O femeie poate face primul pas?

  •  
    • 6 mesaje
    4 Ian 2008, 14:15
    0 0
    Salutare evelor!
    Na ca veni si randul meu sa deschid un topic...desi mi-am tot dat peste maini si m-am tot "intors" din drum.
    Si asta pt ca raspunsul s-ar putea sa fie in cartea aceea unde adevarul despre mecanismul de functionare a gandirii masculine este spus atat de crud in fata....si ma refer la cartea "Tu il vrei, el nu te vrea".
    Mi-am cam gasit raspunsul acolo dar totusi...insist.

    Intrebarea mea e cea din topic si o repet: poate o femeie sa faca primul pas?
    Ca sa fie mai clar va spun cat pot de pe scurt: am cunoscut un tip acum vreo luna in timpul unui soi de team-building cu partenerii firmei la care lucrez. Mi-a placut, pt ca m-a cucerit cu felul f atent si deschis de a se purta si mai ales prin zambet. Are un zambet care ii lumineaza toata fata. Te cucereste.
    E coleg de serviciu cu un fost coleg de generala si de aceea am si petrecut cele doua zile impreuna toti trei ...am avut tot felul de activitati in aer liber si am format "gasca" noastra. Nimic deosebit pana aici, nimic iesit din comun, recunosc, a fost destul de atent cu mine, insa atentiile lui le poti pune usor pe seama a 7 ani de acasa. Pe care el ii are cu prisosinta, impreuna cu un bun simt nativ.
    Dupa acest team-building am avut un f scurt schimb de mailuri (initiat de mine, recunosc) dupa care liniste si fiecare si-a vazut de ale lui.
    Surpriza (placuta) a venit de Craciun cand ne-am revazut la o petrecere a unei firme cu care colaboram amandoi ...zic supriza placuta pt ca la momentul la care eu am ajuns la party, nu cunosteam pe nimeni , nu-mi gaseam colegii si eram un pic debusolata de inghesuiala...iar el a aparut brusc in fata mea, tot numai un zambet, m-a pupat si mi-a spus ca se bucura sa ma vada....
    ok, am fost incantata de atentia lui...insa suprizele placute s-au tinut lant...mai tarziu m-a cautat ca sa stam de vorba, apoi am plecat impreuna spre o a doua petrecere la care trebuia sa facem act de prezenta. Acolo ne-am cam pierdut unul de celalalt intrucat era o locatie mai mare, fiecare a cam stat cu gasca lui de colegi ne mai zaream pe ici pe colo si mai schimbam o vorba, un dans sau o privire/un zambet...
    Cert e ca mi-a dat o stare de bine si m-am bucurat, dar fara prea mari sperante. Cand am hotarat sa plec, l-am cautat doar sa il salut de plecare, i-am zis: ok vorbim la telefon, m-a intrebat daca am cu ce pleca, i-am zis: da, chem un taxi si asta a fost...
    Doar ca nici dupa un minut, in timp ce eram la iesire cautand un taxi...apare el, aproape in fuga si-mi spune: lasa ca te duc eu.
    L-am luat in continuare ca pe un semn de buna crestere (desi prietena mea spune ca ea crede ca mai degraba ii place sa conduca noaptea prin oras...de fapt ma tachina draga de ea). Cand am coborat din masina mi-a spus: ok, vorbim la telefon...si cam asta fuse tot.
    Cu cartea aceea afurisita in minte am tot asteptat in prima zi un semn de la el...nimic. Apoi am zis: naiba sa o ia, il sun!
    SI am facut-o. Vocea parea de om placut suprins (dah!) dar ceea ce l-am intrebat eu l-a facut sa fie chiar suprins (placut? nu stiu): in care din zilele urmatoare crezi ca as putea sa te invit in oras?

    Inutil sa spun ca nici pana azi nu ne-am intalnit, desi ramasese sa ne vedem in doua zile, dar traficul din Bucuresti ne-a dat planurile peste cap si desi a ramas ca lasam pe altadata, cand va da el un semn (pt ca de al doilea act de curaj nu ma mai simt in stare a doua oara in viata mea) nu ne-am mai vazut si nici auzit....

