sa te pierzi pe tine si peste ani, te vei cauta si nu vei mai stii ce e cu tine! Adica, simti acum ca il iubesti, dar nu te axa pe asta! In paralel, poti face multe alte lucruri care sa iti dea o stare de bine!
  •  
    • 1198 mesaje
    2 Mar 2008, 20:52
    0 0
    am scris o gramada si s-a pierdut mesajul!


    deci
    daca nu ati reusit sa aveti o relatie, practic tu nu stii cum e el de fapt, nu il cunosti... deci visezi, iubesti un ideal.
    daca esti convinsa ca nu se poate sa fiti impreuna si din cauza distantei, si din cauza lipsei lui de initiativa, mergi mai departe. cum faci asta, aici e problema... as vrea sa am un sfat pertinent, dar nici eu nu stiu cum se ajunge la recordul asta.
    insa te pot asigura ca timpul o sa il stearga pana la urma. si probabil ai sa cunosti un om care o sa te merite si o sa te faca fericita. pana una alta, incearca sa iti traiesti viata cat mai frumos, nu lasa anii sa treaca pe langa tine, traind in vise si ganduri... caci tot tu ai sa regreti mai tarziu...
  •  
    • 9367 mesaje
    2 Mar 2008, 20:56
    0 0
    Magda, stii, nu e suficient sa zici "vreau sa-l uit" ca asta sa ti-l scoata din inima.
    poate va trece, cu timpul.
    pana atunci, eu cred ca mai bine incetezi sa te lupti cu tine insati, asta duce la consum inutil de energie.
    stii, sunt oameni care nu iubesc deloc, se misca prin viata ca niste roboti.

    o alta eva, Erener, a zis pe un alt topic ceva ce mi-a ramas in minte: dupa o deceptie, credea ca nu va mai iubi. s-a indragostit si a zis ceva de genul "ma bucur ca iubesc din nou. nici macar nu conteaza daca si el ma iubeste..."
    fara dragoste isi simtea sufletul pustiit. faptul ca iubea din nou era asa un lucru minunat ca faptul ca iubirea ei putea sa nu fie impartasita trecea pe locul doi.

    eu in locul tau as incerca sa ma gandesc la el ca la cineva indepartat (nu in spatiu neaparat).
    de cate ori, in adolescenta, fetele isi inchipuie ca s-au indragostit de cine stie ce actor sau cantaret?
    poate daca ar trai cu el zi de zi, sa o trezesca noaptea cu sforaituri sau sa aiba cine stie ce apucaturi... sa vezi ce s-ar duce dragostea

    inchipuieste-ti ca cel pe care-l iubesti e un personaj fictiv, plasmuit de imaginatia ta. asemanarea fizica a respectivului cu personajul e pur intamplatoare. daca asta ajuta, cizeleaza-l, corecteaza-i defectele si majoreaza-i calitatile... cat sa-l diferentiezi la un moment dat de modelul real.
    mai mult nu stiu ce sa zic...
  •  
    • 726 mesaje
    2 Mar 2008, 21:05
    0 0
    Frumos spus tot...Va multumesc!

