nu ma pot obisnui cu singuratatea
-
0 0Buna dimineata.Citind topicul mirunei09, m-am decis sa va scriu si eu. Povestile noastre seamana oarecum.
M-am despartit de prietenul meu dupa o relatiie de 5 ani, cam din acelasi motiv:omul doreste sa mai experimenteze,desi a ajuns la 30 ani. Ruptura s-a produs la 3 luni dupa ce ne-am mutat impreuna, mi-a zis ca nu se simte fericit, ca simte ca nu merge, desi lucrurile nu stateau chiar asa, ca la o saptamana dupa despartire sa aflu ca are deja pe cineva, o colega de la birou.
Am suferit si sufar ingrozitor, desi stiu ca nu merita. M-am trezit deodata doar eu cu mine, si nu stiu cum sa imi gestionez timpul, cum sa ma scot din starea asta ingrozitoare. Sentimentele care le am sunt greu de descris, as musca din pereti cateodata, atat de tare ma doare, mi-e dor de el, l-as suna m-as duce sa il vad...dar nu am facut-o, am rezistat.
Prietene am si nu prea, toate au relatiile si vietile lor.M-am ocupat de mine cat am putut, m-am dus la coafor, la shopping, la film, dar ma simt ingrozitor de singura, de parasita,plang in fiecare zi. Singurul lucru bun care mi s-a intamplat este ca m-am apropiat de Dumnezeu, ma duc la biserica si stau o jumatate de ora si ma linistesc.
Am nevoie de consiliere, dragi eve..ma incurajeaza orice cuvant la ora asta. Va pup. -
indiferent cat plangi si suferi acum trebuie sa fi constienta ca toate astea vor trece. in primul rand trebuie sa-i multumesti lui D-zeu ca ai scapat de un asa exemplar-imagineaza-ti cum ar fi fost daca iti intemeiai o familie cu un astfel de specimen, cu un om cu asemenea apucaturi. Eu personal nu cred in schimbarea asta brusca la 180 de grade, cred ca el a mai experimentat pe parcurs pana a gasit ceva ce i-a fost pe plac.
Oricum, priveste partea buna a lucrurilor: esti tanara, frumoasa, inteligenta si libera sa-ti cauti un barbat care te merita!!! -
nu as putea sa iti fac un orar sa treaca timpul mai repede, dar vreau sa stii ca nu e decat o perioada mai neagra.
cand am trecut prin ceva asemanator, mi-am umplut timpul nu tot felul de chestii: voluntariat cu saracii, job extra, vb cu cateva prietene virtuale si ele imi povesteau problemele lor, eram mama dolores. si mi-a facut bine asta, pt ca nu am mai stat sa-mi plang de mila.
deci e foarte bine sa te ocupi de tine, dar poti sa te ocupi de altii. asta te distrage de la tine insuti si suferinta ta. ajungi acasa obosita si nici sa plangi nu mai ai putere- asta o perioada
intre timp te vei obisnui cu statutul tau de ...femeie libera!
imi place ca nu disperi chiar daca doare
emoticon_care_te_imbratiseaza! -
eu daca as fi in Ro, ti-as propune o intalnire ca intre fete, incearca sa iesi in oras cu fete care au trait poate ce traiesti tu acum si care te inteleg si sunt in stare sa-ti dea niste sfaturi sincere. intr-adevar e greu sa treci prin ceea ce treci tu si doar timpul te va vindeca, in timp o sa uiti si o sa gasesti puterea sa te increzi si sa te daruiesti iar unui barbat. nu cred ca ar trebui sa mai alergi dupa el, din moment ce ai aflat ca mai avea pe una si mai ales ca ti-a zis ca nu se simte fericit si isi doreste altceva. cel mai bine e sa-l scoti definitiv din viata ta, stiu ca e un sfat radical,dar vad ca si tu gandesti acelasi lucru. suferinta va trece odata cu timpul, pentru moment plagi si descarca-te, gandeste-te la tot ce s-a intamplat, analizeaza si timpul va trece si te vei vindeca. din pacate nu exista niciun medicament miraculos care sa faca sa treaca durerea din dragoste. e o vorba, un cliseu care insa e foarte adevarat "nu te bucura ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat". bucura-te ca ai iubi si ai fost iubita, acum s-a terminat si orice sfarsit e un nou inceput, orice sut in fund e un pas inainte.
-
esti in romania? si daca da, in ce oras? chiar asa- mai incolo te poti vedea cu fetele. iti spun eu ca iti trece instant.
ai spus ca nu te poti recunoaste. cum erai cand erai cu el, si cum esti acum- dar cum erai inainte de a fi cu el? cum ai trait pana atunci?
nu o sa vin cu: o sa rasara soarele si pe strada ta, ci o sa iti spun ca poate nu stim noi de ce ni se intampla ce ni se intampla, dar uneori are un rezultat mai bun, decat ar fi avut ceea ce ne doream noi.
plangi cat mai ai de plans, dar vezi ca mai sunt multe de facut si trait !
