dragut
-
0 0"In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina
sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si
atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o
batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet
ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te
imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa
mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare
la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se
indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de
ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba
necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a
timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea
cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la
patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur.
Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose
sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte
invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput
discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe
care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre
microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in
favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa
reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce
stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam
sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi
fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul
fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori.
Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare
diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert
timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca
am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.
Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in
inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta
ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au
regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "
Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in
practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e
niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
Dupa ce terminati de citit, trimiteti aceste randuri tuturor prietenilor si
membrilor familiei voastre, le va prinde bine. Au fost compuse in memoria
lui Rose.
SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU...
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!"
am primit pe mail si mi-a placut
-
am primit si eu ceva. cred ca e pt 1 martie.
place:
Bucura-te de viata, Femeie Frumoasa!!!!!!!!!
Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind
ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se
topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua
trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji
din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi
frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment,
l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult,
n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul,
sufletul, emotiile."
Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?
"Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot
merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea
inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa
oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea
inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu
are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai
pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese
si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet
si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!
cred ca dupa ce ma trezesc mai bine, imi pun palaria violet si ies ... din casa!