    Iar daca ma cauta din nou peste nu stiu cat timp ( se intampla si dupa un an) sa ii dau flit cu toata iubirea mea ptr el chiar daca va durea si imi va fi f. greu.
    Sa nu mai fiu disponibila chiar daca va fi sa nu il mai vad vreodata.
  •  
    • 3383 mesaje
    2 Mar 2008, 21:16
    0 0
    nu e cazul sa gandesti asa radical!
    Off... inteleg ce simti, dar o sa iti dai seama ca daca iei lucrurile asa, iti faci rau... trebuie sa le iei calm, sa nu iei decizii azi pe care maine le vei regreta... poate nici lui nu ii esti indiferenta, dar se gandeste ca nu ar fi ok o relatie intre voi... Depinde ce ati discutat voi pana acum!
  •  
    • 9367 mesaje
    2 Mar 2008, 21:17
    0 0
    daca te cauta peste ceva timp, nu-ti calca pe inima, vei ramane cu gandul "ce-ar fi fost totusi daca ne intalneam?"
    daca pana atunci reusesti dedublarea e care ziceam, sa-l reintalnesti ar putea fi de ajutor sa constientizezi ca nu e totusi chiar fat-frumos...
    acum depinde si cat de departe esti dispusa sa mergi la acea intalnire, dar o cafea impreuna nu are ce sa strice.
  •  
    • 8237 mesaje
    2 Mar 2008, 21:25
    0 0
    Auzi...stii ce zic io?
    In cazul in care Lica Samadaul vrea sa mai stie despre hexisenta ta...sa mergi cu el la un brifcor, doua, sapte, noua. (da' nu numai cu el)
    Daca ai si putea, sa nu-i spui la fiecare cinci minute ca-l iubesti, ar fi chiar perfect. Stiu ca-i greu

    Da'in timpu' asta poate o face omu' vro gluma nasoala, care sa te puna pe ganduri. Sau o veni vrodata neras....zic si io.

    Faptul ca-l visezi pe el nopti la rand, sugereaza ca esti prea odihnita...deci nu muncesti suficient. Asta mi-a zis mie sefu' cand ma plangeam de-o insomnie Da' sincer...faptul ca-l visezi, inseamna ca te gandesti prea mult la el...subconstientul se joaca cu tine. E un cerc vicios...

    Am avut o "near death experience" de asta sunt asa intelihenta.
  •  
    2 Mar 2008, 21:26
    0 0
    Magda, tu spui:

    "Iar daca ma cauta din nou peste nu stiu cat timp ( se intampla si dupa un an) sa ii dau flit cu toata iubirea mea ptr el chiar daca va durea si imi va fi f. greu.
    Sa nu mai fiu disponibila chiar daca va fi sa nu il mai vad vreodata."

    De aici eu deduc unele detalii, care "scapa" in primul tau mesaj, si anume: 1. ca el este cel care te cauta. De ce? Sa va vedeti? Ca simplu prieten? Ce crezi tu ca este "dincolo" de "cautatul" acesta al lui? Nu am inteles bine natura relatiilor voastre: e sex la mijloc?
    2. Ti s-a intamplat, intre aceste intalniri cu el, sa fii atrasa de altcineva? Chestia cu "iesi, distreaza-te", stiu din experienta ca nu functioneaza.
    3. Nu cumva ai tendinta de a cauta solutii radicale, care sunt mai mult decat imposibil de aplicat? Tu te poti imagina "dandu-i cu flit" sau purtandu-te urat? Este acesta felul tau de a fi?

    Eu cred ca esti o mare timida, ca ti-ai construit un personaj pe care, pentru moment, il identifici cu acest barbat, si asta te elibereaza de "obligatia" de a construi o alta relatie.

    Nu este cu totul neobisnuit sa avem o iubire din asta, de tinerete, plina de iluzii, cara ramane acolo, in suflet, intr-un coltisor, ca opoveste frumoasa. Dar viata este altceva, si agatatul de o himera te conduce la izolarea de lume. Si, in cele din urma, iti poate afecta toate relatiile, nu doar cele sentimentale.

