oftez...
-
0 0e inceput de an si eu oftez, de ce? vechea problema: comunicarea dintre mine si mama!
ne-am mai certat, am mai iertat, uitat si credeam ca e totul ok dar se pare ca e tot nu e multumita de mine
am petrecut sarbatorile impreuna cu prietenul, am facut curatenie, mancare, tort, am tremurat putin de frig deoarece are caldura de la un calorifer electric, atat si deci in bucatarie era cam rece dar am fost langa el si a fost minunat!
am incalzit apa ca sa pot spala, am dat cu matura ca nu aveam aspirator dar am fost linistita, nu au fost intrebarile sacaitoare ale mamei!
de ieri de cand am venit acasa parca nu ma simt in largul meu, imi este tare dor de el, mama vrea sa stie cat mai mult si bineinteles ca nu ii convine tot si ceea ce ma supara cel mai tare e ca nu ma lasa sa iau eu o decizie, sa imi fac un program.
trebuie sa imi gaseasca ea ceva de facut, maine sa ma duc sa imi cumpar alte ghete, sa ma interesez de nu stiu ce... cred ca sunt destul de mare incat sa hotarasc singura la ce ora ma trezesc maine sau ce voi face maine!
nu am cu cine vb, de aceea am scris aici, prietenul doarme la ora asta, si nu vreau sa ii mai povestesc, nu vreau sa il intorc impotriva mamei... -
incerc sa nu mai pun la suflet, acum ceva timp am mai primit cateva sfaturi de la fetele de aici si le-am pus in aplicare dar mama mi-a reprosat ca sunt prea rece, indiferenta fata de ea. asta nu e adevarat, doar ca incerc sa ma detasez de ea, sa am viata mea, sa pot lua eu o decizie...
am 23 de ani si cred ca m-am maturizat, stiu ca parintii isi iubesc f mult copii dar nu trebuie sa devina posesivi.
ok, fiecare parinte isi ajuta copilul dar la un moment dat acel copil trebuie sa ia singur niste decizii. -
Draga mea, "fetita" mea are 21 de ani (varsta foarte apropiata de a ta). Incerc din rasputeri sa o las sa-si vada singura de viata, sa ia singura decizii...
Dar este destul de greu. Nu este vorba ca as fi posesiva si sunt constienta ca uneori poate o sufoc. Dar parintii isi privesc copiii astfel pana la adanci batraneti. Nu poti, ca parinte si mai ales ca mama, sa nu-ti faci griji, sa nu te gandesti, sa nu intrebi...Sunt multe lucruri. Nu sunt de parere ca o mama trebuie sa fie sacaitoare, insistenta, exagerata in tot ce o priveste pe fiica ei. dar sunt lucruri de la care nu te poti abtine. Incearca sa o intelegi. -
citrice eu incerc sa o inteleg dar ea de ce nu incearca macar putin sa ma inteleaga?
am mai spus candva si repet, vrea sa stie ce fac la calculator, ce caut, ce citesc si crede-ma ca nu intru pe site-uri xxx!
sunt de acord ca e mama si trebuie sa fie mai apropiata de mine, sa stie anumite lucruri dar nu dupa ce i le spun sa imi faca reprosuri. ii povestesc pt ca e mama si vreau sa fim mai apropiate.
uneori sunt atat de descurajata incat nu ii mai spun nimic, tin totul in mine, orice i-as spune ea nu ma crede!
mi-a cerut nr de la job sa vada daca intr-adevar sunt libera de pe 24 dec pana pe 3 ianuarie, oare a procedat corect?
eu nu prea cred, nu aveam nici un interes sa o mint ca sunt libera sau sa ma invoiesc. daca trebuia lucram si pe 27, 28 asa cum era initial dar seful a hotarat sa avem liber. -
Da, ai dreptate, e cam exagerata. Cel putin faza cu internetul. Fata mea sta la calculator pana la nu stiu ce ora noaptea si niciodata nu m-am dus sa vad ce face.
Nu stiu daca ti-ai mai spus povestea pe aici, eu cel putin nu am citit-o asa ca nu stiam amanunte.
Daca tu lucrezi nu ai posibilitatea sa te muti singura?
Ar fi o solutie pentru moment.
PS - chiar daca ai intra pe astfel de site-uri nu cred ca ar trebuie sa te verifice in asa hal.
