Offff....

  •  
    • 432 mesaje
    27 Feb 2008, 20:24
    0 0
    Offff...de ce se intampla unele lucruri in viata? Incerc sa fiu coerenta, desi am un milion de ganduri ca nu stiu cum sa le mai asez in ordine si vin la voi sa va dau o veste...la care nici nu stiu cum sa reactionez, daca sa ma bucur sau sa intru in panica...o veste pe care...nu am cui sa o dau...si pe care o mai tin, pana cand gasesc solutii ( impreuna cu voi sper), secret..
    Sunt cateva printre voi care-mi cunosc probabil viata in linii mari...asa ca...pls be gentle with me...
    I'm gonna have a BB...avem 7 sapt si 4 zile...tocmai am fost la doctor si l-am vazut cum doarme, cum ii bate inimioara si...sunt de-a dreptul terminata...pt ca n-am cui sa-i spun...sunt ca si singura
    Taticul....este omul pe care l-am iubit enorm...un om cu care am amintiri din 7 ani de zile...dar care m-a ranit ingrozitor si de care m-am despartit de mai mult de jumatate de an.In decembrie-ianuarie...fiind sarbatorile si fiind obisnuiti impreuna...am incercat sa resuscitam relatia,dar nu a mers...eu nu-l pot ierta si nici numai poate exista o relatie cu el,si-a refacut si el viata...si am incercat si eu...dar uite ca nu stiu de ce...D-zeu a facut sa existe acest ingeras...
    Intr-o ultima discutie cu fostul...mi-a spus ca daca ar fi sa fie...nu vrea sa mai stie nici de mine nici de BB pt ca si el a suferit mult, in concluzie nu stie si nici nu banuieste.
    Pe de alta parte...cel cu care sunt acum (machedonul...de care stiti) continua sa stea in preajma mea si se arata oarecum dornic de relatia asta...insa probabil ca pana in punctul in care afla de BB...dupa care cu siguranta fuge...si nici nu am ce sa-i reprosez...m-am bucurat totusi ca a fost langa mine in clipa in care am aflat...fara sa stie.
    Situatia mea: am 23 de ani, am terminat facultatea,sunt la un master...am lucrat o perioada dupa care am decis sa ma implic in afacerile familiei si momentan pendulez intre orasul natal si orasul in care este activitatea firmei, cu alte cuvinte....sunt pe banii lu' tata...( si aici astept criticile)
    Pe tata...am incetat sa-l mai judec...momentan ne intelegem si din discutii stiu ca el isi doreste nepoti si chiar daca nu-l suferea pe fostul, ar fi vrut sa ma marit si sa ma vada la casa mea...aproape mai mult ca sigur...ma bazez pe sprijinul lui...
    Concluzia: voi avea un bebe, imi doresc sa-l pastrez...chiar si in situatia in care il voi creste singura pentru ca in afara de faptul ca nu are tatic,alt motiv nu vad sa am sa nu-l pastrez, desi nici nu vreau sa ma gandesc la ce as putea sa-i spun cand o sa ajunga sa ma intrebe de tata...va face cunosinta cu lumea pe 11.10, deci va fi o balanta...Cat despre tatic...nu as vrea sa-i spun tocmai pt ca mi-a zis ca nu-l intereseaza, desi ma gandesc ca probabil va afla mai devreme sau mai tarziu de la prieteni comuni..si nu stiu cum e bine...sa-i zic eu acum...sa nu-i zic deloc...aici mai astept sfaturile voastre...
    Cat de tare gresesc?Unde gresesc?Criticati-ma...certati-ma...nu stiu ce naibi sa fac...sa ma bucur...sa plang...incurajati-ma...nu stiu cum si ce e mai bine
    Offff.....incotro??
  •  
    • 18346 mesaje
    27 Feb 2008, 20:26
    0 0
    nu te cert deloc! nu vad de ce te-as certa... pot doar sa-ti fi alaturi. si cred ca o sa revin cu sfaturi.
  •  
    • 432 mesaje
    27 Feb 2008, 20:29
    0 0
    Multmesc...me_eva...cred ca toate lucrurile se intampla cu un scop...dar...ufff...cred ca inca sunt si eu putin socata...si mai ales de faptul ca sunt singura...
    N-am spus nimanui...doar voua
  •  
    • 71 mesaje
    27 Feb 2008, 20:32
    0 0
    silv cei a tau e pus dioparte nu fi dezamagita ai rabdare k nimik nu este intamplator D-zeu le stie pe toate si prin unele chesti ne face sa ne dam seama k nimik nu se intampla fara rost
  •  
    • 10816 mesaje
    27 Feb 2008, 20:36
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1033 mesaje
    27 Feb 2008, 20:37
    0 0
    nu ai de ce sa fi socata, dimpotriva desi nu e o situatie roz trebuie sa vezi partea buna a lucrurilor, iar aceea este ca tu vei avea un bebe....multe femei isi doresc acest miracol dar putine il au!

