mai are rost?
-
0 0O sa incerc sa fiu cat mai obiectiva .... am nevoie de sfatul vostru .
Suntem colegi de servici , el are 27 si eu 25 de ani.Am trecut peste faptul ca lucram in acelasi birou si am decis sa incercam sa fim impreuna.Lucrurile au decurs normal , chiar mai repede decat am crezut ..dupa doar o luna ajunsesem la "te iubesc" , la cunoscut parinti , la dormit unul la altul.Nu a fost totul roz , a trebuit sa facem si compromisuri , au fost lucruri care nu mi-au convenit , la fel si lui...dar am trecut peste .
Pe la inceputul relatiei nu mi-a convenit atitudinea pe acre o avea fata de o colega , facea glume care nu se fac , mai ales ca ea este casatorita.I-am spus ,a spus ca exagerez , am ajuns la un fel de cearta in care eu am ridicat tonul , s-a suparat , a fost o perioada mai ciudata dupa asta dar a trecut , lucrurile s-au rezolvat.
Pe mine unul din lucrurile care ma deranjau e ca nu suna si nu ma cauta foarte des . Nu sunt exagerata stiu ca stau 8 ore pe zi in acelasi birou cu el,ma refer la faptul ca am fost in concediu si am fost plecata la ai mei.Il sunam mai mult eu ,am asteptat sa ma sune si el dar treceau si cate 2 zile pana se gandea sa o faca..si nu era ocupat , avea si el concediu.
Duminica am sunat pt ca imi era rau si vroiam ceva de la farmacie.Era la biserica , a deschis din greseala telefonul si am inteles unde este.Dar au trecut 3 ore si nu suna inapoi ...l-am sunat iar , mi-a inchis.A telefonat inapoi peste 20 de minute , a spus ca era la volan.Culmea e ca niciodata nu l-am vazut sa inchida cuiva pt ca e la volan.Eu i-am spus ca m-am cam suparat ca nu a sunat mai devreme sa vada ce vroiam...A inceput sa imi vorbeasca pe un ton artagos si cam ridicat ca ce vreau de la el , ca doar mi-am dat seama unde era acuma 3 ore , ca abia acuma a ajuns acasa , ca mai devreme era in trafic.I-am spus ca o sa vorbim mai tarziu cand este mai calm si am inchis telefonul.Putin mai tarziu mi-a parut rau ca am facut asta , de obicei nu reusesc sa imi pastrez calmul cand tipa cineva la mine si am fi sfarsit urland unul la altul.L-am tot sunat si nu mi-a raspuns..nici luni.La servici e super penibil....pur si simplu ma evita.Cum as putea sa procedez?E ceva ce as putea face? Eu as prefera sa trecem peste copilaria asta dar cred ca el vrea sa ne despartim ....din atitudinea lui. -
Este o copilarie, intr-adevar. Si daca el vrea sa se desparta din asa ceva, atunci nu stiu daca mai merita sa te agiti, e clar ca si-a pierdut interesul...
Si din ceea ce povestesti cam asa pare, ca si-a cam pierdut interesul. In mod normal te-as sfatui sa te duci sa discuti cu el deschis, dar fara urlete si reprosuri, si sa il intrebi ce simte pentru tine si daca mai are sens s-o lungiti.
Problema este ca, in cazul tau, el pare sa fie (e doar impresia mea din ce ai scris tu, e posibil sa ma insel) genul de barbat care n-are chef sa dea astfel de explicatii si ori o sa evite discutia, ori o sa te lase sa discuti de una singura. In ambele cazuri se termina cam prost.
Poate ar trebui sa il lasi sa se calmeze cateva zile si sa iti gasesti preocupare sa nu te mai gandesti la el. Daca-si revine si te cauta, atunci pune cartile pe masa si afla daca trebuie sa te astepti la genul asta de comportament de acum incolo. Daca dispare in ceata.. atunci asta este, inca unu' cu care n-a mers...
