Eficienta psihoterapiei
-
0 0Deschid subiectu'asta ca sa intreb cat de eficienta poate fi psihoterapia, cat ma poate ajuta? Sa incep sau nu?
Am incercat toate metodele sa-mi alung tristetea, se duce pentru moment( mai bine zis momente) dar apoi intervine in forta. Am un job acceptabil, la inceput a fost mai rau dar acum ma duc acolo ca acasa desi nu are de-a face cu scoala pe care am facut-0. Nu imi pare rau si nici nu mi se pare ca e ceva degradant. Sentimental, am cam patit-o, am avut mare incredere in cineva, s-a dovedit a fi alt om decat ceea ce credeam eu ca e, nu dau vina pe el, dau vina pe mine ca am fost orbita. A iesit din viata mea de mai bine de un an dar tot la el ma gandesc. Nu il mai caut dar mi se intampla sa strig cate un coleg cu numele lui. Copilaria si adolescenta au fost urate dar am decis sa ma impac cu mine si cu abuzurile prin care am trecut. Stiu ca eu sunt responsabila pentru ceea ce fac, pentru viata mea. Sunt vesela, muncesc, ma implic...si totusi vin momentele astea de cadere in care nimic nu mai conteaza, in care ma desconsider total. Are sens sa "sap" adanc in trecut, sa ma chinui, scotand la iveala tot felul de emotii reprimate? Ajuta psihoterapia? Puteti sa dati si cu pietre in mine(sa ma intrebati:"ce, draga, astea-s probleme?") sunt obisnuita cu asa ceva. Pana la urma tristetea din sufletul unui om nu se vede si nu se poate masura. -
are rost sa mergi doar daca il gasesti pe cel potrivit, cu care poti sa discuti orice, care vezi ca e pe aceeasi linie cu tine.. nu toti sunt la fel, nu toti te ajuta cu adevarat! dar nu te gandi ca mergi la terapeut si ai scapat de probleme.. ideea e ca el sa te ajute sa vezi ce iti doresti si sa faci ce iti place mai mult...
-
romanas cred ca ai nevoie de ceva bun in viata ta...si ma gandeam ca exista vb aiai cum ca nu timpul vindeca ranile ci iubirea...
faptul ca ai investit intr-un om ce s-a dovedit a fi altceva,nu-i vina ta,tu ai ramas aceeasi si asta e de apreciat.
stiu ca nu e consolant sa spun ca un altul va fi mai bun...desi asa se zice,dar cred ca ai nevoie sa oferi, dar in acelasi timp sa si primesti.
eu asta cred,ca ai nevoie de un suflet bun si....o burta calda.
poop -
Interesant, sa ma ajute sa vad ce imi doresc, ce imi place. Sincer, de multe ori ma gandesc ca nu imi place viata mea dar ca m-am obisnuit, ca ma complac in coomoditate, ca nu cumva sa "traiesc", sa iau decizii care sa-mi tulbure existenta fiindca de fiecare data cand am mai luat decizii, a fost ca si cum as fi inceput ceva. Si inceputurile din viata mea, in orice domeniu, au fost mai degraba nasoale.
-
te inteleg atat de bine.. poate pt ca trec prin cea mai grea perioada... pt ca vreau sa renasc....
dar da, un psiholog bun te va ajuta sa descoperi ce iti place, ce iti doresti sa faci, te va motiva sa faci asta... chiar daca finalul nu va fii intotdeauna cel asteptat, nu trebuie sa iti para rau ca ai incercat.. trebuie sa te descoperi pe tine, sa ai incredere in tine, sa incepi sa faci lucruri care iti aduc bucurie.... -
POATE...IN SUBCONSTIENTUL TAU..NU-TI PLAC INCEPUTURILE.
ceea ce vrei tu te ajuta,sau te poate ajuta,dar e ceva de moment...
tot tu va trebui sa iei taurul de coarne,sa accepti provocarile si sa privesti inceputurile ca pe niste lucruri noi prin care poti capata linistea necesara.
daca nu incerci,de unde stii ce pierzi?
incearca sa fii mai optimista,accepta-ti trecutul pt ca el te-a facut o femeie puternica si naccepta-ti si perioadele cand clachezi...pt ca e omeneste si se intampla oricui . -
apropo...eu am vrut hipnoza.
de ce?
uite din teribilism...sa mi se spele creierul,sa scap de anumite "obsesii" etc.
psihologul,unul priceput de altfel...a refuzat.
pt ca zicea el,hipnoza se poate face anumitor subiecti,iar eu nu intram in categoria respectiva.
am acceptat cateva sedinte de...psihoterapie,cred ca asta s-a vrut a fi,pt. ca mi-am dat seama ca de fapt nu-s nici suficient de deschisa,ca de fapt problemele mele sunt parte din mine si ca am suficienta putere sa le rezolv singura.
deci....m-a ajutat psihoterapia doar ca am realizat ca-s capabila sa ma lamuresc si sa lupt cu apasarile mele,ca de fapt...cel mai bun psiholog tot eu sunt.
ps. romanas,stiu ca barbati sanatosi la cap nu prea mai exista,dar e important sa doresti sa gasesti un astfel de exemplar.
de ce?pt ca unul de asta ti se potriveste si nu vad de ce nu l-ai gasi.
apare el,tu trebuie doar sa te simti pregatita(chiar si sa-i dai una palma ca l-ai asteptat atat...si nu rad,sincer...planuri din astea am si eu...) -
Cum s-ar zice, "cheia e la mine"
Foarte greu imi este uneori sa accept asta, duc o lupta cu mine. Si invinsa ies tot eu. E timpul sa iau niste decizii dar tot aman fiindca mi se pare ca sunt singura pe lume. Stiu ca asa ne nastem si asa si murim, singuri...dar intre timp, vreau sa stiu ce e cu viata mea. Si eu vreau hipnoza, sa stii. Si ma gandesc si eu la omul ala "al meu", sanatos la cap. Ma gandesc ca e singur, saracu'si nu stie ce sa mai faca fara mine!