Mama ta este singura? Adica tatal tau ce zice? -
de cele mai multe ori se aseaza in pat la mine pe motiv ca e obosita si sta in pat pana inchid eu calculatorul si ma intreaba: cu cine vb? ce faci? ce scrii?
de mutat singura nici o sansa, nu ar fi de acord!
luna viitoare am licenta si imi este frica, sunt stresata dar ei nu i-am spus nimic
prefer sa stau la servici, sau plecata prin oras cu tot felul de treburi decat sa stau acasa. stiu ca vine in camera si are o multime de intrebari, sau o multime de ganduri de ale ei
-
Draga mea, nu mai esti la varsta la care sa te intrebi daca mama ta este de acord sa te muti singura sau nu.
Uite, eu am o casa mare, fata mea ar putea sa stea aici si cu sot si cu copii daca ar avea. Dar discutam cu sotul intr-o zi ca poate va veni clipa cand fata noastra nu va mai vrea sa stea cu noi. Si ne-am gandit sa facem in asa fel sa-i dam posibilitatea sa aiba unde sa se mute. Nu zic ca m-as simti linistita daca ea nu ar mai sta cu noi si eu nu as sti ce face, cand vine acasa sau ce mananca. Dar eu la varsta ei deja ma maritasem o aveam si pe ea. Deci nu cred ca ar trebui sa astepti sa-ti dea acordul. Trebuie doar sa-i spui ca vrei sa te muti singura. -
mie mi se pare ca nici nu prea are alte preocupari, parca s-a centrat pe tine in intregime

daca mama ta nu are prietene, colege de servici sau alte persoane cu care sa comunice, sa vorbeasca, atunci toata nevoia ei de comunicare navaleste peste tine.
este normal sa se intample asa, fiecare fiinta umana are aceasta nevoie pe care va incerca sa si-o satisfaca intr-un fel sau altul.
vorbeste cu ea frumos si explica-i ca intelegi faptul ca vrea sa stea de vorba cu cineva si sa simta ca face parte din viata ta, dar ca la randul tau, si tu simti nevoia sa stai singura, sa-ti vezi de ale tale, sa-ti vezi de invatat
poti chiar sa-i propui pentru inceput 2 zile pe saptamana in care sa-i povestesti tot ce-ai mai facut, in care sa faceti lucruri impreuna, cu conditia ca celelalte zile sa fie ale tale.
in nici-un caz nu vei rezolva nimic cu cearta, cu vorbit urat sau incuiat in camera.
totul este sa ajungeti sa va intelegeti una pe cealalta
poti chiar s-o mai intrebi tu ce-a mai facut, cu ce si-a mai umplut ziua... -
doamne este chiar groaznic prin ce treci,eu am o bunica de 75 de ani si nu e nici 5% asa de enervanta,ai mei parinti nu au fost de acord cu relatia mea de la inceput,dar dupa ce am implinit 18 ani am facut ce am crezut ca e mai bine,acum am 24 si o casnicie frumoasa,o fetita de 2 ani si m-am maritat la 19 dupa ce am terminat liceu.poate ar fi mai bine sa o lasi si pe ea sa citeasca mesajele si poate va avea vreo reactie.lasa doamna fata in pace,stie si singura sa-si poarte de grija.
-
va multumesc ca vb cu mine!
citrice e f bine ca tu si sotul tau ati luat in calcul si varianta in care fiica voastra nu o sa mai vrea sa stea cu voi dar stii ce mi-a spus mama aseara?
"ma gandeam, sa cumparam o casa, daca gasim, bineinteles cu tot ce e necesar, apa, lumina, gaz..."
in aceasta casa ar trebui sa stau eu, prietenul (dupa ce ne casatorim), mama si tata!
dar nici o clipa nu m-a intrebat daca dupa ce o sa ma casatoresc as vrea sa stau cu ei si daca ma intreaba, raspunsul meu e nu!
o camera daca am, dar stau doar eu si prietenul (sotul).
mama e casnica si e normal ca toata atentia ei se indreapta asupra mea.
mai merge la o vecina, o prietena, o intreb ce a mai vb cu X, ce mai face Y, incerc mereu sa comunic cu ea.
intr-o zi am inceput sa plang si i-am zis ca nu ii mai povestesc nimic, nu o sa mai stie nimic de la mine pt ca oricum nu ma crede, nu are incredere in mine. abia dupa ce mi s-a facut rau a venit la mine si si-a cerut iertare ca s-a comportat asa cu mine.
acuma imi reproseaza ceva, peste 5 min vb f frumos cu mine si nu inteleg cum poate sa treaca asa repede de la o stare la alta.
nu ma incui in camera, nu tip la ea, doar am incercat sa fiu putin mai rece, sa ii raspund strict la subiect si atat dar mi-a reprosat ca sunt indiferenta fata de ea
-
Se pare ca mama ta are o problema a ei si nu stie cu cine sa vorbeasca despre asta. Lipsa de preocupare, trecerea brusca de la o stare la alta si sacaiala pe capu' tau sunt semne clare.
