ce fac eu cu viata mea?

  •  
    • 20 mesaje
    26 Feb 2008, 15:47
    0 0
    Sunt casatorita de un an si jum si am un bb tot de atata timp…de fapt m-am casatorit ca a trebuit,ca-l aveam pe bb…noi ne stim de peste 14 ani si am tot amanat momentul pana a ajuns sa fie ceva de care nu mai aveam nevoie.de cand a aparut bb si eu stau acasa sa-l ingrijesc,viata mea s-a schimbat total,suntem tot mai straini unul fata de celalalt,nu are timp sa stea cu familia,serviciul ii ocupa tot timpul. Daca ii cer sa stea mai mult cu noi imi zice ca nu faci avere daca vii la 3.30 acasa…dare eu nu-I cer asta…vreau sa fim o familie,sa nu trebuiasca sa ies doar eu si copilul in parc duminica pt ca el trebuie sa se odihneasca…sa poata sta si cu copilul macar o ora pe saptamana sa-mi pot limpezi si eu mintea…daca-I spun ca sunt chiauna de cap imi spune ca numai eu sunt obosita?pur si simplu am obosit ,ma consum interior,ma doare sa vad ca sunt copii in parc cu ambii parinti,ca si ceilalti tati au timp de copilul lor…sunt genul de om caruia i se citeste tristetea pe fata,nu-mi mai place de mine cand ma uit in oglinda....pe de alta parte e tare mandru de copilul lui,care-i seamana leit.

    dar eu,eu sunt total nefericita...orice discutie a noastra incepe si se termina cu" tu nu ma intelegi pe mine",dar nu-mi spune nimic din problemele pe care le are in firma....cum sa-l inteleg altfel? oare voi avea vreodata viata de familie pe care am visat-o?
    si pt ca v-am citit de f mult timp aici,la dragoste...desi nu am scris niciodata...da,eu ma simt o frustrata,ma simt neimplinita si sa-mi ierte copilul meu gandul asta si voi ce ma ascultati,implinirea mea ca familie inseamna copil,sotz,pisica si caine,ghivece cu flori si iarba in curte...
    stau si plang,mi-e groaza ca voi izbucni in lacrimi atunci cand merg cu copilul in parc,mi-e groaza de nefericirea mea,mi-e groaza de wk care sunt invariabil aceleasi...
    daca aveti un sfat bun pt mine,dati-mi-l
    daca vi se pare ca sunt o femeie slaba,spuneti-mi-o...ma simt atat de singura incat simt ca nu mai am scapare...si stiu ca va fi bine si pt mine,trebuie sa fie bine...dar azi imi este atat de greu...
  •  
    • 177 mesaje
    26 Feb 2008, 15:54
    0 0
    daca el face asa multi bani, pune-ti o bona la copil si du-te la servici. o sa te iei si cu altele si mai uiti de necazuri.
  •  
    • 10876 mesaje
    26 Feb 2008, 15:55
    0 0
    momentan n-am nici un sfat, dar sunt alaturi total de tine, daca asta te ajuta cu ceva
  •  
    • 20 mesaje
    26 Feb 2008, 15:59
    0 0
    floricica,crezi ca mergand la serviciu o sa se rezolve problemele? sau numai uit eu de ele...asta sa fie solutia? sa le ignor?destul copilul este neglijat de tata,sa fiu si eu cea care sa nu-i acorde destul timp...
    merci,miki...
  •  
    • 465 mesaje
    26 Feb 2008, 16:03
    0 0
    1. ce gandeste barbatul tau? poate ca el se gandeste ca munceste enorm , ca e cel care aduce banii in casa , drept pentru care asteapta din partea ta cuvintele " bravo " si " multumesc" .
    2. tu s-ar putea sa nu iti dai seama de stresul si munca pe care o inghite, pana la urma , pentru voi.
    3. incerca sa iti petreci timpul intr-un mod cat mai placut , invita la tine prietene, etc
    4. daca este rece fata de tine, sotul , incerca sa descoperi cauza , intreaba-l si pe el. Daca nu merge si nu merge e posibil sa nu te mai iubeasca , ceea ce e cat se poate de nasol, cu toti banii lui.
  •  
    • 9367 mesaje
    26 Feb 2008, 16:04
    0 0
    de regula barbatii nu se prea descurca atat timp cat copilul e mic. situatia se remediaza pe masura cecopilul creste.
    da, ideea cu bona nu e rea, daca vei castiga mai mutl decat salariul bonei...