E posibil la voi sa fie si problema ca ati ars pasii unei relatii destul de repede, daca dupa 1 luna va declarati ca va iubeati si va vizitati parintii... Sa nu se fi consumat totul prea repede, ma gandesc. -
Stiu ca din ce am scris suna a exagerare.Nu nu vreau sa ma sune din ora in ora.Eu nu am avut incotro si in vacanta de iarna am plecat la parinti.Stau la camin pentru ca fac master si se inchidea caminul.Ma refer la faptul ca nu suna nici macar o data la 2 zile sa vada ce mai fac , sunam eu.Mi se pare totusi aiurea avand in vedere ca eram abia la inceput.Si nu stiu care om cand trebuie sa il caute numai el pe celalalt se simte bine.
-
Tears, stiu exact la ce te referi. Am dat si eu peste unu' d'asta care era mort dupa mine doar in prezenta mea. Cand nu ne vedeam putei sa arunci cu tunul ca nu dadea un semn de viata. Ma suna numa' cand voia sa ne vedem, si nush cum se facea ca eram mereu dispobibila.
Evident ca s-a plictisit dupa o vreme, iar eu inca ma abtineam sa nu-l caut numai eu si sa-l mai las si pe el sa ma caute. Si asa riscam sa treaca si saptamana fara sa aud ceva de la el.
Da' cand ne vedeam era numai lapte si miere, iar daca aduceam subiectul in discutie (asta CU CAutatu') se irita si tot eu ma simteam absurda si exagerata ca am pretentii de clasa a 10-a si frec omu' la ridiche, riscand sa-l pierd asa.
Deci.. nasoala situatie si nu-ti pica bine deloc, stiu exact la ce te referi. -
Ma da ce s-o fi intamplat cu faza aia care o faci cand nu mai vrei sa fii cu cineva: "Uite ce este , nu ne potrivim , eu zic sa ne vedem de viata noastra ,pana aici a fost bla bla"?Mi se pare mie sau nu asa este corect?Si mai ales cand suntem nevoiti sa ne vedem 5 zile pe saptamana mi se pare super aiurea ce face.Da inteleg daca nu mai vrea sa fim impreuna , e viata lui , treaba lui cum si-o traieste.
Acuma eu nu prea am ce sa fac , ceva in limitele bunului simt ma refer...Atat as face...de craciun mi-a cumparat un lantisor de aur , sunt convinsa ca nu a costat chiar 2 lei si ma simt haios sa il pastrez....M-am simtit haios si cand mi l-a daruit din cauza asta.Vreau sa i-l inapoiez. E corect asa? -
Da, Tears, asa e normal si matur. Dar nu te poti astepta ca toti oamenii sa gandeasca la fel ca tine.
Si nu te pripi sa crezi ca gata, e despartire. Poate e doar un moment mai naspa care o sa treaca... Inca nu te grabi sa iei decizii si sa inapoiezi cadouri, poate nu e cazul. Mai stai si mai cantareste... -
Nu ma gandeam sa ii inapoiez cadoul imediat , poate peste o saptamana sau 2 daca situatia continua.Stiu ca nu se dau cadourile inapoi dar asta chiar a costat prea mult si stiu ca are rata la masina si ...nah spun tampenii , doar nu o sa il vanda si sa mai plateasca o bucata de rata dar ma simt eu impacata cu mine sa il dau inapoi.Oricum de purtat nu o sa il mai port.De impacat?Oare a mai lasat loc de asa ceva?...adica pare hotarat. Eu tin la el dar parca uneori trebuei sa mai iei deciziile si cu mintea in situatii de astea.Pai daca se comporta ca un copil intr-o situatie care nu e grava ....in altele care chiar sunt dureroase ce o sa faca?
