intrebare :(

  •  
    • 2581 mesaje
    10 Ian 2008, 22:43
    0 0
    In seara asta apar si eu cu o problema printre voi. As vrea un sfat. Ati avut momente in care ati simtit ca nu mai puteti merge mai departe? Ca parca totul e in zadar si traiti degeaba? Ce v-a dat curaj si putere sa continuati?
  •  
    • 13679 mesaje
    10 Ian 2008, 22:49
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 682 mesaje
    10 Ian 2008, 22:51
    0 0
    .
  •  
    • 4418 mesaje
    10 Ian 2008, 22:59
    0 0
    da mi s-a intimplat si dupa ce am avut accidentul? Si dupa ce am cazut pe gheata si lumea s euita mirata la mine si cind a murit mama acu doi ani si ahaha de cite ori. Dar am trecut peste toate rugindu-ma la Dumnezeu s aimi dea piutere, sa merg mai departe si sa reusesc in ceea ce mi-am propus. Si ma bucur acum ca am gasit puterea sa trec peste toate si ca Cel de sus m-a sprijinit dindu-mi recunosc de fiecare dta, mai mult decit merit. Asa ca ridica-ti privirea din pamint, priveste cerul, bucura-te de ce ai si nu de ceea ce ti-ai dori si inca nu ti s-0-a indeplinit si lasa-te condusa de bucruia de a trai gindinfu-te mereu ca altii o duc mai rau decit tine.
  •  
    • 2581 mesaje
    10 Ian 2008, 23:00
    0 0
    Milady,multumesc pentru cuvintele tale.Am o seara groaznica. Sper sa-mi revin.Ma simt la pamant si sper sa am puterea sa ma ridic de acolo.Desi nu mai stiu daca vreau sa fac asta.
  •  
    • 4418 mesaje
    10 Ian 2008, 23:07
    0 0
    de tine de pinde ca sa te ridici. Eu zic sa o faci daca nu pentru tine macar pentru cei dragi din jurul tau, parinti, copil, prieteni, socri sau alte persoane care ar suferi de pe margine,cum se spune, la fel de mult ca tine care esti implicata in miezul lucrurilor.Hai, capul sus ! Doare la inceput dar odata ridicat pentru multa vreme nu va mai cadea in pamint!
  •  
    • 2581 mesaje
    10 Ian 2008, 23:10
    0 0
    Christi,tu esti un baiat cald si bun. Iti multumesc mult pentru incurajari.
  •  
    • 3337 mesaje
    10 Ian 2008, 23:12
    0 0
    adf am avut ari
    cand mi-au zis ca am cancer la ficat si ca mai am 1 an de trait
    cand am aflat ca gresisera analizele m-am bucurat asa tare si de atunci sa fiu al naibii de mai am crize exsistentiale
  •  
    • 2581 mesaje
    10 Ian 2008, 23:15
    0 0
    Fahnell am trecut si eu prin asta.
  •  
    • 4418 mesaje
    10 Ian 2008, 23:18
    0 0
    nu sunt simple incurajari sunt fragmente de viata personala. Am trecut peste ele, m-am ridicat si am mers mai departe. Fa si tu la fel pentru ca TREBUIE SA POTI. ti-am spus, macar d edragul celor din jurul tau si tot merita. Acum eu zic sa te hodinesti, sa tragi un puisor de somn si poate ca miine dimineata vei privi viata cu alti ochi, hai de dragul necunoscutilor d epe forum zi -mi ca miine vei fi macar cu trei secunde mai optimista ca asta seara!
  •  
    • 3337 mesaje
    10 Ian 2008, 23:20
    0 0
    mi se toflegisera oole cand am auzit
  •  
    • 2581 mesaje
    10 Ian 2008, 23:26
    0 0
    Christi si Milady,va multumesc mult.
  •  
    • 18346 mesaje
    10 Ian 2008, 23:27
    0 0
    ariana, ai chef sa povestesti? da au fost multe momente din astea.

    mi-aduc aminte de o perioada cand stateam doar in pat, mancam putin din ce-mi aduceau ai mei in camera, ma faceam ca dorm, si plangeam cu orele. a fost urat. nu-mi doream nimic de la viata. dar revenirea a fost si mai puternica decat depresia.

    deci, avem fiecare posibilitatea de a reabilita. trebuie doar sa ne-o dorim si sa ne gasim echilibrul!
  •  
    • 2581 mesaje
    10 Ian 2008, 23:28
    0 0
    Fahnell si tie iti multumesc.Mi-ai smuls un zambet.
  •  
    • 2581 mesaje
    10 Ian 2008, 23:37
    0 0
    Me_eva,sper sa-mi revin si eu curand.
    Trec printr-o stare asemanatoare cu ce-ai descris tu mai sus.Ma simt singura si simt ca nimanui nu-i pasa de ce mi se intampla.Am obisnuit lumea ca eu sunt capabila sa fac de toate si am ajuns ca toti ma incarca cu problemele si sarcinile lor, dar nimanui nu-i mai pasa de mine.Parca as fi un robot care poate duce orice.Si cand simt ca nu mai pot, toti se plang ca de fapt ce greu le este lor.Azi mi-a spus o prietena ca trebuie sa ma invete sa traiesc pentru mine, nu pentru altii.Asta mi-a pus capac.Pentru ca tocmai asa simt si eu.Ma simt folosita in sensul cel mai crud al cuvantului.Si ce este mai rau este ca de data asta nu-l simt nici pe sotul meu aproape.Parca si el a intrat in rand cu ceilalti. Si asta ma doare cel mai tare.
  •  
    • 18346 mesaje
    11 Ian 2008, 00:02
    0 0
    intr-o astfel de capcana era sa cad si eu zilele astea. simteam ca totul ma depaseste si ca oamenii din jurul meu ma considera robot, si partea haioasa era ca eu nu pot sa spun NU ! am un program de om nebun zilele astea, dar am reusit sa il accept.

