Ce sa ma fac cu el?

  •  
    • 24 mesaje
    24 Mar 2004, 17:36
    0 0
    Buna. Sunt mai noua pe aici. Vreau sa va cer si eu un sfat, daca aveti rabdare sa imi cititi povestioara.

    Pe iubitul meu l-am cunoscut cu vreo cateva luni in urma. Era un baiat trist. Stiam ca a suferit din cauza fostei lui, care l-a parasit dupa o relatie de 8 ani pentru altul si care acum il implora sa se intoarca la ea. Avem o relatie ok, blanda, linistita, frumoasa. Insa i-am smuls la un moment dat cateva marturisiri care m-au intors pe dos. Mi-a spus ca si-a promis ca nu o sa mai iubeasca niciodata, ca nu o sa se mai implice, ca nu se poate rupe de ceea ce a fost, ca ii e din ce in ce mai greu sa creada ca a intalnit o persoana care are in ea toate valorile pe care femeia aceea i le-a distrus..

    Nu stiu ce sa fac. Prima faza a fost sa vreau sa il parasesc. Mi se parea imposibil sa fiu psihologul lui. NU puteam sa il invat sa ma iubeasca. Nu am facut asta, bineinteles, e barbatul pe care il vreau langa mine, asa cum si eu sunt femeia pe care el o vrea langa el.. Mai mult, mi-a spus ca nu stie sa primeasca tot ce ii dau eu, tot ce simt eu pentru el..

    Sunt foarte dezorientata si mai ales mi-e frica. Si eu am suferit enorm inainte de a-l cunoaste, dar la mine rana s-a inchis.. si cred ca sunt si mai puternica decat el. Va multumesc ca m-ati ascultat. Si sper sa ma ajutati si sa ma primiti printre voi, ca sunteti tare simpatice
  •  
    • 442 mesaje
    24 Mar 2004, 18:09
    0 0
    Hmmm...
    Interesant...
    Eu zic ca ar tebui sa te aprecieze cat de cat... Daca el iti spune clar in fata ca nu stie sa primeasca ce ai tu de oferit, atunci ce rost mai are?
    Degeaba o relatie merge f bine, sunteti compatibili, daca nu exista dragoste.. Doar sunteti iubiti, nu frati...
    Nu stiu, din ce povestesti tu, asa reiese. Eu asa am inteles...
    Oricum sa fii iubita iti doresc si saalegi cu limpeziciunea mintii!
    Ivon
  •  
    • 41 mesaje
    24 Mar 2004, 18:35
    0 0
    Dragostea nu cred ca tine cont de limitele pe care o persoana vrea sa si le impuna.asa ca treci peste ce spune el si incearca sa-l "simti". poate ca vrea sa nu se mai indragosteasca, dar asta nu prea tine de el. daca s-a indragostit de tine, mai devreme sau mai tirziu vor urma si adevaratele declaratii, iti va spune ca vroia sa se apere pe sine si sa te apere si pe tine, iti va spune ca el chiar credea cind spunea ca nu se va mai indragosti...
    daca simti ca nu e un suflet care s-a inchis pe vecie, da-i o sansa si va iubi din nou.
    sau poate-ti spune lucrurile astea ca sa vada cit de puternica esti, daca dai imediat bir cu fugitii.
  •  
    • 118 mesaje
    24 Mar 2004, 18:55
    0 0
    Trebuie sa recunosc ca sunt 100% de acord cu Reghina!!
    Sa fii iubita!
  •  
    • 2234 mesaje
    25 Mar 2004, 06:51
    0 0
    nu stiu daca intuiesc bine dar esti o etapa pansament in viata lui. nu cred ca mi-ar conveni situatia. sunt genul care cere tot. nu te pot ajuta cu alt sfat decat cu acela ca ar trebui sa pui in balanta pana nu e prea tarziu. daca el a spus ca si-a promis sa nu o iubeasca, nu inseamna ca o sa si poata. dragostea nu o dictezi cum ai tu chef.
  •  
    • 213 mesaje
    25 Mar 2004, 08:54
    0 0
    Sint de acord cu Roxanica...de multe ori cind barbatii incearca sa-si revina dupa o relatie esuata se gaseste in preajma lor cite o femeie disponibila sa fie pentru ei si mamica si sora de caritate si iubita poate..Atita timp cit ti-a spus clar ca nu e pragatit sa iubeasca, ia de buna treaba si nu visa la cine stie poveste de dragoste mareata. Fii o prietena pentru el, nu mai mult, pentru ca ai sa te arzi singura.
  •  
    • 59 mesaje
    25 Mar 2004, 09:41
    0 0
    Draga Giulia
    eu cred ca trebuie sa fii optimista.Timpul a vindecat rana ta asa cum o va vindeca pe a lui. Poate ca ar fi bine sa nu-i mai "smulgi" confidente de genul asta.Teoria este relativ simpla dar, asa cum spun si celelalte eve, inimii nu poti sa-i dictezi si daca el te vrea alaturi totul va fi OK.Iubirea nu cred ca se invata ci pur si simplu... daca va potiviti, daca aveti gusturi comune, daca va completati unul pe celalalt atunci va veni si iubirea.Cred ca ai un suflet frumos si bun si meriti un partener care sa stie si sa aprecieze asta. DECIZIA ESTE DOAR A TA. Eu zic sa ai rabdare.Ai grija de tine. Te pup
  •  
    • 377 mesaje
    25 Mar 2004, 12:53
    0 0
    De acord cu roxanica si andra...exact asa se spune: femeia pansament. Eu nu as suporta asa ceva langa mine. In plus,eu vreau langa mine un barbat puternic, nu un plangaret, suferind dupa fosta iubita. Impune-ti punctul de vedere si nu accepta neplacerea totala de a-l auzi vaietandu-se dupa fosta. Cu siguranta meriti mai mult! Bafta!
  •  
    • 562 mesaje
    25 Mar 2004, 15:33
    0 0
    Parerea mea este ca inca nu a uitat-o pe fosta. Ai grija. Eu una nu m-as complica.
  •  
    • 24 mesaje
    25 Mar 2004, 16:47
    0 0
    multumesc mult pentru sfaturi. le-am citit de mai multe ori ... nu stiu ce sa spun, imi e foarte frica de ideea "femeie-pansament". cu toate ca mi-e frica insa, nu pot sa nu ii acord o sansa. stu ca ma vrea langa el, ii e insa groaznic de frica sa nu cumva sa ma faca sa sufar. stiu ca de asta mi-a spus ce mi-a spus. poate ca doar ne-am grabit. la mine rana s-a inchis dupa doi ani. la el au trecut doar cateva luni, vreo patru, si de asta tind sa cred ca nu s-a putut rupe inca de trecut. nu e un plangacios, e un barbat puternic, care stie ca a luat cea buna decizie ca nu a cedat insistenteleor ei de impacare si ca s-a indragostit de mine. dar daca intr-adevar nu poate sa uite.. fosta lui il mai suna cateodata.. habar n-am, parca ma invart intr-un cerc vicios..