-
tears..cadoul e cadou si gata,ti l-a oferit, pastreaza-l ,daca nu vrei sa-l porti asta e,nu-l purta
parerea mea e ca il presezi, ca esti mereu disponibila
oricat ai vrea tu sa sa mearga,nu poti participa doar tu,intr-o relatie e nevoie de doi
eu zic sa nu-l mai suni oricat te-ar durea si oricat ti-ai dori asta
lasa-l pe el sa te caute
fii putin mai indiferenta,daca nu te mai suna,cauta..posibil sa se fi saturat,sa ii fi atras atentia altcineva sau pur si simplu sa fie sufocat de tine
incearca o perioada sa nu-l mai cauti totusi,vezi ce se intampla -
Floare_de_colt eu l-am sunat 2 seri la rand si asta pt ca avem o varsta si nu ar trebui sa ne permitem sa mai fim copii.Am si eu o parte de vina ca nu am reusit sa raman calma si i-am inchis , de aceea am decis sa il sun eu si sa vorbim . Numai ca nu a raspuns si nu o sa il mai deranjez.La servici imi vad de treaba mea....nu vad cu ce il deranjez sincer.
-
Dar chiar nu m-ar interesa ce ar face cu lantisorul odata ce il dau inapoi.Sincer omul asta vrea doar sa i se gadile orgoliul imens.In versiunea veche de la yahoo mail poti sa vezi cine sta invisible pe mess , bineinteles ca imi daduse "appear offline".Imediat ce nu a mai fost bagat in seama era online....in fine.
-
stii...era o vorba veche si care parea de 2 lei "nu face kk in coltul camerei pentru ca o sa miroasa" dar care rezuma totul
si se potriveste la fix referitor la relatiile de la servici
comportamentul lui este extrem de evident dupa parerea mea iar daca vrei sa eviti sa cazi in penibil, poate este mai bine sa te retragi cu tact. cu atat mai mult cu cat imprejurarile iti vor da ocazia sa comunicati
si nu, cadourile nu se returneaza. mie mi se pare de p.rost gust -
nici eu nu cred ca ar trebui sa-i returnezi cadoul, daca nu vrei sa-l porti, nu-l purta si gata.
lasa-l in pace, fa-ti treaba la serviciu, nu-i cauta prezenta dar nici nu-l ocoli daca aveti contacte la serviciu...poate ca ati avansat prea repede in relatie, ati parcurs pasii prea rapid si s-a cam pierdut din farmecul inceputurilor si al cunoasterii reciproce.
se poate sa fi intervenit altcineva in viata lui sau pur si simplu e un pic saturat, vrea "variatii", insa asta nu-i scuza atitudinea de las. -
ei, uite fix situatia asta o aveam si noi, la inceputul relatiei si casniciei. doar ca invers

el, obisnuit de acasa, de ma-sa mai exact, sa ma sune de cateva ori pe zi, ca sa stie unde sunt, ce fac, cum ma simt, daca am mult sau putin de lucru, ce am de lucru, ce anume vreau sa cumpar si, nu in ultimul rand, ce lapte am supt de la mama...
eu, obisnuita de acasa, de la parinti, sa ma misc independent si sa imi rezolv problemele asa cum ma pricep mai bine, considerand ca rapoartele telefonice sunt inutile, controlatoare si, de fapt, deranjante. printre altele, o stare de rau aflata la gradul 7 pe o scala de la 1 la 10 nu reprezenta deloc un motiv sa nu trag o buleandra pe mine ca sa dau singura o fuga pana la farmacie.
desigur, asta facea ca, atunci cand el ma suna fix in momentele cele mai nepotrivite, sa ma apuce un soi de paranoia: ma simteam controlata sub pretextul unor urgente imaginare.
asa incat imi venea sa-mi trag un glont in cap si s-o dau naibii de relatie dependenta si sufocanta...
cu timpul, am ajuns la compromisul ca, decat sa ma pomenesc sunata cand nu e cazul, mai bine il sun eu inainte ca sa-i spun: "vezi ca am treaba, sunt OK, tu esti OK?, bine atunci, te pup, pa, ne auzim mai incolo."
la polul celalalt, a invatat si el ca e mai bine sa nu ma sune prea des, pentru ca acest lucru ma irita si ajungem sa ne certam.
uite asa am rezolvat noi chestiunea...
pare simplu, dar in realitate a fost destul de dificil si a necesitat multa dorinta de a depasi diferentele de educatie si a ajunge la un numitor (oarecum) comun.