Probabil ceva o macina sau e intr-o perioada delicata si simte nevoia de afectiune, de iubire si intelegere din partea cuiva. Nu vreau sa fac presupuneri, dar poate nu primeste asta de la tatal tau, care ar trebui sa ii fie sprijin, si apeleaza, inconstient, la tine. Efectul nu este cel scontat si, drept urmare, te aduce pe tine la culmea rabdarii.
Sfatul meu, daca vrei sa-l urmezi, este sa o astepti intr-o zi cand n-are nimic de facut, sa ii pui un ceai si sa stati de vorba mult. Ore, daca aveti la dispozitie. Incearca sa vezi ce o framanta, ca e posibil sa fie ceva, totusi. Poate daca vede ca esti dispusa sa ii stai alaturi si sa o asculti toata panica ei ca ramane singura pe lume ca-ti iei zborul se va domoli si va incerca si ea sa fie mai retinuta.
Poate n-are nimic si pur si simplu se plictiseste groaznic, dar in ambele cazuri, o discutie profunda si linistita de la prietena la prietena (asa trebuie gandita) o sa o ajute. Veti deveni mai apropiate si ea va vedea ca te poti deschide singura in fata ei, nu e nevoie sa isi bage ea nasul.
Ai o situatie foarte delicata (am trecut exact prin acelasi lucru cu mama) si trebuie sa ai mare grija sa nu o ranesti. Ea in momentul asta e foarte vulnerabila (nu uita ca e femeie inainte sa fie mama, are si ea slabiciunile ei si dreptul ei la insecuritate din cand in cand) si si-a centrat intreaga existenta asupra ta din clipa in care ti-a dat nastere. E normal sa nu-i fie usor sa te lase sa iti iei zborul.
E normal sa nu priceapa din prima ca tu esti aia care decide daca va locui cu sotul in casa lor sau altundeva. Numai ca nu tre' sa ii dai in cap cu vestea ca o sa fugi mancand pamantul la prima ocazie, ci pur si simplu sa o ajuti sa te priveasca ca pe o buna prietena, gata sa fie langa ea oricand are nevoie, dar cu o viata proprie.
Stii.. dupa o varsta noi atingem maturitatea, iar parintii nostri incep sa se ramoleasca. Ok, nu la 50 de ani, insa intelegi ce vreau sa zic (si chiar nu vreau sa fiu nerespectuoasa, ma refer strict la faptul ca uneori diferenta intre generatii creste cu timpul). Si atunci aia adulti tre' sa fim noi.
Pentru ca ei au fost cei protectori si care si-au centrat existenta asupra noastra ani de zile... acum poate e randul nostru sa incepem sa preluam acest rol. Incet-incet.
Te pup si sper din suflet sa-ti rezolvi dilema! -
buna. uite sa iti povestesc prin ce am trecut eu. cand l-am cunoscut pe actualul meu prieten aveam 16(aproape 17) ani (eram la sfarsitul clasei a10a ultimele 2 saptamani) stateam afara pana mai tarziu si mamei nu ii convenea asta. cand am inceput clasa a11a mi-a interzis sa ma mai intalnesc cu el. (invatam in tura de dupa-amiaza) si ei nu ii mai ziceam la cat scap de la scoala si ma gaseam si cu iubitul meu. ma certam tot timpul cu ea din nimicuri. ea toit timpul ma intreba ce fac, unde ma duc, cat stau si chetii dintrastea(bien eu eram si micuta micuta),maicamea e si o fire mai egoista (mai mult pt ea). in perioada dintre a10a si a11a maicamea a facut un accident vascular urmat de o semipareza, din care sia revenit aproape complet chiar in primul an( dar se ferea de mine, vroia sa cred ca inca este la fel de bolnava).
la sfarsitul clasei a11a eu am zis ca nu mai rezist sa stau cu ea(erau numai certuri-eram doar noi 2 ) si am hotarat sa ma mut la prietenul meu. ma duceam la ea rar o data pe saptamana, si ei nu ii convenea si ma suna si imi zicea "mama ce rau mia fost aseara am crezut ca mor" ma speria tare si ma duceam la ea imediat, imi dadeam seama dupa gesturiel fetei ca ma minte si am inceput cand imi mai zicea dintrastea sa ii zic sa stea linistita si sa nu mai faca treaba cand se simte rau. a vazut ca nu mai merge cu " mie rau mama" a inceput sa o bage cum ca ii bate cineva noiaptea in geam sau aude la usa cum vrea cineva sa intre, eu iar m-am speriat si am dormit vreo saptamana cu iubitul meu la ea. noi nu am observat nimic de genu.