    Cu tatal bebelui vorbeste si spune-i despre faptul ca va fi tatic(totusi va fi si copilul lui).Daca nu isi asuma responsabilitatea nu e nimic (impropriu zis nimic)vei trece peste-esti inteligenta, faptul ca nu vei face avort denota ca esti curajoasa deci nu ai de ce sa-ti faci griji.
    Sfatul meu este sa ii spui tovarasului de faptul ca va fi tatic, totusi are acest drept-dreptul de a fi tata si de asi vedea crescand copilul!

    bafta si multa sanatate!
  •  
    • 71 mesaje
    27 Feb 2008, 20:39
    0 0
    dak a zis k nul intereseaza knd va afla te va intreba de ce nu iai zis si ii vei aminti ce a zis el.Nu sunt in masura sa te critic,cert s.a.m.d copilu nu are nici o vina dar cineva acolo sus te va ajuta.Capu sus nu-ti fie frik de nimik k de ce tie frik nu vei skpa.Lasa sa decurga totul de la sine.TE PUP.Sper k teau mai incurajat gandurile mele.
  •  
    • 18346 mesaje
    27 Feb 2008, 20:40
    0 0
    felicitari pt bebe. e drept, esti tanara, dar cred ca vei fi o mamica buna. tatal, va trebui sa afle candva. la fel si tipul cu care esti- nu are rost sa prelungesti prea mult pana sa afle-
    in rest, invata pt master. ocupa-te de asta, protejeaza-te pe tine. sunt sfaturi generale? atunci iubeste-ti bebele si pe tine insuti.
  •  
    • 1033 mesaje
    27 Feb 2008, 20:40
    0 0
    dalia05

    ???nu inteleg de ce trebuie sa faca avort???

    totusi varsta pe care o are ii permite...in ghilimele permite

    e adev. ca ii va fi greu mai ales ca nu are pe tatal copilului alaturi dar nu e imposibil. Bine si dupa mentalitatea mea copilul ar trebui "facut" dupa ce te-ai maritat si dupa ce ai terminat facultatea dar asta nu trebuie sa fie un barem. Fiecare face un bebe cand crede ca e pregatit!
  •  
    • 2501 mesaje
    27 Feb 2008, 20:44
    0 0
    In primul rand felicitari pentru bebel.Sa aduci un copil pe lume e un motiv de bucurie asa ca nu fii suparata.
    Parerea mea este sa-i spui si lui ca e tatic,indiferent de ce e sau nu mai e intre voi,are dreptul sa stie.
    Iar pe viitor indiferent cine iti va fii aproape daca te va iubi cu adevarat iti va accepta si bebelul.Iti doresc numai bine.
  •  
    • 10816 mesaje
    27 Feb 2008, 21:02
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 198 mesaje
    27 Feb 2008, 21:14
    0 0
    Felicitari pentru bebe. Nu-ti zic ca va fi usor insa va fi sigur superb... n-o sa-ti para rau pentru decizia de a-l pastra.
    Cat despre taica-su eu zic ca trebuie anuntat pentru ca are dreptul de a fi alaturi de copilul lui.

    Delia erau alte vremuri, atunci era o mare rusine sa fii mama singura, necasatorita. Acum slava domnului s-a mai desteptat lumea!
    Are 23 de ani, e femeie in toata firea... va recupera cu distractia si cariera mai incolo.
    Si din multe puncte de vedere e mai bine sa fii mama tanara!
  •  
    • 5531 mesaje
    27 Feb 2008, 21:19
    0 0
    De acord. E mai bine sa fii mama tanara!
    Daca te-ai hotarat sa pastrezi copilul si nu mai ai nici un dubiu, anunta-l si pe tatal lui.
    Dar nu o face ca si cum il chemi inapoi in viata ta. Il informezi, pur si simplu, ca te-ai decis sa il pastrezi si ca el poate avea, daca doreste, o relatie cu acest copil. Evident, ar trebui sa il recunoasca si sa plateasca pensie alimentara.
    Acum, tu stii mai bine daca il va recunoaste...
  •  
    • 432 mesaje
    27 Feb 2008, 21:22
    0 0
    Ufff...multumesc pentru incurajari si pt gandurile voastre!
    In primul rand...eu nu vreau nimic de la tatic...mi-e teama ca daca va afla ii voi strica si lui viata si as vrea sa fie fericit,chiar nu-mi trebuie pensia lui alimentara,am nevoie doar de iubire...nu stiu cum ar putea reactiona
    In al doilea rand...normal ca ii voi spune celui actual, sa nu-si mai piarda timpul cu mine...dar mi-e greu pt ca ma simt bine cu el, ma simt oarecum iubita,chiar daca nu mi-a spus-o, ma simt in siguranta...n-as vrea sa-l pierd dar stiu sigur ca asa va fi,as mai amana pana la ziua lui caci imi doresc sa fiu si eu langa el,cum l-am avut si eu langa mine...sunt egoista,stiu
    Pe de alta parte...niciodata nu mi-am imaginat ca asa va f viata mea...da, cel mai simplu ar fi sa nu-l pastrez...dar pot? el este dovada unei iubiri de 7 ani...in al doilea rand...l-am vazut...e acolo...deja i se formeaza degetelele...il simt si parca deja numai concep viata fara el,desi suna exagerat probabil...
    Stiu ca e greu, poate daca n-as fi sigura de sprijinul tatalui meu,nu l-as putea pastra...bineinteles ca e o totala intamplare ca exista...dar pe de alta parte...sa nu-l pastrez pentru ca legile societatii spun ca mai intai te casatoresti si apoi faci copii?
    Imi dau seama ca imi dau viata peste cap,este o responsabilitate pentru tot restul vietii...poate nici nu voi reusi sa-i ofer un tatic vreodata dar va fi iubit...
    Chiar credeti ca este o inconstienta ca-mi doresc sa-l pastrez?
  •  
    • 5531 mesaje
    27 Feb 2008, 21:25
    0 0
    Nu.
  •  
    • 10816 mesaje
    27 Feb 2008, 21:29
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 2370 mesaje
    27 Feb 2008, 22:12
    0 0
    Ete fleosc, isi micsoreaza sansele de a mai fi cu vreun barbat .....
    Nu am inteles niciodata de ce uneori se pune pe primul plan un barbat oarecare, strain, da? care oricand te poate dezamagi/parasi/rani, in fata unui copil - copilul tau, sange din sangele tau!

