Ma primiti?
-
0 0Dragilor (ca unii mi-ai devenit dragi
)
Ma primiti? Dupa ce va citesc de ...ceva anisori, si dupa lupte seculare de a crea cont (acu' ceva vreme) si de reamintire parola si tot asa....am iesit victorioasa in batalia de a vorbi cu voi!
Am trecut cu voi (undeva pe invisible ce-i drept, ca doar va citeam, da' ce bine imi facea!) prin multe si ma bucur ca in final mi-am facut si cont!
Daca e cineva cu chef de discutii filozofice...eu-s aici, si mai ales zilele astea-s filozoafa rau! -
bine ai venit cocolita!

si eu mai mult citesc decat postez dar fetele sunt deosebite,aici gasesti un umar pe care sa plangi,eva tine loc si de psiholog,ai cu cine barfi,dar poti si invata multe despre viata din experiente traite.
mie personal imi prinde bine si recunosc ca am devenit dependenta de eva
-
Asa e...devii dependent, chiar daca nu interactionezi direct. Am intrat din intamplare acum vreo 3 ani (ce mult e de atunci! mi se pare o viata de om - viata mea s-a schimbat radical) si de atunci...aproape zilnic intru si mai vad ce s-a mai intamplat

Multumesc de primire flaore-de-colt!
La multi ani la toate noi cele speciale (si speciali)! -
Cu adevarat oameni deosebiti!
Si va multumesc deja pentru multe, chiar daca nu am vorbit pana acum.
Prima data cand am intrat eram in divort, un divort de genul "boala lunga moarte sigura". Nu a avut nimic spctaculos in el, decat 2 copii care nu se mai hotarau ce vor de la viata. De atunci, fiecare experienta citita aici m-a invatat cate ceva, lectii de viata daca le poti numi. S-a terminat si boala, a venit si moartea casniciei, si de atunci altele si altele, mereu noi, oricat de pregatita ma credeam....well...eram mereu surprinsa, ca asa e viata nu?
Acum dragilor, o noua despartire e la orizont 9a fost deja - eu-s in recuperare)...desi sunt pe panta de sus (in panta de jos am facut contul si vroiam sa va rog sa vorbiti cu mine, dar administratorul asta...una-i planul de-acasa, alta targuiala, si n-a mers) tot am nevoie de voi.
Cum mergem mai departe? Da, cu tatele inainte si fundu' in spate...deja adoptata atitudinea, dar ce ne facem cu durerea? N-ar fi ea frumos sa dispara cand o rugam noi? -
Bine ai venit Cocolita,anul 2008 sa-ti aduca in primul rind liniste sufleteasca,sanatate si tot ce iti mai doresti.Sa stii ca in viata sunt dureri sufletesti care nu trec niciodata,ce faci cu ele si cum te descurci?.Le inchizi intr-un sertar al sufletului tau ,le controlezi sa stii ca sunt acolo si nu le dai voie sa iasa,in timp ce viata trece cu bune cu rele .
-
Da...cu toate ma descurc de minune (si eu ma minunez) mai putin cu durerile astea sufletesti.
De ce sunt barbatii lasi? Nu cred ca stie cineva dar macar retoric sa scot intrebarea asta din mine.
Doamnelor si domnilor, tin sa anunt oficial ca m-am ametit si daca dispar...e doar ca ameteala a fost prea mare
Inainte de asta as vrea sa va vorbesc de Zambet...asta pt ca odata cineva m-a poreclit "Zambet" si mi-am adus aminte...
Ce ascunde un zambet?...pt mine multe…ascunde o traire…intotdeauna o traire....dar de fiecare data alta! ...atat de diferita de cea de dinainte! Ascunde bucuria revederii, fericirea alaturi de celalalt, sarcasmul inchistat in ochii cu care privesti dincolo de tine, furia de a nu putea face ceva, ghidusia unui gand ascuns, neputinta de racni din toti rarunchii, tristetea de a fi pierdut ce aveai, de a nu avea ce-ti doresti, Asteptarea cu A mare, linistea pe care doar crezi ca ai gasit-o...nu-i nimic...va veni un alt zambet ce va ascunde in el constientizarea ca doar ai crezut ca ai gasit linistea.....si cate altele....
Imi place sa cred ca zambetul lumineaza....dar nu intodeauna ochii...ochii ascund in spatele lor sufletul....buzele se arcuiesc in zambest iar sufletul de inneaca in amar....de vrei sa vezi asta privesti dincolo de ochii celui din fata ta. Sunt multi care incearca sa se disimuleze....unii chiar reusesc....dar o strafulgerare a privirii ii da de gol! Si nu mai ai nevoie de povesti, de explicatii....intr-o secunda intelegi tot universul celui din fata ta.
Iertati flozofia, maine voi fi mai pamanteana
-
Acum am vazut...oho...si inca cum ma lupt! ca o zmeoaica....multi prieteni sunt invidiosi (doar teoretic ca de altfel se bucura pt mine) insa tot doare. Durerea de suflet....doar doare si n-ai ce-i face. Iar cu permisul asta, eu am descoperit ca n-are legatura. Cat doare...atata doare, nu e ceva ce poti controla, din pacate. Zic din pacate pt ca restul pe care le pot controla...imi merg tare bine
-
cocolito,de obicei unui zambet i se raspunde cu zambet..
eu de mult am invatat ca n-are rost sa ma tot plang si tangui in stanga si-n dreapta de probleme si viata grea...ca am observat ceva:nimeni nu mi le rezolva,astfel incat sunt cu zambetul pe buze mereu si lumea se mira cum naiba de viata mea e asa senina..
e chestie de atitudine pana la urma ..viata ne-o mai facem si noi,nu asteptam sa pice binele si norocul din ceruri,stii?
sigur ca m-a altoit si pe mine viata pana sa ajung la concluzia asta
ca doar nu era sa invat din experienta altora
-
Buna dimineata!
Multam, multam foarte frumos de primire. Nu stiu daca stilul a fost adoptat sau doar m-am lipit eu ca am acelasi stil, cert e, si asta conteaza, ca m-am lipit! Si ma bucur ca lipirea a fost cu succes de ambele parti
E dimineata, is la munca, si nu mai sunt ametita
, dar promit in continuare filozofii pt amatori, sau consiliere (din asta sunt dispusa sa primesc inapoi inzecit
)
Oricum, e a 3-a oara cand scriu mesajul (sa ne traiasca tehnologia nu? )....de data asta il copiez intr-un document, macar sa dau copy paste data viitoare cand nu merge
Asa...deci fetele mele frumoase si feti frumosi...cum merg inainte desi inca iubesc? Da...iubesc, da, ne-am despartit, da, asta e calea, da, nu e loc de indoieli ca n-ar fi mai bine asa, da, si el ma iubeste, da, nu a fost sa fie cu noi, insa in final...cum mergi mai departe cu toate aceste da-uri si cu durere? Pana si eu rad de mine: cand am divortat aveam aceleasi intrebari existentiale si mi-am promis solemn ca nu voi mai pati la fel....nu mi-a luat mult, sunt rapida de fel
Cred ca-s tanara….am doar 27 de ani, dar…cred ca am prea multe experiente de viata! Vreau si eu doar liniste, sis lava domnului ca am inceput lucrul (eu ma bucur ca e luni! Acasa as fi ajuns sa ma duc singura sa ma internez
Sa aveti o saptamana frumoasa! Si surprise pe masura!