Multumesc din suflet. -
deh romanas,multa lume ar vrea sa se rezolve de la sine,dar din pacate...nu se poate.
chiar asa,baiatul tau poate e si el pe undeva singur si nefericit si te cauta,dar tu...cauti psihologi.
hai ca nu-s rea,doar rautacioasa,dar asa cum ai constientizat si tu,in tine se afla raspunsurile,acolo gasesti toate intrebarile...
stii,ma si gandeam,e ideal ca romanii sa perceapa psihologul ca pe un sfatuitor,de fapt ca pe acea pers care te ajuta sa alegi calea cea mai buna,dar la fel de important e sa avem curajul sa luptam,sa vrem sa ne implinim visele si sa nu mai fim comozi.
eu te sustin indiferent de ceea ce vrei sa faci.... -
Multumesc, Dana. Daca ai stii cat ma ajuta sa stiu ca cineva imi e alaturi:emotion_recunoscator_si_bucuros
Si cu singuratatea am o problema si cu mentalitatile astea legate de psihoterapie...adica eu singura ma intreb : daca apelez la asta, nu sunt putin(mai mult) nebuna? Desi faptul ca vreau sa fac ceva de bine pentru viata mea nu are cum sa fie rau. M-a tulburat rau de tot fostul, recunosc. Dar si starea mea i-a permis, echilibrul meu era foarte firav.
-
ai avut puterea sa iubesti si sa si arati,asta nu inseamna decat ca esti o femeie matura si responsabila.
daca nu a fost sa fie,ok,ai incercat,e o lectie de viata.
o sa apara altul si pana la urma CEL CARE TREBUIE.
nu-ti fa griji,ca nebuna nu esti,esti doar intr-un impas sau pur si simplu plictisita de stilul de viata.
sunt convinsa ca atunci cand va aparea o ocazie favorabila(indiferent de natura ei) vei stii sa profiti. -
romanas, psihoterapia e buna, si ajuta mai mult decat ajuta orice autostimulare.
mereu am crezut ca pot sa trec cu vederea anumite capitole din viata mea, insa nu am stiut ca astea ma afecteaza in continuare, altfel decat m-as fi asteptat.
dupa ce am facut psihoterapie, am vazut si realizat multe chestii care mi s-au blocat undeva... pe drum.
dorinta mea de a fi puternica s-a concretizat, insa nu asa cum ar fi trebuit.
acum dupa alt soc, cineva imi spunea sa fac din nou cateva sedinte.
am inceput Shiatsu(putin cunoscut)- medicina chimeza care trateaza problemele fizice.
fara sa-i spun ce ma doare, a gasit singur, si urmeaza sa scot starea asta de tensiune si crispare din mine. nu vreau sa intru in detalii.
ce vreau sa-ti spun: uneori avem nevoie de ajutor specializat. nu tebuie sa fii bolnav ca sa mergi la medic, ci poti sa faci si preventiv. deci tu ai putea sa incerci cateva sedinte sa vezi cum merge!
imi par rau ca ai trecut prin asta... -
atat pot sa spun..10 ani de autocunoastere...10 ani de citit n-spe mii de carti de psihanaliza pt. a ma intelege si ma ajuta singura...10 ani de framantare....si tot degeaba...
acum in sfarsit am acceptat ca am nevoie de specialist..ca am nevoie de a "treia" persoana, cea de specilaitate...in afara cercului "eu si cu mine"
ei bine...au trecut 3 sapt. de cand am inceput terapia. diferentele din sufletul si mintea mea se simt deja...si numai in bine...
recomand la toata lumea (cu tot sufletul meu) psihoterapia in momente dificile din viata.
dar atentie mare la cine mergeti. riscati sa va termine si mai rau psishic daca dati de cineva care nu stie meserie in acest domeniu.
succes!!! -
Asa am citit si eu, zeci de carti de psihanaliza si de psihologie, de filozofie, istorie, literatura, de toate. Toate numai pentru a ma cunoaste si depasesc cateodata tristetea dar puternica nu ma simt niciodata. Si am si tendinta de a pune la indoiala ceea ce se presupune ca o sa faca terapeutul, tocmai din teama de a nu fi el/ea cel/cea potrivit(a), cel/cea bun(a), cum ziceati si voi. Ce imi este clar este ca trebuie sa fac ceva.
-
hei, nu trebuie sa te pregatesti pt psihiterapeut ca pt o relatie. banuiesc ca tu in general dai inapoi.... de la oameni!
o psihoterapie nu e o relatie, si daca iti doresti sa faci asta, fara a amana prea mult, ai sanse mai rapide sa-ti revii.
poti primi recomandari pe eva, de psihologi buni, daca vrei.
insa nu jongla prea mult cu situatia.
esti o draguta. m-a amuzat stilul tau de a selecta si a raspunde doar la postarile care-ti convin.
ocupa-te de tine, asa cum trebuie!