    adevarul e ca te cam 'dereglezi" stand 24 de ore din 24 cu copilul.
    in plus, sotul tau poate ca se simte mai responsabil si totodata mai motivat sa castige mai mult pentru ca acum familia s-a marit si, in plus, e imboldul de a putea oferi sufletelului tot ce-i trebuie

    sa stii ca nu esti singura in aceasta situatie, majoritatea mamicilor au trecut prin asta...

    stiu un caz, casatoriti de 10 ani, ajunsesera sa discute de divort... el era toata ziua la serviciu, venea acasa obosit si i se parea normal sa nu aiba sotia pretentii de la el, ca deh, el dupa job avea nevoie de odihna. zicea ca in fond ea sta acasa si i se parea ca ea nu ar avea motive sa fie la fel de obosita ca el..

    ea, pe de alta parte, dupa zi/noapte de stat cu copilul, ar fi avut nevoie de macar o ora de liniste.
    tin minte, cand era fi-miu mai mic, abia apucam sa-mi fac cate un dus de 5 minute... simteam ca nu mai pot...

    trece, sa stii. e greu acum, dar crede-ma ca va iesi si soarele

    angajeaza o bona, nu cumva sa faci greseala de a ramane acasa sa cresti copilul...
    eu simteam ca m-am indobitocit in primele luni, cand am inceput serviciul parca am redevenit om...
  •  
    • 177 mesaje
    26 Feb 2008, 16:06
    0 0
    da, vor disparea problemele. la un an jumate e destul de mare sa stea cu bona. crede-ma
  •  
    • 20 mesaje
    26 Feb 2008, 16:07
    0 0
    carmen,multumesc mult pt cuvinte...ne spunem cuvinte grele,fiecare spune ca dreptatea lui e mai "dreapta" decat a celuilalt...si ne iubeam..si ne doream copilul asta...
  •  
    • 9367 mesaje
    26 Feb 2008, 16:10
    0 0
    oricum, indemnizatia (sau cum se numeste) pentru cresterea copilului pana la 2 ani o mai iei doar juma' de an.
    apoi, ce ai de gand?
    la 3 ani va trebui dat la gradi copilul, deja acum parca s-a votat obligativitatea, nu?
    ai de gand sa stai sa-ti plangi de mila?
    ia taurul de coarne, gaseste o bona buna ( e greu dar pana la urma reusesti), stai o vreme si o supraveghezi, apoi dispari o ora la coafor si cosmetica, testand-o pe perioada scurta...
    stiu ca e greu sa te desprinzi de sufletel, dar mai curand sau mai tarziu tot va trebui s-o faci.
  •  
    • 1094 mesaje
    26 Feb 2008, 16:11
    0 0
    Incerca sa nu dai vina pe el pentru ce se intampla..este o situatie pe care voi ati creat o si trebuie re creata ca sa zic asa.
    in primul rand impacate tu cu tine cu viata ta, tu ti ai pierdut bucuria de a traii. De ce ?pentru ca aveai niste asteptari si ti au fost inselate. dar nu cumva tu l ai invatat ca poti face totul? si apoi daca si el e obosit si te vede si pe tine mereu trista n o sa sara niciodata sa vrea sa fie cu tine..
    incearca sa te focalizezi pe ceea ce ai nu pe ce iti lipseste , si atunci cand o sa simti bucurie o sa primesti si mai multa bucurie..atunci o sa participe el la viata de familie fara sa i o "ceri". sper ca ai inteles ideea, pup
  •  
    • 146 mesaje
    26 Feb 2008, 16:11
    0 0
    incearca sa`i explici...calm...fara tipete...ca sunt lucruri care se fac in familie....cum ar fi iesitul in parc...plimbari...timp cu bebe si sotia...sunt lucruri firesti....explica`i ca bebe are nevoie si de tata....in sensul sa petreaca timp cu el....nu e deajuns faptul ca aduce bani in casa...ca munceste etc...ca la un momendat astea nu prea conteaza....daca tu faci si pe`a mama ...si pe-a tata in acelasi timp.timpul trece si bebe o sa creasca , si o sa`i para rau ca a ratat ateatea ocazii....