capul sus
-
eu m-am despartit dupa 9 ani, aveam casa impreuna, afaceri fara copii initial a fost greu, dar mi-am zis intr-o zi gata de azi intru in convalescenta si ma gandeam ca si cum as fi fost dupa o operatie. cu fiecare zi ce trece este mai bine, important este cum au zis si evele: iesi la plimbare, gaseste-ti ceva de facut tot timpul (sunt niste jocuri facute dupa cartile agathei christie cu mistere, indicii de gasit etc), stiu ca suna pueril dar iti ocupa mintea cand esti singura. la mine a mai functionat foarte bine un lucru mi-am gasit in fiecare zi cate ceva placut de facut , mici maruntisuri, un film, o hainuta, o emisiune care imi place etc si trecea ziua mai usor cand ma gandeam uite in seara asta fac ceva ce imi place.
cel mai important stai cu noi pe eva
-
hei...tu ai momente de disperare si respectivul crapa binemersi in bratele unei "colege"? chiar crezi ca merita individul asta disperarea asta a ta??!!! capul sus mai draga!
singuratate??? cum adica singuratate???? a disparut familia, s-au evaporat prietenii/prietenile si chiar si-asa aici iti poti face o gramada de cunostinte!!!!
ia-ti o carte buna, mergi la sala, iesi la plimbare, suna o prietena..fa ceva, orice si, mult,mult mai important incearca sa gandesti pozitiv! -
ma alatur si eu voua fetelor! si m-as bucura sa nu ma ocoliti.
Stiu ce inseamna si singuratatea in doi, dar e mult mai dureros acum, ca nu mai e si fizic langa mine! Si mai ales, ca oricat de rau ar fi fost si oricat de mult m-ar fi facut sa sufar, eu nu iau lucrurile la suprafata, ci am incercat sa gasesc cauza, motivul... e rau sa te trezesti singura, a nimanui, parasita si inca sa il iubesti enorm.
Azi am iesit cu el, ca intre amici, se comporta f rece, e nervos, se enerveaza repede si din orice, parca eram au acum ceva timp... nu imi placea, dar nici nu voiam sa ma apropi prea tare, sa nu creada ca intru in sufeltul lui cu forta.
In schimb, cand sunt acasa incep sa plang, orice vad aici ma face sa plang, singuratatea ma face sa plang... probabil ca voi iesi din starea asta, dar acum e al naibii de greu si nu stiu cum sa ma apropi iar de el, pt ca e de gheata!
Onyx, voi ce ati facut in timpul asta de despartire? V-ati mai cautat? -
Nu Mariuca, nu ne-am mai cautat, adica el nu, eu m-am dus o singura data la el, dar m-a tratat cu indiferenta si mi-am jurat ca nu o mai fac.Azi avem o luna de cand nu ne-am vazut deloc, si crede-ma e mai bine asa, tai raul din radacina, desi este infiorator..dupa atata timp.
Despre el stiu de la mama lui, chiar azi am vorbit cu ea, si surprinzator, a stat acasa si week-endul asta si cel de saptamana trecuta. Este trist si abatut, si nu mai comunica cu nimeni.Asa ii trebuie...sa se zbata ca un peste pe uscat.
Multumesc din suflet tuturor evelor pentru incurajari, le astept in continuare, mi-au facut tare bine.
PS sunt din Bucuresti. -
am fost si eu exact in locul tau... doare al 'dracului de tare si la mine se manifesta si fizic , ca mi-am dat ficatul peste cap , de am stat o saptamana doar pe paine prajita si apa
imi vine sa rad acum cand ma gandesc...o fi meritat?!
a fost cea mai stupida perioada din viata mea , am plans , am urat si am iubit cat o viata intreaga . am invatat sa ma pun pe primul loc si am vazut cati prieteni am ...
Ia ce e mai bun din experienta asta , invata sa te iubesti pe tine in primul rand, invata sa te detasezi si sa dai doar atat cat e nevoie.restul sa isi doreasca sa il castige -
Onyx prin ce treci tu am trecut si eu, dupa o relatie de 6 ani mi-a spus ca nu sunt femeia potrivita pt el, ca simte ca nu merge, si a plecat...dupa cateva luni am descoperit ca are pe altcineva...pot sa spun ca am crezut ca o sa innebunesc....eu amm continuat sa il caut o perioada de cateva luni pana am aflat de cealalta relatie si rau am facut....
Mi-a fost extrem de greu, pot recunoaste cu mana pe inima ca am avut o prietena alaturi care m-a ajutat enorm....dar erau zile cand prietena nu era cu mine si imi venea sa ma urc pe pereti, sa il sun, sa il caut.....
Am rezistat cu greu si uite ca a trecut un an si 1 luna de cand ne-am despartit oficial...acum ma simt mai bine, am o noua relatie....am inceput sa ies....nu imi mai e frica de singuratate, am invatat sa ma uibesc si sa ma valorez eu pe mine insami...am mai multa grija de mine, sunt mai aranjata, mi-am schimbat stilul de viata, mi-am schimbat garderoba....am renuntat la hainele cumparate de el....am renuntat la tot...nici la fotografiile cu el nu ma mai uit....evit sa imi aduc aminte de el...si ca sa ma intelegi mai bine u traiesc intr-un oras mic...si in fiecare zi exista posibilitatea sa ma intalnesc cu el...
Si ca sa te amuzi, acum dupa un an de zile ma cauta el pe mine, imi cere sa vina la mine la un ceai, isi doreste sa vorbim...dar nu mai e nimik de spus...eu am o alta viata pe care mi- respect si niciodata nu am sa ma mai intorc.......