    si pe cei din jur la fel.

    spunea Cioran: "E foarte greu sa accepti sa fii judecat de cineva care a suferit mai putin ca tine. si cum fiecare se crede un Iov renascut..." si
    "nu fac nimic. dar vad cum trec orele si aste e prefrabil incercarii de a le umple"

    cat de contrare si cat echilibru poti gasi prin ele. serios!
    uite prima: ii vad si pe ceilalti la fel de impovarati ca si pe mine, dar atat cat pot duce ei. deci io mi-s mai puternica de am atatea pe cap si tot le mai pot duce, nu?

    a doua: imi iau ceva timp pt mine. pur si simplu fug din nebunia zilnica si cateva minute, ascult ceva muzica si inchid ochii lasand la o parte nebunia. chiar si 2,3 minute mi-s suficiente!

    incearca sa aplici ceva din ce ti-am spus. ia-o ca pe o reteta!

    si nu uita ca esti om!
  •  
    • 2581 mesaje
    11 Ian 2008, 00:13
    0 0
    Da, me_eva,ai dreptate.Si Cioran a spus-o frumos
    Ma simt intr-adevar depasita,dar mai mult parca cu sufletul am probleme.El sufera,nenorocitul. Parca lui ii trebuie ceva si nu gaseste.Al meu sot e plecat(ca de obicei),ne vedem foarte rar si il simt departe de mine.A mai facut si el niste gafe si eu acum nu ma pot apropia de el sa-mi gasesc linistea. Si stiu ca nu fac bine,dar m-am saturat sa-mi tot pese de altii si sa le tot port altora de grija. Poate par alintata acum,dar chiar nu sunt.Si nu-mi sta in fire sa ma plang,dar zilele astea m-au daramat.Si am petrecut seara asta plangand si plangandu-ma pe eva.
    Iti multumesc mult ca ai avut rabdare sa ma asculti si pe mine.Am citit topicul tau zilele trecute si stiu ca si tu esti foarte incarcata de problemele celor din jurul tau.
  •  
    • 4418 mesaje
    11 Ian 2008, 00:17
    0 0
    ma gindesc ariana sa le explici celor din jurul tau si mai ales sotului ca nu esti nici o masina de facut curatenie, nici un rorbotel de cumparaturi, nici o masina de spalat sau una care gateste. ESTI UN OM! Cu suflet, cu ginduri, cu simtatimte, cu vise si ca ar fi bine s anu mai fie atit de egosit si sa te lase sa faci tu totul , iar el sa culeaga cu satisfactie roadele muncii. E mai bine sa spui acest lucru decit sa tii in tine si sa te amaratsi si sa iti faci ginduri negre. Uite simbata stai de vorba cu el si incearca sa ii spui cu delicatete toate aceste lucruri. Cred ca va intelege. A vazut probabil ca poate las agreul pe tine si ca tu te descurci si s-a oboisnuit asa, da stii cum se spune ,,orice invat are si dezvat,,.
  •  
    • 18346 mesaje
    11 Ian 2008, 00:25
    0 0
    da ariana, te inteleg. si stii ce ma mai gandeam? ca tu, dar si ceilalti din jurul tau te stiu capabila de a face toate astea. de aia ai atatea sarcini. cine i-ar putea incredinta ceva, unuia pe care nu-l stie destul de experimentat si puternic in a-si duce datoria la capat?
    deci, cat poti sa-i invinovatesti pe cei din jur ca nu stiu sa-ti lase o pauza?
    dar ai nevoie si de asta. poate perioada asta se va prelungi, dar tot poti ca in acelasi timp sa iti alinti si sufletelul. uite, eu zic ca ciocolata e pt suflet. ca un balsam sau stiu eu ce-ti place tie?
    cauta sa te alinti, chiar daca e numai cu franturi, dar putinul tot e mai bun decat nimic. deci fura-ti pt tine cateva minute si mai ales, alinta-te cu ceva placere.

    sotul tau e cel cu care ai facut un "legamant", nu? e cel care iti va fi alaturi si la bine si la rau. poate nu fizic de fiecare data. dar daca ar sti ca iti este greu, sigur i-ar pasa.
    si oamenii au moduri diferite de a ne ajuta: unii cu inca un impuls, altii cu sfaturi, altii dandu-ne inca ceva de lucru, altii spunandu-ne ca putem mai mult de atat.
    nu ar fi plictisitor ca toti sa ne raspunda la fel?

    si cred ca si tu ai fi una din femeile care s-ar plictisi daca ar avea prea putine de facut

    te-am pupat si imbratisat. nu uita ca lacrimile descarca, deci nu e rau ca ai plans. dar ochisorii au nevoie de odihna. deci somnic pufos ca nu se stie ce ne mai asteapta maine
  •  
    • 11438 mesaje
    11 Ian 2008, 00:29
    0 0
    si eu mi-s varza azi...