familia...
-
0 0nu vreau sa incep ziua asta de sarbatoare cu un subiect trist dar...de mult vreau sa va cer ajutorul,dar stiti cum e...stiti proverbul care spune "parintii nu ti-i poti alege"?!de multe luni,sau de multi ani,nici nu mai stiu,ma macina sufleteste ceva si nu stiu cat mai pot rezista,tatal meu este alcoolic...e greu pentru noi toti,dar mai ales pentru mama,care e terminata psihic,iar eu nu mai suport,nu pot sa nu-i reprosez si sa-i arunc cuvinte grele pe care apoi le regret...dar nu stiu ce sa fac.nu se mai intelege nimeni cu el...va rog sa-mi dati un sfat ...
-
E poate cea mai grea boala,alcoolismul.

Incercati sa-l prindeti treaz si sa-i spuneti ca daca nu vrea sa faca un tratament,o sa-l parasiti toti,inclusiv mama ta,care va divorta de el.
Poate-poate il va sensibiliza chestia asta si va incerca macar sa faca un pas spre bine.
Fii alaturi de mama ta,cred ca saraca e cu nervii la pamant.Si-asa o supara tata,n-o mai supara si tu,intelege-i starea de agitatie.Nu-i deloc usor pentru ea.
-
brigita, eu te inteleg perfect. am locuit cu socrul meu, tot alcoolic, 8 ani de zile. mie, personal, mi-a promis de nu stiu cate ori ca nu va mai bea, insa, degeaba. pana acum un an cand , deodata, nu a mai putut bea fiindca s-a imbolnavit de ciroza. cu toate ca socrul meu nu era un om violent atunci cand bea, a fost groaznic. numai mirosul de votca ieftina amestecat cu tigari proate ma termina.cred ca singura solutie este internarea intr-un centru de dezalcolizare . alta solutie eu nu vad. intr-adevar alcoolismul este o boala si trebuie tratata ca atare de cineva specializat.
-
Trebuie ca el sa accepte ca este bolnav. De alcoolism. Asta e foarte greu. S-a creat un cerc vicios. Voi sunteti ingrozite de venirea lui acasa, iar el nu isi mai doreste decat sa isi satisfaca dependenta de alcool. Singura solutie este sa il convingeti, atunci cand este in stare de trezie, sa se interneze. Trebuie sa ii aratati ca il sustineti in demersul asta, si nu ca il veti respinge sau uita. Din pacate nu poate trece singur prin cura de dezalcoolizare, ci numai sustinut medical si de voi. Dar daca ar avea o sansa, cat de mica, ar trebui incercat. Poate ar fi util ca inainte de discutia voastra cu el, sa cereti o parere profesionala, sa va interesati inainte de conditiile si modul in care poate fi tratat specializat. Iti tin pumnii, sa reusesti sa treci prin aceasta incercare!
-
Toata copilaria mea (inseamna pana cand am plecat la facultate) am trait alaturi de un tata alcoolic. Irecuparabil clinic. Ce-i drept...nu s-a apelat niciodata la vreun centru din asta (oameni crescuti la tara si mutati la oras...pt ei ideile astea nu penetrau sistemul de valori). E un om bun cand nu bea insa violenta lui la bautura e greu de imaginat, nu e cazul de detalii, cei care au stat pe langa alcoolici violenti stiu cum e.
Sfaturile mele ar fi 2, dar nu stiu cum se pot aplica la tine:
1.tu si mama ta sa va detasati un pic sufleteste. Nu inseamna sa il inlaturati din suflet pe tata / sot, ci doar sa va gasiti unele lucruri frumoase care sa va intre in viata si care sa va ajute un pic la echilibrul sufletesc, eu asa vad detasarea. Va va ajuta sa indurati pur si simplu aspectele mai neplacute ale vietii, ca o balanta: unele reci, altele calde.
2. Tatal meu a incetat de la sine putere sa se imbete periodic (nici o forta din exterior nu l-a determinat sa faca asta si au fost multe forte, crede-ma) pt ca a iesit la pensie. A iesit mai repede decat se astepta (militar de cariera, a iesit printr-o ordonanta) si a intrat in depresie. Intr-un final a gasit o placere a vietii de care s-a bucurat: s-a apucat sa faca taximetrie, liber profesionist. A fost momentul in care masina a intrat in viata noastra (pana atunci mama a refuzat cumpararea unei masini, de frica bauturii). Tata se simtea liber sa faca ce vrea, cand vrea, se simtea din nou util, si atunci a renuntat sa bea, ca sa aiba toate astea (lucruri care contau pt el). Poate tu, impreuna cu mama ta reusiti sa vedeti dupa ce tanjeste sufletul tatalui, si poate acele lucruri se pot infaptui...poate identificati ceva atat de important pt el incat sa depuna si el eforturi sa renunte.
Daca te ajuta cu ceva....m-as bucra enorm! -
am avut un vecin care era alcoolic. batea femeia si copiii si ii dadea noaptea afara din casa, era cumplit. pana cand? pana ce doctorul i-a zis ca daca mai bea moare, ca e f bolnav. nu stiu detalii, cum exact s-a lasat, dar de atunci nu l-am mai vazut beat niciodata. cica chiar ar fi bolnav, dar deocamdata traieste.
-
incerc sa ma detasez,eu nu mai stau cu parintii mei...si cateodata imi spun ca nu mai calc pe acolo,dar mi-e mila de mama,caci el n-o ajuta cu nimic prin curte si casa si o mai si supara,ea sufera cu inima...cateodata imi spun ca i-ar fi mai bine fara el...mi-e frica de mine cand gandesc asa dar sunt constienta ca in felul in care isi duce viata n-o s-o mai duca mult...o sa merg la farmacie sa iau niste solutii pe baza de ardei iute,am citit pe unele site-uri de ele