munca

  •  
    • 465 mesaje
    1 Mar 2008, 00:43
    0 0
    ma roade de ceva vreme un subiect .

    elementul care focalizeaza intreaga preocupare pentru viata este munca , implicit banul.

    adica ne trezim dimineata cu o grija , aia de a munci si grija asta este pana la urma sursa formarii multor obisnuinte si teluri.

    daca un om primeste ( e doar un exercitiu de imaginatie), sa zicem ,dintr-o chirie , etc , sufiecienti bani pt ca sa nu mai fie nevoit sa muncesca?
    pai ce face?
    pai munceste in continuare , chiar daca nu mai are nevoie de bani, pt ca altfel s-ar plictisi .
    despre ce e vorba pana la urma? in cazul asta ce rol joaca munca? rolul jucariilor din copilarie?
  •  
    • 8237 mesaje
    1 Mar 2008, 01:01
    0 0
    Daca lasi creerul sa stea degeaba, o iei razna.

    Nu muncim pentru bani...cel putin io nu. Adica, sa reformulez, n-ar trebui sa muncim pentru bani.
    In cazul ipotetic in care nu exista bani pe lume (asta-i utopia mea) oamenii ca mine ar munci in voie , si cealalta jumate n-ar munci, ca ar fi trebuit sa se ocupe cu numaratul si impartitul, si te miri ce procese ale banilor. Nimeni n-ar avea riduri, n-ar exista razboaie, si implicit nici america , n-ar exista reclame absolut deloc, am fi cu totii mai buni, mai curati, mai placut uscati, si am recicla cu totii. Si postasul nu mi-ar mai arunca plicurile prin usa de sa fac infarct.


    In concluzie: DA , munca ar trebui sa fie un fel de jucarie.

    Nu sunt foarte lucida...nu stiu daca are sens ce-am zis eu aici...au venit cu injectia
  •  
    • 150 mesaje
    1 Mar 2008, 01:37
    0 0
    Ma alatur lui Froggy. Si mie imi place munca . Ce-i drept nu in exces.

    Dar ma simt bine activa si stiind ca pot sa "make a difference" uneori. Ca dovada, acum sunt inca la munca. Nu va speriati: sunt pe alt fus orar .
  •  
    • 150 mesaje
    1 Mar 2008, 01:42
    0 0
    A, completare:

    Pt. mine nu banii in sine sunt importanti, si nici vacantele fabuloase, sau casele mari. Dar, cel putin din punctul meu de vedere, mi-as dori sa am intotdeauna suficiente fonduri incat sa imi ajut familia la nevoie, si sa le pot oferi ce e mai bun, sa nu ii vad cum se zbat cu griji zilnice, sau cum nu au suficienti bani pt. cele mai bune medicamente, etc.

    Gata cu filozofeala! La munca, acum!
  •  
    • 919 mesaje
    1 Mar 2008, 02:37
    0 0
    eu pana la varsta mea, nu spun care , pt.ca oricum sunt patetica si de ras, m-am dus la lucru numai pt.a fi in rand cu lumea ( nu mi-a placut nici ce am facut si nu m-a interesat nici partea materiala)...de asta sunt asa plina de frustrari si vb serios;

    trist, dar adevarat;
  •  
    • 9367 mesaje
    1 Mar 2008, 10:24
    0 0
    Froggy, asta cu "fara bani" seamana teribil cu ideea comunista "de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi".
    numai ca asta e utopie curata, atata vreme cat oamenii nu sunt perfecti.
    daca am fi niste masini care sa porneasca la o simpla apasare de buton sau, si mai bine, periodic si automat, poate.
    dar cat timp fiecare are o doza - mai mare sau mai mica - de lene/puturosenie, nu o sa munceasca mai nimeni

    plus ca, daca nu ar face-o pe bani, la patron, sa vezi ce de "artisti" fara bruma de talent s-ar ivi peste noapte
    idem in toate domeniile...
    ca deh, daca nu e cineva sa te organizeze, sa te accepte sau refuze la angajare sau dupa perioada de proba, cine sa hotarasca daca esti bun sau nu?
  •  
    • 465 mesaje
    1 Mar 2008, 13:16
    0 0
    froggy, de utopie nu zic nimic , este frumoasa si tine de domeniul visului,ca orice utopie .
    Ideea ca munca sa fie pe post de hobby mi se pare ok ,dar asta nu merge decat daca ai o meserie mai speciala si pe de alta parte o lipsa a determinarii materiale s-ar putea sa scoata la iveala diferite fatete ale hobby-ului care, altfel, ar fi parut necesare.

