Cinismul si actiunile controlate...
-
0 0Te pot aduce la succes?sincer am observat ca cele care sunt "bich" adica afurisite sunt si cele mai apreciate...iar un profesor de-al meu spunea:"esti cel mai adevart om daca persoana pe care nu o suporti nici nu-si da seama de asta"
-
succes? depinde ce fel de succes

sunt cinica, sunt rece, sunt neclara...etc! sunt apreciata dupa toate astea! dar nu joc teatru ci mai mult-asa imi vine sa fiu.
nu o fac cu un scop ci pt ca asa mi-e mai la indemana.
dar nici nu cocolosesc pe nimeni si nu ridic in slavi. poate doar aici ar fi ceva teatru. -
casandra, bitches au succes doar la anumiti barbati - e vorba de barbatii care au mame excesiv de autoritare, a caror imagine o cauta in partenera de viata. numai ca acesti barbati sunt moi, lipsiti de vointa proprie si putere de initiativa (aceste calitati le-au fost inhibate de "mamica-dragon" care a avut grija sa castreze tot ce se putea castra). astia sunt aia care functioneaza doar impinsi de la spate, carora trebuie sa le spui ce, cum si cand sa faca.
pe scurt, ei sunt niste masculi care, pentru a supravietui, au nevoie de o hiena pe post de femela alfa.
din pacate, randurile sunt ingrosate de multi dintre barbatii care au crescut fara tata, de o mama care a fost nevoita sa joace rolul ambilor parinti.
ceilalti barbati sunt dezgustati de astfel de femei, preferandu-le in schimb pe cele care stiu sa fie feminine, caline, iubitoare. -
Nu, femeile bitchy nu sunt mai apreciate, poate ca sunt mai temute, dar mai apreciate nu sunt cu siguranta. Si sub o femeie bitchy se ascunde 99% o femeie cómplexata si nesigura pe ea insasi.
Recunosc ca si eu am aplicat sablonul cu femeia dura, fara sentimente, fara emotii, dar, sub toate astea se ascundea o fetita de douazeci si ceva de ani, ajunsa prea devreme intr-un scaun care nu i se potrivea dar la care visa, nesigura pe ea, tematoare. Ce am obtinut? Toti colegii mei ma detestau, nu mai aveam prieteni...e drept ca asa nu avea cine sa ma contrazica.
Intr-un tarziu am realizat si am revenit cu picioarele pe pamant, am renuntat de buna voie la functie si am revenit printre muritori. Acum imi e mai bine. Plang, rad, am sentimente, am emotii si nu mi-e teama sa le arat, nu mi le controlez doar pentru a parea super-woman.
Am ales de buna voie sa zambesc oamenilor cu care ma intalnesc, sa zambesc cand intra cineva in biroul meu, sa rad la glumele din jurul meu (chiar si la cele facute pe seama mea), apreciez cand imi sugereaza cineva ca sunt "aiurea" si am inceput sa ma simt bine in pielea mea... -
Cred ca nu exista o regula.
Eu ma port conform cu imprejurarile, dar de obicei evit sa imi arat sentimentele. Imi arat sentimentele fata de sotul meu, acasa. Si fata de prietenii mei adevarati, care sunt extrem de putini.
La lucru sunt stricta si pretentioasa si incerc sa imi controlez emotiile, in special pe cele negative. A-ti arata emotiile in mediul in care lucrezi, din punctul meu de vedere, inseamna a deveni vulnerabil.
Cu soacra mea, de exemplu, fiindca a incercat sa se bage intre mine si sotul meu la inceputul relatiei, sunt foarte, foarte precauta si o tin la distanta. De-a lungul timpului am incercat sa ii dau "a doua sansa", dar am vazut ca incearca sa profite de bunavointa mea; asa ca am revenit la atitudinea mea anterioara, rece si distanta.
OK, este mama sotului meu, o respect ca l-a crescut, sunt de acord sa o ajutam lunar cu bani, sunt de acord ca sotul meu sa o viziteze o data pe saptamana (locuim in acelasi oras), dar nu sunt de acord ca ea sa aibe cheie de la apartamentul nostru, asa cum ar fi dorit ea (chipurile, ca sa poata veni in lipsa mea sa ma ajute la treburile casnice, fiindca eu lucrez foarte multe ore la job); oricum nu as fi de acord sa ma ajute la treburile casnice, chiar daca ar fi sa vina in prezenta mea sa faca lucrul asta, fiindca nu vreau sa imi fac nici un fel de obligatii fata de ea. In cazul in care nu as mai face fata la treburile casnice (nu se pune problema deocamdata), as prefera sa platesc o femeie sa ma ajute, fara sa o implic in vreun fel pe soacra mea.
Pana la urma, fiecare persoana stie cum e mai bine pt ea sa se comporte, daca sa isi arate sau nu sentimentele.
Personal, cand m-am lasat condusa de sentimente, mi-a mers p.rost si am facut greseli mari. -
Si mie mi-a mers haios cand m-am lasat condusa de sentimente...ideea e ca incerc sa inteleg o astfel de persoana(rece,care sustine sus si tare ca nu il intereseaza nimic,nu depinde de nimeni si aiureli dinastea)si cand i-a picat putin masca,m-am speriat cat de sensibil poate fi...am fost cat se poate de buna cu persoana asta...dar nu a functionat...cum trebuie sa te comporti cu astfel de persoane?...
-
Initial m-am intrebat ce cauta topicul asta la "dragoste", dar am vazut si altele mai dure.

Nu stiu la ce foloseste cinismul si atitudinea de "bitch", unde ne mai e feminitatea atunci?? Eu nu cred ca o asemenea femeie poate avea succes la barbati, cel putin nu la barbati care sa iti acorde o relatie frumoasa. Ok,ok...e bine sa fii in anumite situatii ceva mai dura, fara "pisiceala"..insa nu bitch si nu cinica. -
E sensibil, dar vrea sa para dur, rece, indiferent. E cam greu....e nevoie ca tu sa ai multa rabdare, atunci cand el incepe sa-si manifeste sensibilitatea sa nu te arati uimita, sa ti se para foarte firesc, sa fii afectuoasa, sa il "incurajezi" oarecum sa iasa de dupa masca definitiv, sa adopti si tu starea lui....e placut sa "sensibilizati" impreuna...