    Acum, dupa toata povestea asta lunga, menita sa va ajute sa va faceti o idee, intrebarea mea care urmeaza este: credeti ca am gresit facand eu primul pas?
  •  
    • 5188 mesaje
    4 Ian 2008, 14:26
    0 0
    nu ai gresit. daca vrea sa fie cu tine, te va suna. poate n-a putut sau poate n-a vrut. vei afla daca mai astepti o saptamana sa vezi ce se intampla: suna sau nu.

    eu nu-mi pot da seama din ce ai povestit daca este doar dragut sau politicos sau chiar te place. condusul acasa inclina sa-mi spuna ca te place, dar poate fi si faptul ca oricum vroia sa plece si a zis sa faca si un bine.
  •  
    • 3729 mesaje
    4 Ian 2008, 14:27
    0 0
    nu ai gresit facand tu primul pas, e evident ca nu i-ai ramas indiferenta.
    DAR... cred ca acum ar fi cazul sa faca si el un pas altfel risti sa cazi in postura de prea insistenta...
    in mod normal un barbat decis se misca mult mai repede poate are prietena?
    in orice caz...te sfatuiesc sa stai cuminte si sa astepti tu un semn din partea lui
  •  
    • 1340 mesaje
    4 Ian 2008, 14:34
    0 0
    Da, o femeie poate sa faca primul pas, dar ATAT. Daca din partea lui nu vine un al doilea, risti sa devii insistenta, iar partea asta nu e deloc placuta.
  •  
    • 6 mesaje
    4 Ian 2008, 14:39
    0 0
    Categoric, acum voi fi foarte cuminte. Daca ma tem de ceva e sa nu par insistenta, tocmai de aceea dupa "amanarea" invitatiei mele nu i-am mai dat niciun semn, nici macar de sarbatori/anul nou. N-as vrea sa simta vreun soi de obligatie, pt ca nu e cazul...oricum invitatia mea i-a fost facuta strict cu scopul de a-l mai cunoaste , de a vedea cum e felul lui de a fi.
    Daca e sa inclin spre o varianta as inclina spre o atitudine foarte politicoasa fata de mine, care insa m-a magulit si m-a determinat sa vreau sa il cunosc mai mult.
    Mai ales ca am alt termen de comparatie (un fost coleg caruia se pare ca i-am trezit interesul de acum cativa ani si care considera el ca e nimerit sa ma "cucereasca" intr-un mod f macho care pe mine mai mult ma sperie si ma determina sa fug mancand pamantul).
  •  
    • 17 mesaje
    4 Ian 2008, 15:49
    0 0
    Nici eu nu cred ca ai procedat gresit. Doar ca uneori barbatii se pot simti intimidati de acest lucru.
    Pe de alta parte (am citit si eu cartea la care faci referire dar am luat-o ca pe o lectura usoara si amuzanta pe alocuri ) faptul ca nu a mai dat niciun semn de viata eu l-as pune pe seama considerentului ca nu era decat politete in atitudinea lui.
    Si se pare ca invitatia ta l-o fi magulit suficient incat sa zica da la inceput, dar l-a pus pe ganduri suficient sa bata in retragere.
    Cine sa ii inteleaga?
  •  
    • 707 mesaje
    4 Ian 2008, 15:50
    0 0
    au scris fetele, nu mai repet
    i-ai dat sa inteleaga ca vrei sa-l vezi si intentionat, nu doar intamplator, deci a venit randul lui sa faca sau nu ceva.
    de baza:
    1. e randul lui
    2. nu-ti mai bate capul cu asta
    3. nu mai face nimic in directia asta
    sau vei deveni exact unul dintre exemplele din acea carte.

    chiar nu e cazul sa brodam pe margine, nu-i asa?
  •  
    • 290 mesaje
    4 Ian 2008, 15:51
    0 0
    n-ai fost deplasata atunci cand l-ai sunat, cred ca a perceput faptul ca-l placi, ca doar de aia l-ai sunat.
    acum e randul lui sa vina cu ideea, normal ca n-are rost sa-l suni tu inca o data.
    un om matur nu sare ca disperatul sa sune ca si cum n-ar mai fi iesit la o intalnire cu o femeie, insa nici o lunga asteptare nu mi se pare ok.
    vezi si tu cum reactioneaza, pare un om care merita atentia.
  •  
    • 6 mesaje
    4 Ian 2008, 16:02
    0 0
    Multam evelor!
    M-am mai linistit...aveam ceva mustrari de constiinta . Nu de alta, dar nu vroiam sa pic aiurea in fata lui. Nu sunt chiar asa de curajoasa pe cat imi place sa cred, iar invitatia asta a fost un gest impulsiv si de obicei tot ce fac din impulsivitate regret ulterior.
    Stiu sa stau in banca mea , nu am mai pisat omul de atunci....
    Mi-ar fi placut sa aiba o continuitate dar asta e.
  •  
    • 6 mesaje
    29 Ian 2008, 13:04
    0 0
    Buna evelor!
    N-as fi vrut sa redeschid subiectul, dar sincera sa fiu am nevoie de un sfat...Nu-i cine stie ce, insa ma cunosc destul de bine ca sa stiu ca in astfel de situatii, din teama de a nu cadea in ridicol sau atunci cand ma simt cu musca pe caciula (ma rog, cand cred ca am reactionat intr-un mod care nu ma reprezinta), am tendinta (prosteasca) de a ma comporta ca o salbatica.
    Ei bine, e vorba despre acel el pe care l-am invitat anul trecut in oras si care a fost nevoit (cel putin asa a lasat sa se inteleaga si eu n-am insistat) din motive obiective sa amanam intalnirea, moment din care n-a mai dat vreun semn.
    Mi-am vazut de ale mele, insa problema e ca joi ne vom intalni intr-un mediu oficial, la o petrecere a unui partener comun firmelor la care lucram.
    De atunci nu am mai vorbit, iar de vazut ne-am vazut doar o singura data (si nici atunci nu sunt sigura ca el chiar m-a vazut)cand nu m-a salutat, insa recunosc, era pe fuga si a intrat imediat in biroul sefei mele dupa care eu am disparut (din prea mare stare de emotie) de la birou.
    Prin urmare, cunoscandu-ma mi-este tare teama sa nu fac o boacana la petrecere comportandu-ma intr-un mod mult prea distant si orgolios...Ma vad in stare.
    Cum credeti ca ar trebui sa fiu? Chiar daca nu a iesit nimic (si sanse sa iasa ceva nu mai sunt) as vrea un loc de buna ziua politicos sa fie. E ok sa il salut eu daca il vad? N-as vrea sa creada ca ma bag in seama in speranta vreunei iesiri...Nu e cazul.
    Dar nici sa ma prefac (fir'ar ea de cacofonie) ca nu-l cunosc n-as vrea...
    Un sfat intelept de la voi si cu siguranta obiectiv mi-ar prinde bine.
    Am vazut ca va pricepeti...

