sunt la pamant
-
0 0Va citesc de aproximativ un an, dar niciodata nu am scris, desi de multe ori sfaturile pe care le-ati dat altora m-au ajutat si pe mine.Simt nevoia sa vorbesc cu cineva, cu persoane care nu ma cunosc si poate m-ar putea intelege.Sunt intr-o stare groaznica, nu pot sa ma abtin sa nu plang si nu ma descurc singura sa ma ridic de jos. Ma scuzati daca am scris prea mult.Si este vorba de dragoste.Daca exista asa ceva, daca mai crede cineva in ea...
-
sunt intr-o relatie de 6 ani aproape si desi nu imi mai aduce nicio bucurie nu reusesc sa ma desprind, sa plec si sa nu ma mai uit inapoi. Acum am aflat ca omul pe care il iubeam cel mai mult pe lume ma minte, si imi dau seama ca nu stiu cine este. As vrea sa am puterea sa imi iau lucrurile si sa ma duc incotro vad cu ochii!
-
Nu mai am prietene, pentru ca nu le poate suferi si ma intalneam pe ascuns cu ele. Le spune parintilor lui, mai exact mamei lui, totul despre relatia noatra, inclusiv lucruri intime. Nu stiu, ce sa va spun, am atatea in minte. Am incercat, la ultima noastra cearta puternica sa iau multe pastile si nu mai exist. Asta simt. Ca viata e prea grea si fara speranta.
-
viata e grea daca o lasi pe ea sa faca regulile. si asta cu "luat pastile" e modul cel mai usor (aparent) dar cel ma lash de a rezolva problema...
trust me, been there, done that
intr-o relatie in care unul doar da si altul doar primeste, lucrurile se petrec asa pt. ca cel ce da nu constientizeaza, de obicei, ca ar putea fi si altfel.
tu de ce il lasi pe el sa faca regulile? ce are el in plus fata de tine? de ce relatia voastra nu e un parteneriat in care fiecare da si primeste in egala masura? -
suntem impreuna de mici, eu aveam 17 ani. Sunt multe care ne-au legat. Acum nu il mai recunosc,spune ca ma iubeste, e adevarat mult mai rar decat inainte, face exact invers. Ma face nefericita. Ma doare inpiept acum, la propriu. as vrea sa ma culc pentru 1 an si sa ma trezesc cand viata mea arata altfel.
-
Asa crezi tu ca viata fara el nu mai are rost, asta e doar in mintea ta, intre voi nu mai exista iubire, poate nici nu a existat, ati fost doar niste copii cand v-ati inceput relatia, ai sa vezi ca daca te rupi totul o sa fie ok, ai sa intalnesti pe cineva care iti vei putea impartasi sentimentele. Trebuie sa mai cunosti si alti baieti/barbati nu e el singurul din univers.
-
Am probleme si cu scoala. m-am angajat, studenta fiind, ca sa putem locui impreuna.Am acumulat foarte multe restante, pentru ca nu reuseam sa ma descurc cu ambele.Am fost exmatriculata. M-am reinscris, mi-am schimbat lucul de munca cu unul mai interesant si mai usor. Parintii mei nu stiu exact toata situatia asta. El nu constientizeaza ca am facut multe sacrificii sa fim impreuna.Nu prea m-a sustinut moral vorbind, niciodata. cand mi-a fost mai greu, a plecat, a iesit pe usa si el stie unde s-a dus si ce a facut. Lipseste mereu cand am nevoie sa fie cu mine sa imi spuna ca o sa fie bine. Atat asteptam.
-
Sa nu credeti ca el nu lucra sau..altceva. ba da, a terminat facultatea, e in MI, dar asa am gandit eu atunci ca dragostea primeaza, ca este bine sa ne mutam impreuna si, normal, am decis sa ma intretin singura. De fapt, nu am facut nimic: relatia asta e un dezastr, cu scoala am luat-o de la inceput, ma ascund de parinti, nu mai am prieteni.M-am schimbat eu f mult.
-
eu nu zic sa pleci. daca asa simti ca e mai bine, ramai, dar schimba regulile jocului!
fa abstractie de plecarile lui, (stiu, e greu, dar fa un efort) de tot ce face el rau unde ar putea face bine...
fii rece si gandeste-te in orice ocazie mai intai la tine, abia apoi la el!
stiu, e greu, dar poate merita!
poate el nu realizeaza ca te-ar putea pierde si doar o schimbare de comportament l-ar trezi la realitate!
nu te gandi ca nu te mai iubeste. poate nu, dar poate inca te iubeste. dar ce rost are sa lupte pentru ceva ce are deja, ceva ce i s-a oferit neconditionat? ceva pentru care nu are rost sa lupte pentru ca deja are?
poate ca lui i se pare ca se poarta normal. din punctul lui de vedere, el te iubeste si ti-a spus-o. nu e cazul sa o mai arate si nici sa te mai curteze... ca doar sunteti un cuplu sudat, fiecare poate avea momente de libertate fara sa afecteze relatia de cuplu...
FIECARE! atat el, cat si tu!
decat sa suferi ca a plecat si te-a lasat singura, mai bine pleci si tu undeva (macar sa te plimbi pe strazi, pur si simplu) dar macar nu stai singura in casa uitandu-te la ceas si intrebandu-te "oare unde o fi? si cu cine?"
in prima faza ai sa pleci dupa ce pleaca el. apoi ai sa pleci inainte sa plece el.
va pleca si el dar, daca te iubeste, se va intreba cum te intrebi tu acum: "oare unde e? si cu cine?"
eu nu pledez pentru parasirea corabiei decat cand se dovedeste ca nu se mai poate salva nimic
-
maddy, e adevarat ca daca nu am suferi inseamna ca nu iubim.
in relatia asta se pare ca esti singura care iubesti, dar este oare iubirea aia?
ia gindeste-te putin, de la 17 ani impreuna, nu?, erai doar un copil, eu cred ca tu esti asa obisnuita cu el incit confunzi asta cu dragostea. el, se pare, ca a descoperit ca nu esti singura pe lumea asta.
da-te cu capul de pereti (dupa sesiune!!!), plingi, smulge-ti parul, tipa, urla, DAR.....FARA PASTILE -nu asta e solutia-, la urma urmei fa-o si in sesiune, ce conteaza o restanta? ce naiba...
e adevarat ca 6 ani e ceva, dar ... viata merge inainte, undeva este si cel menit tie!