    brenda , esti cel mai aproape de exercitiul de imaginatie propus de mine. Exact asta este postura de care ziceam - a unui om care nu are nevoie de bani( daca nu ai bani trebuie sa muncesti , e logic). Care sunt variantele de integrare in societate in cazul asta? Macrameuri...nu, televizor....nu ..... iar acum probabil ca in cazul fericit apare hobby-ul de care spunea froggy. Intrebare- ce fel de hobby e pretabil de a ne determina sa ne organizam viata dupa el?
  •  
    • 18346 mesaje
    1 Mar 2008, 13:20
    0 0
    mananci ca sa traiesti, sau traiesti ca sa mananci?

    muncesti ca sa traiesti, sau traiesti ca sa muncesti?

    io nu lucrez doar pt bani. e drept- n-as putea plati chiria altfel, dar nici cu un cont gras, nu m-as lasa de job.
    ce rol joaca? un rol de anesteziere a timpului. lucrezi cu oamenii, socializezi, mai inveti cate ceva, si ies si bani din asta.
    e drept, uneori am o stare in care as prefera un concedi pelungit.
  •  
    • 465 mesaje
    1 Mar 2008, 14:41
    0 0
    me eva, toti muncim pt ca sa scoatem un ban, pentru ca sa putem trai.

    dar daca apare un moment in care salariul ala " ar pica " de undeva , dintr-o chirie de exemplu, ala e momentul de la care am pornit eu discutia
    (nu ma gandesc la posibilitatea in care banii nu sunt niciodata suficienti , va sa zica daca cutarescu are o masina vrea una si mai noua, o casa si mai mare, etc , ma gandeam la un om care isi constientizeaza singur suma necesara pt a o duce bine, fara a ajunge sclavul reclamelor , alergand in ritmul lor )



    munca ca si "rol de anesteziere a timpului" ... tie iti suna bine?
  •  
    • 18346 mesaje
    1 Mar 2008, 14:56
    0 0
    da draga, am spus ca si in cazul unui cont mi gras, sau ce vrei tu, eu tot as alege sa lucrez!

    anesteziere, de ce nu? spune-mi cum ar trece timpul daca nu faci nimic?! ma refer si la situatia in care nu ai familie.
  •  
    • 98 mesaje
    1 Mar 2008, 18:36
    0 0
    me_eva,eu am lucrat de cand am terminat facultatea.Am avut noroc sa muncesc in ceea ce imi placea cel mai mult si aveam satisfactia muncii...dar si a banilor.Acum sunt in somaj.Iti jur pe ce am mai scump ca acum intr-adevar pot spune ca sunt cea mai fericita.Iau o gramada de bani din somaj(sunt plecata di Romania)si timpul il petrec intre sesiuni de masaj,sauna,mini vacante,cuafor,relax total...Asta da viata!
  •  
    • 13679 mesaje
    1 Mar 2008, 18:43
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 919 mesaje
    1 Mar 2008, 18:47
    0 0
    "...pot spune ca sunt cea mai fericita.Iau o gramada de bani din somaj(sunt plecata di Romania)si timpul il petrec intre sesiuni de masaj,sauna,mini vacante,cuafor,relax total...Asta da viata! "

    te vei satura tu si de "prea binele" asta !
  •  
    • 465 mesaje
    2 Mar 2008, 22:53
    0 0
    ainoa , eu una cred , (dar, repet , in cadrul scenariului in care exista suficienti bani " picati " de undeva) ca este mai greu sa nu depinzi de munca, decat sa depinzi. Atata vreme cat nu depinzi , inseamna ca ai putearea de a fi tu insati . Cand te prinzi de ceva , lipsit de importanta ( lustruiesti toata ziua ceva ,tai facturi, etc, ca sa-ti faci de lucru) incepe sa se cam puna un semn de intrebare.
    ( de semnul de intrebare nu stiu cat de puternic trebuie sa fii ca sa poti scapa, ca nu mi se pare usor).
  •  
    • 18346 mesaje
    2 Mar 2008, 23:11
    0 0
    ma fetelor, eu am lucrat si in liceu, si dupa, si in timpul facultatii!!!!

    nu pt bani cat pt ca sunt f activa. io nu pot sta prea mult fara rezultate
    adica eu ma pot bucura de coafor chiar daca fac asta in pauza de pranz.
    in fine.... poate va e greu sa pricepeti ca nu pot sa am un concediu prelungit. am energie. si atat!

    psihologul mi-a zis ca sunt normala. mai colerica, cumva da fie!
  •  
    • 2894 mesaje
    2 Mar 2008, 23:25
    0 0
    eu am nevoie sa muncesc pt ca altfel as muri de plictiseala si toate pasaricile de la mine din cap ar lua-o razna. faptul ca muncesc ma face sa ma simt un pic mai "serioasa", ca maturitatea nu cred ca o s-o ating vreodata