vremurile in care traim
-
0 0am primit pe mail, mi-a placut, impartasesc si cu voi...
Ma uit in toate partile si ma ingrozesc de lipsa de substanta care ne inconjoara si in care suntem nevoiti sa traim. Sa o vedem, sa o simtim, sa o acceptam, ba chiar s-o copiem si, eventual, sa ne si scoatem palaria in fata ei ... De ce? Pentru a supravietui. Daa, stiu, « cum sa ne scoatem palaria ?! pai n-avem coloana vertebrala ? » ha ! dar poate avem si copii, si parinti si bunici ... poate suntem doar lasi ... sau poate nu stim ca demnitatea tine si de foame.
Prieteniile au devenit niste legaturi poleite frumos pe dinafara si putrede pe dinauntru ; imaginati-va un cordon de rochita de bal, pardon ! un cordon de rochie de seara, de « supermega » marca, rochie pe care trebuie s-o imbraci la un « supermega » eveniment - monden desigur ...cordonul e cu fir de aur si batut cu cristale swarovski...e piesa de « rezistenta » . Si cand ai tras de el un pic, na ! ca se rupse si zburara cristalele care incotro ...eh! le aduni de pe jos si te apuci sa le cosi la loc, dimpreuna cu bucatile de cordon, in speranta ca o sa reusesti sa recompui « piesa de rezistenta ». Unde or fi betele tesute cu lana cu care se incingea strabunica pe vremuri ? Ale in poienita betele alea ! Puteai sa tragi de ele pana iti iesea sufletul, sigur nu se rupeau ... Unde or fi prieteniile ca niste cingatori de taranca ?! Sau macar ca un cordon din bumbac de pe o rochie alba, vaporoasa si cu floricele mici de camp ...
Femeia ? Hm ! trebuie musai sa fie de cel putin 3 ori femeie, ca altfel se cheama ca nu e ... cum adica sa fie doar, simplu, mama, sotie, iubita ? Cum adica sa-si permita sa faca plozi cand e in derulare proiectul x ? Cum adica sa-si permita sa fie mare sefa, cand ea e doar o muiere? Mai barbatilor, hotarati-va in poienita o data ! Nu mai vreti nici doar simplu, o femeie, dar nu va place nici de 3 ori femeie, daca asta presupune si sa va fie dumneai, « sefa ». Si uite asa, nu mai stie Eva cat de femeie sa fie sau, mai exact, cum sa fie femeie. Se rezuma la a incerca din rasputeri, sa fie femeia « barbat » desi, curios, nu prea pare a se simti bine in pielea ei. Si copiilor pare a nu le placea, ei si-ar dori, simplu, o mama.
Barbatul? Saracul de el! Acum nu se lupta doar cu restul barbatilor, potentiali concurenti in toate planurile existentei lui, ci si cu femeile “barbate” ... Cum sa-i mai treaca prin cap sa se opreasca prin piata sa ia niste flori, cand capul ii e plin de termene limita, furnizori, clienti, plati, operative, aoleu ! am uitat sa iau pampers, la dracu! Si apoi, cum sa-i duca flori femeii « barbat » ?!
Seful de succes ? Ohoo ! pai n-are mama, n-are tata ... doar indicatorii de performanta conteaza ... si aia se masoara in bani . Se curseaza sefii astia, ceva de speriat ! Doar ca din cate am citit eu, asa, prin reviste, pe net, la cursurile astea se invata ca ceea ce conteaza inainte de toate este, atat de pretentios spus, « capitalul uman ». Cred ca sefii au chiulit de la partile astea din cursuri sau aveau dopuri de ceara in urechi ... ori, asa cum ni se intampla si noua la materiile care nu placeau in scoala, le-a intrat pe o ureche si le-a iesit pe celalata ... Eh ! Ce conteaza ! In fond, o fi greu de digerat chestia asta numita « capital uman » ... era mai simplu « oameni » ? Cine sa mai stie ...
Respect, corectitudine, simplitate, timp, iubire?! Or mai exista macar in dex ? Sa le invete si copiii nostri la capitolul « arhaisme ». Sau, poate le introducem ca « neologisme » si o sa ne ia niste ani sa le deslusim sensul.
Copiii nostri, care ne privesc cu ochii mariti de uimire, alergatura, goana dupa poleiala lucrurilor efemere, ne suporta nervii intinsi de toate meschinariile zilnice si ne trantesc la final un simplu « te iubesc, mami !te iubesc, tati ! »... si ne lasa muti, cu ochii la fel de mariti, in fata Iubirii ... Iubirea pura si nevinovata si simpla al carei inteles incepe sa ne scape printre degete, printre ganduri, printre vremurile care sunt si in care suntem...