aproape la pamant..
-
0 0si eu pe aici...
ma simt franta, sleita de puteri, aproape ingenuncheata de viata...
am senzatia ca viata mea e un lung sir de probleme, de incercari, de momente de criza, de situatii limita...
si ma simt al naibii de singura!!! incredibil de singura uneori.. deseori..
sa o iau pe rand:
familia ( respectiv parintii) sunt cei mai buni si minunati pe care vreun copil i-ar fi putut avea vreodata! comunicam excelent, sunt sprijinul meu, confortul meu psihic in momentele de deznadejde..
doar ca! inca de multi ani.. tata e bolnav.. si tot mai bolnav.. probleme cardiace.. internari si operatii.. medicatie la greu.. crize si decompensari..
a fost si este principalul motiv de grija in viata mea! de teama.. de nebunie.. tremur la fiecare respiratie mai dificila a lui.. si ma simt neputincioasa in fata unui diagnostic fara leac.. ce progreseaza vertiginos!
ma doare situatia mai mult decat pot explica in cuvinte..
apoi, abia apoi urmeaz eu si viata mea..
sunt casatorita de trei ani si sunt cu el de multi inainte.. nu sunt lucurile totcmai ok.. ( am mai postat pe aici).. dar supravietuim..
mai nou sunt insarcinata! fac un copil pentru a nu ma mai simti singura.. pentru a avea pe cieneva cu adevarat alaturi.. cand parintii nu vo rmai fii.. si cand si daca casnicia nu va merge..
este egoism poate.. insa.. asa am simtit! si asta am facut..
sunt insa foarte speriata.. de tot! de necunoscutul ce se arata..
profesional sunt ok.. muncesc insa mult.. si nu pra mai ramane timp pentru mine..
si uite asa.. ma simt toatl dezorientanta! si pierduta.. in fata zilei de maine.. cand poate viata imi va lua pe cineva drag.. cand poate imi va da un alt sufletel pentru care nu stiu daca sunt cu adevarat pregatita.. -
si asa ca "bonus" de la viata! abia dupa ce m-am casatorit am descoperit aproape de mine un alt barbat care pare a fi potrivit pentru mine..
de fapt nu stiu nimik sigur.. asa am vrut poate sa cred.. poate totul e mai simpu si mai frumos la inceput.. sau de fapt orie pare mai bun si mai ok atunci cand acasa in viata ta e dezastru (pentru ca asa a fost deseori la mine) sau cand te vezi o data la ceva timp si povestesti.. si bei o cafea.. si.. simti liniste si caldura si intelegere..
recunosc ca in momentele de criza ale casniciei mele as fi vru deseori sa plec.. sa o iau de la capat.. insa.. mereu ceva m-a oprit..
sunt foarte ancorata in trecut.. si imi este greu sa fac schimbari radicale..
sunt foarte atasata de familie.. si parintii si sotul sunt totusi familia mea.. -
Ioana,intreaga noastra viata e compusa din perioade bune si proaste.
Tu ai acum o perioada mai proasta,o s-o depasesti,nu lasa gandurile negre sa te copleseasca,gandeste-te la copilasul tau.El n-are nicio vina,nu-i transmite starea ta si lui.
Si daca s-ar narui totul in jurul tau,ai in burtica un sufletel care simte tot ce simti tu.
Iubeste-l si fa-l fericit!
-
Viata este facuta din urcusuri si coborasuri, dar asa cum e, grea sau usoara, trebuie traita. Si nu oricum !!! Trebuie ca fiecare dintre noi sa gaseasca puterea de a trece peste toate greutatile, sa stim sa vedem partea plina a paharului.Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti sa duci. Ai incredere in tine si vei afla ca sunt si lucruri frumoase in viata, trebuie sa stii numai sa le vezi.Stiu cum e sa ai un parinte bolnav ( am suferit enorm cand mi-am pierdut tatal ), dar asta e viata : unii se nasc, altii mor... Tu ai in schimb o mare responsabilitate, vei da nastere unui copil si asta-i cel mai frumos lucru. Trebuie de acum inainte sa fii puternica nu numai pt. tine, ci pt. amandoi. Iar sufletelul care se va naste merita din plin sa traiasca intr-un mediu placut, linistit, alaturi de parintii lui
-
Ioanna, am si eu cateva cuvinte pentru tine.