    tatal meu a facut la fel...bine ca ei erau divortati..dar nu asta are importanta..e tata indiferent de situatia financiara...a plecat cand aveam 7 ani....s-a intors dupa alti 14 ani...regretand ca a ratat atatea bucurii..ca alt copil nu are...i-am atras atentia asupra faptului ca nu a petrecut timp cu mine...etc...si mi-a tot bagat pe gat faptul ca mi-a trimis bani...si ca asa a avut grija de mine...dar sufleteste ????..asta nu mai conteaza ?...banii ii ai...se duc...vin altii si tot asa....dar copilaria...mai revine ?...nope....cresti si te gandesti ca nu ai avut decat mana si sufletul mamei langa tine...tata ?...era la servici....
    e pacat....doar prezenta fizica...faptul ca este langa bebe..fizic...si atat...nu ajuta la nimic.o sa-si dea seama ca nu e corect ceea ce face.....pana atunci explica`i...sunt activitati care se fac in 3..mama...bebe...si tata.iar prezenta ambilor parinti in cresterea unui bebe e esentiala...
    sa nu m-ai spunem de faptu ca esti neglijata si tu....pt bani e timp..copilaria e una singura..si e pacat.
    io-ti doresc multa rabdare...si putere...si totu` se rezolva..cu calm...explica-i...da`i exemple...zi`i sa incerce o zi in parc...de dragu vostru...de dragu` lu` bebe...ca nu`i pica ceru`n cap...
    pupacei
  •  
    • 734 mesaje
    26 Feb 2008, 16:13
    0 0
    doar_ azi ! parerea mea : esti o femeie implinita care are un copil frumos si slava Domnului sanatos - asta ar fi primul motiv de a privi partea plina a paharului !
    imi pare rau ca te.ai casatorit pt ca asteptai un BB - eu cred ca aici s.a produs ruptura
    eu personal imi doresc ca sotul meu sa ma iubeasca in primul rand pt femeia din mine si apoi ca sunt mama copiilor lui .
    sa stii ca toate cuplurile trec prin perioade de criza , fii sigura ca nu esti nici prima nici ultima singura cu copilul in parc dar ai mare grija de TINE , nu te lasa prada depresiei pt ca nu.ti poti permite acum esti MAMA !
    pe mine TU ma interesezi , ce simti tu , il mai iubesti ? il iubesti pt ca e tatal copilului sau pt ca e barbatul dupa care ti.ai pierdut capul ?
  •  
    • 177 mesaje
    26 Feb 2008, 16:14
    0 0
    daca tu nu esti fericita, nici bebele n-o sa fie fericit, el te simte. trebuie sa iti cauti mici bucurii in viata, pentru a merge mai departe.
  •  
    • 20 mesaje
    26 Feb 2008, 16:14
    0 0
    da,e drept ca munceste pt noi,dar eu copilul cui il cresc? in cercul nostru de prieteni au fost cateva experiente cu bone nu tocmai potrivite si el e tare mandru ca nu a fost nevoit sa dea" peste asa ceva"...dar sunt suficienti numai banii?sa-ti amintesti de copilul tau mic numai din poze? cand pleaca dimineata doarme,cand vine seara doarme...si in wk tb sa doarma el si eu sa scot copilul la plimbare...

    daca e sa tinem cont la ce cuvinte ne adresam,nu cred ca mai e cazul sa vb de iubire...pe de alta parte viata sexuala nu ne lipseste. cert e ca nu ne mai iubim la fel....pe unii nasterea unui copil ii apropie,pe noi ne-a indepartat...si spun asta fara a acuza in vreun fel copilul,doamne fereste
    va multumesc mult de tot,din suflet
  •  
    • 9367 mesaje
    26 Feb 2008, 16:19
    0 0
    iubita, dupa ce am nascut si am venit acasa cu bebe, sotul meu a dormit peste un an in sufragerie, eu cu copilul in dormitorul nostru.
    ca el cica pleca la serviciu dimineata, daca-l trezea copilul peste noapte era obosit...
    eu, care stateam acasa, se schimba situatia nu? eram taaare odihnita
    ma intreb si azi cum am rezistat.