    Felicitari pentru bebe, felicitari ca il iubesti de pe acum si mult curaj in continuare, ai sa vezi, Dumnezeu o sa iti fie mare sprijin
  •  
    • 432 mesaje
    27 Feb 2008, 22:52
    0 0
    Exact asa gandesc si eu anisia...prefer sa-mi dedic viata copilului meu decat vreunui barbat...azi este,maine numai este...am invatat sa nu-mi mai pun baza de nici un fel in ei. Pe de alta parte,sa spun drept...cand m-am despartit de fostul mi-am pierdut toate visele de casatorit...de viata...de tot...nu mai aveam nici o directie, nici un vis, nici o dorinta...acest bebel imi aseaza parca viata...
    Mi-e teama sa nu gresesc...pe de-o parte stiu cat ii va lipsi un tatic, pe de alta parte...daca exista...sa renunt la el doar din atata lucru?
    Da, sunt tanara...dar studiile pot sa spun ca le-am terminat, ca sunt la master...este optional, deci practic...am intrat in 'lumea celor mari', ca am o colaborare cu tata nu inseamna ca nu muncesc sau ca sunt crescuta in vreun puf de nu stiu ce-i munca. Pana sa vin aici am avut cateva locuri de munca si stiu ca pot sa fac multe lucruri.
    De cand l-am vazut...parca numai pot gandi...de obicei am solutii la orice problema....dar acum chiar nu stiu cum sa actionez...in realitate habar n-am ce inseamna o sarcina,ce trebuie sa fac si ce trebuie sa nu fac, ce-i face bine lui sau mie...nu prea stiu de unde sa incep...
  •  
    • 432 mesaje
    27 Feb 2008, 23:12
    0 0
    Acum stau si ma gandesc cum e mai bine...sa-i spun sau nu taticului...
    Variantele ar fi...
    1. sa nu ma creada...
    2. sa-si doreasca sa se intoarca la viata noastra,la noi, si desi mi-e dor de el cateodata, de viata aia...nu cred ca as putea fi fericita cu trecutul asta...a fost o iubire nebuna,imi dau lacrimile si acum la orice imi aminteste de el, am nopti in care adorm cu lacrimi de dorul lui...dar cateodata iubirea nu e de ajuns, asa am invatat eu
    3. sa nu-l intereseze, desi asta e varianta cu cele mai mici sanse, de asta cred ca ma si tem sa-i zic...sa nu-si doreasca sa se intoarca...dar s-a schimbat atat de mult ca numai stiu ce sa cred...
    Desi toate imi spuneti ca este bine sa-i spun....eu parca tot pe 'nu' il tin in brate...Nici nu stiu cui sa-i spun...
  •  
    • 2370 mesaje
    27 Feb 2008, 23:21
    0 0
    In legatura cu primul post, asta este: te-a luat putin pe nepregatite, dar nu te speria, vei invata pe parcurs. Este o varsta minunata pentru a fi mamica.

    Daca sa-i spui tatalui ... te inteleg, stiu ca ti-ai dori intr-un fel ca el sa nu existe, sa dispara undeva in neant, pentru ca altfel te poate incurca. Mai ales prin nepasare.
    Din pacate el exista.
    Avand in vedere ultima voastra discutie, eu zic ca mai bine nu ii spui acum. Dar de aflat va trebui sa afle. Oricum nu ai cum sa-i ascunzi azta toata viata, asa ca scapi tu de un stres cu cat afla mai repede.
    Eu cred ca as face sa afle cumva "intamplator" ... eventual peste vreo 4 luni, cand se va cunoaste, sa te vada pe strada...
    Este posibil sa nu creada ca este al lui. Este posibil sa vrea sa va impacati si sa nu mearga. Este posibil sa nu-i pese. Este posibil sa inceapa sa va adore pe amandoi! ... Aici nu ai ce sa faci decat sa te lasi in voia sortii.

    Curaj!