    Multam fain!
  •  
    • 290 mesaje
    29 Ian 2008, 13:43
    0 0
    eu zic sa fii, pe cat posibil, naturala, sa nu-i cauti compania, dar nici sa te ascunzi atunci cand il vezi prin apropiere, sa il saluti daca da semn ca te cunoaste si chiar sa intrebi din politete ce mai face.
  •  
    • 2642 mesaje
    29 Ian 2008, 13:45
    0 0
    In niciun caz nu trebuie sa te prefaci ca nu-l cunosti sau ca nu-l vezi. O sa creada ca te oftici dincauza ca nu a dat curs invitatiei tale.
    Eu zic sa te porti normal, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Cat mai natural. Iar daca el deschide discutia despre tentativa ta de a va vedea ii spui ca nu-i nicio problema, poate cu alta ocazie si gata.
    Dar sa nu deschizi tu subiectul.
  •  
    • 1364 mesaje
    29 Ian 2008, 15:15
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1 mesaje
    29 Ian 2008, 15:56
    0 0
    Buna ma numesc ana si am 13 ani sunt ink f tanara dar totusiu sunt in clasa a 7a si k orice fata m-am indragostit cert este k mi s-a intamplat cam aceiasi poveste
  •  
    • 13679 mesaje
    29 Ian 2008, 16:00
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 988 mesaje
    29 Ian 2008, 16:03
    0 0
    Milady, esti out of time pe vremea ta nu exista messengeru

    eu nu aveam prieten la varsta aia, dar pe la 13 ani imi placea de bon jovi, si pe la 14 de bono vox
  •  
    • 2519 mesaje
    29 Ian 2008, 16:05
    0 0
    io la 13 ani credeam ca si barbatii au menstruatie

    sa nu radeti, stiu ca eram imbecila!
  •  
    • 5872 mesaje
    29 Ian 2008, 16:24
    0 0
    si mie la 13 ani imi placea bon jovi, nu DE bon jovi
    f24fun, you give love a bad name
    we're half way there.....oooooo....livin'on a prayer

    http://youtube.com/watch?v=nE11Zrrp24I

    you know that love is bad medicine and a social disease
    ...iar despre bono vox....iti zic: my hands are tied (maimutoi crestfallen)

    http://youtube.com/watch?v=P8oy0nR1Nhw

    Baby, a dangerous idea that almost makes sense.

    Love is drowning in a deep well
    All the secrets, and no one to tell...
  •  
    • 988 mesaje
    29 Ian 2008, 16:41
    0 0
    K, cand eram mica eu si fetele ne facuseram un grup, giovistele. exploram tot felul de chestii. a facut si schintesenta paarte la un moment dat, chiar daca nu mai recunoaste

    dupa u2 sunt moarta si acum. am ascultat achtung baby de cel putin 500 ori si sa stii ca stiu toate versurile pe de rost
  •  
    • 5872 mesaje
    29 Ian 2008, 16:45
    0 0
    ok...inca una pentru tine atunci, ingerule because it's so true:

    far away, so close

    http://youtube.com/watch?v=838dPcVq0c4

    (sa stii ca nu dedic melodia asta la oricine - e u2-ul meu favorit)