In primul rand trebuie sa ramai peste situatia parintilor ca sa i poti ajuta. deci nu sa cazi in aceeasi groapa ..se numeste compasiune si acceptarea situatiei, pt ca fiecare are experientele si situatiile pe care singur si le a ales. Asa cum si tu singura ti ai ales lectiile prin care treci acum..
spunea un mare invatator ca cele 2 zile din an in care nu putem face nimic sunt ieri si maine. elibereaza te de ieri si traieste azi ca sa ti faci un maine fericit..asta pot sa ti spun in putine cuvinte.
Incearca sa te iubesti din nou pe tine, sa traiesti pentru tine si ii vei iubii si pe ceilalti dar nu prin 'metoda" sacrificiului de Sine.
Cu drag jass -
jass...frumos spus!
am reciti mesajul tau de mai multe ori..
teoria expusa este ideala..
practica insa.. ma face sa fiu deseori slaba in fata vietii, si asta tocmai pentru ca incerc sa le fac pe toate, pentru toti si mult peste puterile mele..
am uitat de mine.. de ce vreau, de ce visam candva, de ce doream candva..
traiesc din inertie pentru a le face altora viata mai buna, mai frumoasa si poate putin mai lunga..
nu mi se cere explcit asta ( sa nu fiu inteleasa gresit) insa situatia o impune de la sine.. in cazul parintilor, al tatalui mai ales..
cu sotul.. e o alta poveste.. desi tot la o stare de inertie se reduce.. adik o relatie de multi ani care "trebuia" sa se concretizeze intr-o casatorie.. la fel cum acum, casatoriti fiind "trebuie" sa avem un copil pentru a fi o familie in adevarutl sens..
si, desi poate il iubesc, poate imi doresc acest copil, nu sunt, CLAR nu sunt fericita!
la fel cu munca, cu serviciul, cu ideea de cariera.. am incatat, am incercat mereu sa imi depasesc limitele.. sa tind spre mai mult.. si inca fac asta, angrenandu-ma deseori in proieste mult peste puterile mele.. pentru a imi dovedi ca pot! e o nebunie.. dar cumva paote simt ca asta e singurul lucru ce tine exclusiv de mine si pot cumva sa il controlez..
eu m-am pierdut.. pe mine.. undeva in drumul viatii, incercand sa ma responsabilizez prea mult poate.. -
Ioana draga, daca iubesti puiul ce va veni, si asa deduc din ce ai scris, vei vedea ca se vor schimba toate dupa ce-l vei tine in brate. in primul rand prioritatile tale vor fi cu totul altele, viata ta se va organiza in functie de necesitatile copilului, de ce e mai bine pentru el...
intr-un fel, soarta a ales sa lucreze in locul tau, in momentul cand ai ramas insarcinata.
iubeste cu toata fiinta ta puiul si, in primul rand, mai lasa si pe altii sa faca una-alta, nu te mai lupta tu cu toate... in perioada sarcinii trebuie sa te menajezi, sa te odihnesti cat mai mult, starea ta de spirit se transmite cumva copilului...
uita de necazuri, ai o mare bucurie: vei fi mama. va fi si mai mare acesta bucurie si va lua sfarsit asteptarea in clipa cand il vei tine pentru prima oara in brate...
tu si copilul tau sunteti acum cei mai importanti.
nu uita asta si trateaza tot si pe toti cei ce te inconjoara prin prisma acestui fapt. -
Ioana, ai postat de atatea ori pe aici in legatura cu casnicia ta. Si iata ca acum astepti un copil! Felicitari! Eu inteleg din asta ca omul tau nu este chiar de soi rau din moment ce l-ai ales ca tatic al pruncului tau... Mie nu mi se pare ca esti aproape la pamant! Sa fim seriosi! Aproape la pamant as putea fi eu care am un sot ok, casnicie ok, copil ioc. Am pierdut acum o luna o sarcina mai mult decat asteptata! Si asta dupa ce numai speram sa am un copil. Acum... eu nu ma pot pune cu Divinitatea: mai prestam, mai ne rugam, mai ne tratam. Voi mai avea sansa unei sarcini? Sper! Insa acum eu te invidiez mult! Asa ca mare grija cu cuvintele! Nu esti deloc la pamant, absolut deloc!
-
in primul and: NU POT VEDEA MESAJELE PRIVATE.. nu stiu de ce dar nu pot sa accesez mailul..