    apoi, exact cand odorul implinea 8 luni, a trebuit sa incep serviciul. m-au chemat ca era nevoie de mine. puteam sa refuz si sa raman acasa pana facea puiul 2 ani, dar probabil angajau pe altcineva in locul meu si... riscam apoi, cand as fi vrut sa revin la job, sa-mi spuna : ne pare rau dar nu mai e loc si pentru tine. daca n-ai venit cand a fost nevoie!
    eu locuiesc cu soacra asa ca a ramas ea cu copilul.
    am tras o portie zdravana de plans, apoi am strans din dinti, am rasuflat adanc si... asta a fost.
    eu mi-am alaptat odorul pana la 1 an si 2 luni si asta a fost iarasi o problema... dar s-a rezolvat si ea, de la sine

    apoi m-am obisnuit si cu lipsa lui peste zi, si cu senzatia ca sunt om cu viata sociala (aia care zice una lume n-o am) si sa nu ma mai simt o "leguma" atasata mostenitorului...

    oare sotul tau ce ar zice daca ai propune o bona?
    spune-i si tu ca astfel, timp de 6 luni, ai timp sa gasesti pe cineva de incredere pentru odor, fara ca timpul sa te preseze
    si astfel, dupa ce te asiguri ca e buna, mai ai si tu timp de respirat, de odihna, plimbare sau ce-o fi
  •  
    • 20 mesaje
    26 Feb 2008, 16:20
    0 0
    nici nu stiti ce mult ma ajuta in momentul asta cuvintele voastre..va multumesc mult...pentru tot..da,,copilul se uita la mine cum plang....ce simplu e macar sa poti spune cuiva ceea ce simti,el e prea obosit sa ma asculte...e ca si cum eu vin cu aiureli,probleme de viata sunt cecurile in banca,nu aiurerile legate de fericirea mea...
    nu stiu sa pun figurinele alea,dar va imbratisez pe toate,din suflet
  •  
    • 2293 mesaje
    26 Feb 2008, 16:21
    0 0
    dar de ce sa nu dea vina pe el? eu inteleg ca tu ai facut tot posibilul sa discuti cu el, dar nu vrea. nu este deschis unui dialog. iar faptul ca munceste nu este o scuza. crescutul unui bebe poate fi mai greu si mai solicitant decat un job oarecare. si cum vine asta ca in weekend vrea sa doarma? pai clar din partea lui este dezinteres fata de voi doi, lipsa de responsabilitate. poate ii era confortabila viata inainte de bebe, doar in doi. daca nu te mai iubeste, asta este dar fata de copil nu are un comportament normal. insista in directia unei discutii. doar asa poti trage niste concluzii. si e pacat sa traiesti chinuita, macinata de niste sentimente negative. mai bine fara.
  •  
    • 20 mesaje
    26 Feb 2008, 16:22
    0 0
    carmen,e de acord cu o bona,dar pe de alta parte spune ca eu stiu mai bine ce-i trebuie copilului meu si ca nicio alta baba nu va putea ingriji copilul asa cum o face mama lui....
  •  
    • 2293 mesaje
    26 Feb 2008, 16:25
    0 0
    si tatal lui. sau se exclude singur?
  •  
    • 9367 mesaje
    26 Feb 2008, 16:28
    0 0
    hai bre, pe bune!
    daca ati sti cate mamici mi s-au plans in parc, si eu lor, cum nu ne inteleg sotii, cum nu avem timp de nimic, cum ne vine sa ne suim pe pereti!
    repet, si eu si destule altele am trecut prin asta. si uite ca nu ne-am despartit, suntem tot impreuna si totul e in regula

    sotul meu isi iubea si isi iubeste fiul, ma iubea si ma iubeste si pe mine, dar a fost departe de a avea atitudinea mea... poate au mamele un instinct aparte acre lipseste tatilor (sau unora dintre ei).
    acelasi lucru s-a intamplat cu toti prietenii nostri casatoriti, cat timp copilul a fost mic.

    iubita, incearca sa te folosesti de teama lui de bone pentru a-l convinge sa angajati cat mai curand una. cu justificarea ca astfel ai tot timpul s-o "testezi" si apoi s-o "formezi".
    si insista ca tu, cand copilul va implini 2 ani, vei incepe serviciul.
    alta solutie de moment nu vad.