    nu stiu daca procedez bine... nu vreau sa imi para rau, e un baiat deosebit si ne potrivim tare frumos..
  •  
    • 194 mesaje
    25 Mar 2004, 17:37
    0 0
    Giulia,eu am fost in situatia prietenului tau-dupa o relatie de 4 ani,am aflat ca ma inselase si am pus punct.In aceeasi zi am avut norocul sa il intalnesc pe actualul meu prieten care m-a facut sa imi dau seama ca pana atunci nu iubisem cu adevarat,totul fusese o iluzie.Cu toate ca actualul a trebuit sa imi suporte ceva timp starea in care ma aflam-faceam comparatie tot timpul intre ei,ma simteam a nimanui si imi dadeam seama ca irosisem 4 ani din viata mea..am ajuns in final sa ne cunoastem si sa il apreciez pentru ceea ce este si pentru faptul ca ma iubeste.Daca il vei lasa sa te descopere si va realiza ca te iubeste,fosta lui nu va mai conta,cu atat mai mult pentru ca l-a parasit pentru altul.Dovedeste-i ca il iubesti,nimic mai simplu,pentru ca totul vine din inima!
  •  
    • 562 mesaje
    26 Mar 2004, 15:07
    0 0
    Jane imi pare rau dar nu sunt de acord cu tine. Ce trebuie sa ii dovedeasca ea?
    DE CE TREBUIE SA II DOVEDEASCA EA CEVE LUI SI NU INVERS??Problema este ca sentimentelor nu le poti comanda.
    Stii cum vad eu problema? El inca o mai iubeste, incearca sa treaca peste asta cu ajutorul evei noastre care a facut gresala sa se ataseze atat de mult de el. De ce nu se mai intoarce la fosta?
    ORGOLIU MASCULIN PE CARE NU IL POTI MASURA. Eu nu spun draga mea ca nu incearca sa o uite. Ba da, dar se foloseste de tine. Alege ce vrei sa fii. Spunea o eva -tampon?????
  •  
    • 24 mesaje
    26 Mar 2004, 16:02
    0 0
    jane si reghinnna: sunteti foarte aproape de modul in care gandesc si vad eu problema. sper.. ca va invata si el sa aprecieze ce inseamna sa ai pe cineva care te vrea pur si simplu.
    cripis: nu stiu ce sa cred, poate ca tu ai dreptate si nu vreau eu sa vad varianta asta.
    chestia e ca eu am inceput sa ies cu el convinsa, ca si el, ca nu o sa mai iubesc niciodata. nu pot spune ca il iubesc, ci ca am sentimente frumoase pentru el. atat deocamdata. sentimente frumoase are si el.. dar poate nu la fel de puternice.. partea simpatica e ca prietenii mei, care imi cunosc problema, glumesc zicand ca imi inabus in el toate frustrarile... chestia neplacuta aici e urmatoarea.. ca el mi-a spus ca nu mai crede ca poate iubi, pe cand eu, care cred la fel, nu i-am spus.. si nu stiu cine a gresit mai mult.

    poate mai e si altceva. fosta lui exista, il suna inca, au prieteni comuni, face parte din copilaria si evolutia lui. fostul meu nu mai exista insa. si nu mi se pare ca prietenul meu intelege ca suferinta mea e mult mai mare decat a lui.. si e urat ca tinde sa se autocompatimeasca atunci cand, daca e cineva demn de a fi compatimit, aia sunt eu. dar nu am nevoie de asta. oricum, el nu pare sa inteleaga ca cea mai grea lupta nu se duce cu un om, ci ci cu o umbra..
    am citit mai demult undeva ca niciodata cei vii nu pot sa iti apara mai buni decat cei plecati dincolo. e atat de adevarat..