munca
-
0 0ma roade de ceva vreme un subiect .
elementul care focalizeaza intreaga preocupare pentru viata este munca , implicit banul.
adica ne trezim dimineata cu o grija , aia de a munci si grija asta este pana la urma sursa formarii multor obisnuinte si teluri.
daca un om primeste ( e doar un exercitiu de imaginatie), sa zicem ,dintr-o chirie , etc , sufiecienti bani pt ca sa nu mai fie nevoit sa muncesca?
pai ce face?
pai munceste in continuare , chiar daca nu mai are nevoie de bani, pt ca altfel s-ar plictisi .
despre ce e vorba pana la urma? in cazul asta ce rol joaca munca? rolul jucariilor din copilarie? -
Daca lasi creerul sa stea degeaba, o iei razna.

Nu muncim pentru bani...cel putin io nu. Adica, sa reformulez, n-ar trebui sa muncim pentru bani.
In cazul ipotetic in care nu exista bani pe lume (asta-i utopia mea) oamenii ca mine ar munci in voie
, si cealalta jumate n-ar munci, ca ar fi trebuit sa se ocupe cu numaratul si impartitul, si te miri ce procese ale banilor. Nimeni n-ar avea riduri, n-ar exista razboaie, si implicit nici america
, n-ar exista reclame absolut deloc, am fi cu totii mai buni, mai curati, mai placut uscati, si am recicla cu totii. Si postasul nu mi-ar mai arunca plicurile prin usa de sa fac infarct.
In concluzie: DA , munca ar trebui sa fie un fel de jucarie.
Nu sunt foarte lucida...nu stiu daca are sens ce-am zis eu aici...au venit cu injectia
-
A, completare:
Pt. mine nu banii in sine sunt importanti, si nici vacantele fabuloase, sau casele mari. Dar, cel putin din punctul meu de vedere, mi-as dori sa am intotdeauna suficiente fonduri incat sa imi ajut familia la nevoie, si sa le pot oferi ce e mai bun, sa nu ii vad cum se zbat cu griji zilnice, sau cum nu au suficienti bani pt. cele mai bune medicamente, etc.
Gata cu filozofeala! La munca, acum!
-
Froggy, asta cu "fara bani" seamana teribil cu ideea comunista "de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi".
numai ca asta e utopie curata, atata vreme cat oamenii nu sunt perfecti.
daca am fi niste masini care sa porneasca la o simpla apasare de buton sau, si mai bine, periodic si automat, poate.
dar cat timp fiecare are o doza - mai mare sau mai mica - de lene/puturosenie, nu o sa munceasca mai nimeni
plus ca, daca nu ar face-o pe bani, la patron, sa vezi ce de "artisti" fara bruma de talent s-ar ivi peste noapte
idem in toate domeniile...
ca deh, daca nu e cineva sa te organizeze, sa te accepte sau refuze la angajare sau dupa perioada de proba, cine sa hotarasca daca esti bun sau nu? -
froggy, de utopie nu zic nimic , este frumoasa si tine de domeniul visului,ca orice utopie .
Ideea ca munca sa fie pe post de hobby mi se pare ok ,dar asta nu merge decat daca ai o meserie mai speciala si pe de alta parte o lipsa a determinarii materiale s-ar putea sa scoata la iveala diferite fatete ale hobby-ului care, altfel, ar fi parut necesare.
brenda , esti cel mai aproape de exercitiul de imaginatie propus de mine. Exact asta este postura de care ziceam - a unui om care nu are nevoie de bani( daca nu ai bani trebuie sa muncesti , e logic). Care sunt variantele de integrare in societate in cazul asta? Macrameuri...nu, televizor....nu ..... iar acum probabil ca in cazul fericit apare hobby-ul de care spunea froggy. Intrebare- ce fel de hobby e pretabil de a ne determina sa ne organizam viata dupa el? -
mananci ca sa traiesti, sau traiesti ca sa mananci?
muncesti ca sa traiesti, sau traiesti ca sa muncesti?
io nu lucrez doar pt bani. e drept- n-as putea plati chiria altfel, dar nici cu un cont gras, nu m-as lasa de job.
ce rol joaca? un rol de anesteziere a timpului. lucrezi cu oamenii, socializezi, mai inveti cate ceva, si ies si bani din asta.
e drept, uneori am o stare in care as prefera un concedi pelungit.
-
me eva, toti muncim pt ca sa scoatem un ban, pentru ca sa putem trai.
dar daca apare un moment in care salariul ala " ar pica " de undeva , dintr-o chirie de exemplu, ala e momentul de la care am pornit eu discutia
(nu ma gandesc la posibilitatea in care banii nu sunt niciodata suficienti , va sa zica daca cutarescu are o masina vrea una si mai noua, o casa si mai mare, etc , ma gandeam la un om care isi constientizeaza singur suma necesara pt a o duce bine, fara a ajunge sclavul reclamelor , alergand in ritmul lor )
munca ca si "rol de anesteziere a timpului" ... tie iti suna bine? -
me_eva,eu am lucrat de cand am terminat facultatea.Am avut noroc sa muncesc in ceea ce imi placea cel mai mult si aveam satisfactia muncii...dar si a banilor.Acum sunt in somaj.Iti jur pe ce am mai scump ca acum intr-adevar pot spune ca sunt cea mai fericita.Iau o gramada de bani din somaj(sunt plecata di Romania)si timpul il petrec intre sesiuni de masaj,sauna,mini vacante,cuafor,relax total...Asta da viata!
-
ainoa , eu una cred , (dar, repet , in cadrul scenariului in care exista suficienti bani " picati " de undeva) ca este mai greu sa nu depinzi de munca, decat sa depinzi. Atata vreme cat nu depinzi , inseamna ca ai putearea de a fi tu insati . Cand te prinzi de ceva , lipsit de importanta ( lustruiesti toata ziua ceva ,tai facturi, etc, ca sa-ti faci de lucru) incepe sa se cam puna un semn de intrebare.
( de semnul de intrebare nu stiu cat de puternic trebuie sa fii ca sa poti scapa, ca nu mi se pare usor). -
ma fetelor, eu am lucrat si in liceu, si dupa, si in timpul facultatii!!!!
nu pt bani cat pt ca sunt f activa. io nu pot sta prea mult fara rezultate
adica eu ma pot bucura de coafor chiar daca fac asta in pauza de pranz.
in fine.... poate va e greu sa pricepeti ca nu pot sa am un concediu prelungit. am energie. si atat!
psihologul mi-a zis ca sunt normala. mai colerica, cumva da fie!