    Ai incercat sa vorbesti despre acest lucru cu un psiholog?
  •  
    • 2085 mesaje
    3 Mar 2008, 09:56
    0 0
    Ma bag si io...
    Am iubit, odata, la fel ca tine, pe cineva. Si tot asa, iubeam de una singura. De ani multi... M-am luptat cu ea, dragostea, cat m-am luptat. Cand am vazut ca n-o pot invinge, am concluzionat ca trebuie s-o accept. Si sa invat sa traiesc cu ea, ca facand parte din viata mea. Ca o migrena care te sacaie zilnic...E a mea, mi-o duc...
    Si-am facut un exercitiu mental: dragostea mea era un cufar vechi plin cu comori, bijuterii, pietre pretioase. Pe care l-am ascuns pe fundul sufletului meu, sa nu-l gaseasca nimeni. Ma bisnuisem sa existe acolo...il descopeream din cand in cand ca sa-l privesc...Dupa ceva timp, incepuse sa se astearna praful pe el...il deschideam din cand in cand, doar ca sa-l sterg. Apoi praful a devenit din ce in ce mai gros. Nu l-am mai sters de multa vreme. Dar cufarul e inca acolo. Cu diferenta ca eu, acum, reusesc sa iubesc din nou, pe altcineva.
  •  
    • 726 mesaje
    4 Mar 2008, 13:43
    0 0
    Multumesc mult evelor pentru noile sfaturi.Ma bucur ca sunteti alaturi de mine.
    Carmensylva- in legatura cu "ce-ar fi fost totusi daca ne intalneam?" am gandit-o ani de zile. Ma vedeam cu el, gandindu-ma ca poate se va intampla o minune si daca o ratez nu voi mai ava parte de ea.Tb sa il vad, poate se intampla miracolul unei iubiri reciproce..cu toate ca ne vedea atat de rar.
    Ma incapatanam din iubire..speram aiurea.Am incetat sa mai sper...99%. Culmea un 1% idiot, persista undeva in strafundul sufletului...Mda!!!
    Are un magnetism extraordinar de aceea nici macar la cafea nu vreau cu el.Gata!
    Froggy-me, nu spun la fiecare intalnire "te iubesc"..as fi fost penibila, abia m-am putut convinge sa fac asta, ultima oara. Am zis sa joc "ultima carte".....sa stie si prin vorbe ce simt...fapte "vb" de mult.
    Mushetzel-irezistibil..la pct 1 si 2 e da, la 3 nu, sub nicio forma.
    Cat despre timiditate nu intra in discutie. Niciunul dintre noi nu e absolut deloc timid.
    Mama omida, frumos ai scris totul dar ma epuizeaza aceasta iubire nimpartasita.Am obosit! Si primul pas spre o posibila vindecare este sa nu mai vb de el, sa nu il mai vad vreodata. Asta e decizia mea.Am sa il tin undeva in suflet pana va trece.Tb sa treaca! Si sincer chiar ma bucura faptul ca iubesc dar ma oboseste psihic..Imi place mult sa iubesc dar sa fiu si iubita, logic.
    Mercic inca odata pt.sfaturi! VA PUP!
  •  
    • 7364 mesaje
    4 Mar 2008, 13:54
    0 0
    Magda, iubirea asta excesiva este intretinuta de ceva. De obicei, iubirea se intretine de lucruri pe care le faceti impreuna, de discutii, pasiuni comune... in concluzie, timpul este principalul factor catalizator.
    dar la voi? Inteleg ca stati departe unul de celalalt, va vedeti rar, va auziti la fel de rar. Nu cumva te gandesti la el foarte des, minut de minut, concepi scenarii, fantezii si el devine o prezenta zilnica in viata ta, doar ca nu este o prezenta fizica si doar la nivel abstract?
  •  
    • 726 mesaje
    4 Mar 2008, 14:16
    0 0
    Nu concep efectiv nimic.Imi vine in minte aiurea.Sunt amintiri traite cu el. Imi revine zambetul, vorba, stilul lui...etc.Sunt atat de pregnanate in mintea mea..Culmea!!!Nu fac nimic sa imi intretin chestia asta.Doar ca este cel mai interesant, simpatic, inteligent tip din cati am cunoscut...Asta cred ca este cauza.Tb sa apara probabil unul mai...decat el si probabil ca atunci il voi uita.Sper!!!
    Are si defecte, le vad ..le pot insira.Nu sunt oarba.Ii si spun mamei ..Mi-l doresc dar fara defectele..etc.Si totusi, el ramane prezent acolo.
    Dar mi-am propus sa nu mai vb de el.Gata!
  •  
    • 7364 mesaje
    4 Mar 2008, 14:19
    0 0
    Incearca sa iti ocupi mintea cu ceva. Orice!