(presupun ca adresa e aceasta: ioanna79@eva.ro, nu? )
cat despre invidait! hmmm.. nu e cazul!
e ideal cand exista toate conditiile prielnice si apoi un copil apare ca si o implinire total..
ori... la mine toate.. mai toate in jur sunt cum sunt.. si acum, in plus e si bebe! bebe dorit.. dar bebe care ma sperie ingrozitor, prin simplul fapt ca il aduc pe lume.. intr-o lume in care nici eu nu ma mai descurc..
destinul? asta da.. poate ca da! Dumnezeu are un plan cu mine.. si asa a decis.. chiar ma gandeam, poate e un schimb cuma.. intre ce o sa pierd ( sper si ma rog cat mai tarziu totusi! pe tata...) si ce o sa primesc ( bebelusul meu).. -
in primul and: NU POT VEDEA MESAJELE PRIVATE.. nu stiu de ce dar nu pot sa accesez mailul..
(presupun ca adresa e aceasta: ioanna79@eva.ro, nu? )
cat despre invidait! hmmm.. nu e cazul!
e ideal cand exista toate conditiile prielnice si apoi un copil apare ca si o implinire total..
ori... la mine toate.. mai toate in jur sunt cum sunt.. si acum, in plus e si bebe! bebe dorit.. dar bebe care ma sperie ingrozitor, prin simplul fapt ca il aduc pe lume.. intr-o lume in care nici eu nu ma mai descurc..
destinul? asta da.. poate ca da! Dumnezeu are un plan cu mine.. si asa a decis.. chiar ma gandeam, poate e un schimb cuma.. intre ce o sa pierd ( sper si ma rog cat mai tarziu totusi! pe tata...) si ce o sa primesc ( bebelusul meu).. -
Ioana, eu mi-am pierdut deja tatal cand aveam 23 de ani (acum am 2
. Deci... am cam pierdut tot sau cum din punctul tau de vedere??? Inteleg ca lumea asta nu este tocmai ideala, dar hai sa fim mai optimisti, sa punem binele inain e de toate! Stii ce se spune: binele atrage binele, raul atrage raul! Eu zic sa lasi gandurile acestea: NU TE VOR AJUTA!!!!! Mai bine gandeste pozitiv legat de sanatatea tatalui tau, de copilasul ce va sa vie, de omul de langa tine! De ce nu poti macar ACUM sa fi mai pozitiva???? De cand postezi pe aici mereu acelasi ton plangacios, sumbru, pesimist! Hai fata, ca lucruri bune se intampla in viata ta! NU LE PIERDE DIN VEDERE! -
Tu ai avut sansa sa cresti intr-o familie minunata, plina de dragoste.Nu ai vrea sa ii oferi asta si copilului tau?Eu nu am citit mesajele tale dinainte dar cred ca ar trebui ca si tu si sotul tau sa uitati totul si sa incepeti de la 0 , de dragul copilului.Sunt convinsa ca va va schimba pe amandoi.Cat timp vei sta in concediu de maternitate ai timp sa reflectezi si asupra carierei, daca vrei sa continui la actualul loc de munca .Sau de ce nu, sa iti cauti altul care sa te faca sa te simti implinita profesional.
Toti avem diferite probleme.De-a lungul relatiei cu sotul meu (si in perioada in care am fost iubiti) am avut atat de multe probleme (financiare si de dragoste).Aveam probleme sa ne platim si chiria, el a fost bolnav si de zeci de ori am vrut sa ne despartim definitiv.In ultimii 2 ani le-am rezolvat pe toate impreuna.ne iubim mai mult ca oricand , ne dorim un bebe, el s-a vindecat aproape total,ne-am casatorit, avem casa noastra- e superba si multe oportunitati de care vom profita impreuna.Am muncit foarte, foarte mult si am facut multe sacrificii dar nu speram sa se rezolve toate atat de repede.Acum relatia noastra e atat de puternica tocmai pentru ca am trecut prin atatea impreuna.Deci, nu inceta sa lupti.Eu recunosc sunt ca tine, ma demoralizez usor, sunt pesimista .Totul s-a intamplat pentru ca sotul meu a tras efectiv de mine, m-a batut la cap sa continui sa sper....
Tu acum esti vulnerabila ... nu cred ca ai nevoie de acel barbat acum... Chiar nu poti sa mai dai o sansa casniciei?