Caz pierdut! Sau.....?
-
0 0Buna evelor.Pe scurt povestea mea.Acum un an am cunoscut un tip, nu e din tara, pe net , prin jobul pe care-l am.Am vorbit 2-3 luni doar e-mailuri, mesaje etc. Prima data doar chestii de serviciu, dupa aia altele personale..etc.Pana la urma am decis sa ne vedem, eu am vrut ca el sa vina prima data, a si venit.Totul a decurs normal, frumos, ne-am vazut,ne-am placut, indragosteala etc..Am continuat relatia, iarasi cateva luni de mailuri, mesaje, telefoane dupa care m-am dus eu la el.In vacanta.Cea mai frumoasa vacanta din viata mea de pana acum. Totul aproape infricosator de perfect si frumos. Inca de la prima intalnire am vorbit despre viitorul unei asemena relatii, adica, la distanta, ce sanse sunt, cine ce vrea de la viata etc.Dicutie initiata de el.cand m-am dus la el, la fel discutii, dupa ce i-am cunoscut parintii, prietenii, am vazut unde sta, unde lucreaza..ce si cum mai departe.Dragoste mare cu multa bucurie, suferinta din cauza distantei, doi oameni adulti eu 28 , el 38 de ani..ce facem? cum facem? Am continuat pana iarna aceasta cand iarasi ma-m dus la el.iarasi discutii, bucurie dar si lacrimi..pe scurt dupa ce m-am intors mi-a spus ca pt el este prea complicat sa ma mut acolo, e prea mare responsabilitate ,pur si simplu nu poate sa-si asume riscul sau ce o fi. O saptamana intreaga am dicutat si rediscutat si am clarificat si am reclarificat.concluzia aceeasi.Daca as fi fost acolo era altceva dar asa e prea complicat.De atunci am mai vorbit de cateva ori doar bla..bla nimic concret nimic referitor la situatia/relatia noastra. Mi-a fost foarte greu sa accept, cu toate ca sunt constienta ca ce voiam noi nu era imposibil, el a fost slab, un las si imatur.Dar cu toate astea ma doare..si tot ma intreb: doar atat a fost? Nu m-a jignit, nu m-a ranit, nu mi-a facut nimic, tot timpul vorbit ca doi oameni normali, cat timp am fost impreuna a fost super, am crezut ca in sfarsit L-am gasit. Right. ma gandesc ca nu mai am pt ce sa lupt, distanta nu se va schimba iar daca am relua tot acolo am ajunge: mutat, invatat limba, gasit job..adica cam tot ce-l sperie pe el. Deci, time to move on.Zic eu. Voi?
-
hai ! curaj si fruntea sus , nu vreau sa vad o eva de 28 de ani ca la o ,, problema '' asa mica depune armele
acum trebuie sa apreciezi ca nu ti.a facut promisiuni si ca a fost cinstit cand a spus ca nu poate duce asa o responsabilitate . in occident concubinajul are aproape acceleasi drepturi ca si casatoria .
din alt punct de vedere un om de 38 de ani cam stie ce vrea iar daca vrei poti !
ma gandesc ce sanse ai tu sa poti obtine acolo tot ce ai aici si daca merita sa lasi tot pt o persoana care nu isi asuma responsabilitati ...
de unde este iubitul tau ? -
scumpa, el e linistit pentru ca tu nu ii esti indispensabila si nu vrea sa iasa din zona lui de confort pentru relatia asta. cunosc si eu destui italieni, chiar in jur de 38 de ani, si nu au nici un plan de insuratoare, desi se comporta bine cu femeile cu care au relatii. pasagere ce-i drept
.
nu te mai framanta, problema e ca el NU VREA sa faca nimic. esti sigura ca vrei sa te bagi in sufletul cuiva care nu te doreste la fel de mult?? -
Cateodata ma gandesc ca eu chiar as fi fost dispusa sa las totul, familie, prieteni, job etc.pt el, de fapt pt noi. ma doare ca toate discutiile au fost initiate de el, eu am fost mai rezervata de la inceput, dar cand am vazut ca tot el vrea sa vorbim ce si cum am zis ok, hai sa vedem ce-i de facut. Pana ma-m convins eu ca intr-adevar se poate nu mai era nevoie.
-
super !
are situatie si ca economist nu are probleme din punct de vedere material .
daca si tu ai terminat facultatea ai toate sansele sa gaseti serviciu decent , deci ramane sa vrea si el .
ai putea sa incepi sa trimiti CV-uri , sa vezi cam ce sanse ai sa gasesti de munca . despre limba nu ai sa ai probleme daca vb romanesti ai sa inveti si italiana
doar au acceasi origine latina