in fine acum sunt tot cu baiatul de atunci stam tot impreuna , eu sunt la facultate, mai avem unele certuri, dar ne e bine. mama tot la fel e...ma vorbeste de rau surorilor mele care sunt in italia respectiv grecia(ele sunt cu 6-8 ani mai mari ca mine si cand au plecat ele eu eram un copil).
sfatul meu e sa incerci sa te muti sa nu mai stai cu mama ta. oricat de mult s-ar supara stai linistita ca nu moare. si apoi o sa te aprecieze mai mult.
PS: sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea. -
Carlita, sigur esti fiica?

glumesc, dar... ma recunosc in postura mamei plictistoare
si posesive, si interesata de tot ceea ce se intampla cu fata mea 
In acelasi timp, incerc sa nu o acaparez
sigur maine ma vei avea in MP...
Glow, poate ca la 21 de ani e cam mare insistenta mamei tale, insa incearca sa discuti cu calm, fara sa impui opinii, dar sa le poti argumenta.
In cazul meu, a functionat. (mentionez ca fi'mea are 14) -
vb cu ea, stiu ca poate eu trebuie sa am mai multa rabdare dar ce ma deranjeaza e ca dupa ce vb ea trebuie sa imi reproseze ceva, sa nu creada tot ceea ce ii spun eu si atunci simt ca nu mai rezist si nu mai am nici un chef sa ii mai povestesc nimic.
tata o ajuta la treburile de prin casa, merge la cumparaturi, e ok.
odata mi-a zis mama ca tata pleaca la servici, eu la fel iar ea ramane acasa singura, asa e, pt ca e casnica.
dar nu o opreste nimeni sa isi gaseasca o ocupatie, sa mearga la cineva. normal ca se gandeste daca ne ajung banii, si vrea sa imi ofere tot ceea ce am nevoie si de aici simt ca e f derutata si nu stiu ce sa fac, ce sa spun, cum sa o ajut.
ok, vb cu ea, dar dupa conversatia noastra imediat revine la starea ei, la parerile ei, asa cum a fost invatata, crescuta si probabil asa ceva nu o sa pot schimba niciodata.
fac tot posibilul sa nu o ranesc, am fost si sunt un copil care nu a iesit din cuvantul parintilor, mereu ascultatoare, cuminte dar parca nu e suficient. de aceea nu inteleg de ce trebuie sa stie ea tot, de ce trebuie sa fie mereu in spatele meu.
daca mergeam prin discoteci, daca fugeam de acasa poate avea motive sa ma interogheze, sa ma urmareasca la tot pasul dar in caz contrar?
eu nu vreau sa ma cert cu ea sau cu tata, sunt parintii mei si stiu ca parintii sunt parinti, ei mereu te vor iubi. -
eu s-a intamplat sa fiu o mama tanara...daca privesc acum in urma, admit ca sunt chestii pe care nu le-am facut si trebuia...dar sunt si multe chestii din care am castigat mult , si eu , si copilul...si asta cred ca s-a datorat mult varstei...mi-a fost mai la indemana sa fiu o mama "cul" atunci, decat as fi reusit 10 sau mai multi ani mai tarziu...adica sa organizezi revelioane de copii, cand altii se gandesc ca sunt inca mici copiii pt un revelion in deplasare (luam copiii sub semnatura
), sa inveti calculatoritul odata cu copila, sa faci pe dj-ul la banchetul de clasa a 8a (incercati sa va imaginati o gospodina "sunetista"
), sa fii complicea prietenelor ei, care pleaca de la mama lor imbracate in trening si trec pe la tine, unde se imbraca in haine de-ale fiica-ti, pt ca au intalnire cu un baiat si mama le-a zis ca la 15 ani trebuie sa se ocupecu invatatul, nu cu baietii (daca ma prindeau mamele alea, ma rupeau
)..
dar chiar si "cula" fiind, chiar si open mind, tot nu reusesti sa nu fii posesiv, tot prinzi pica pe ala din cauza caruia treci pe locul doi in inima fiica-ti
, tot ai vrea sa mai intarzii momentul zborului, tot suferi ca nu mai esti tu centrul universului ei, si atunci devii egoista uneori si spui lucruri de care nu esti mandra mai apoi, si se intampla chestii in care culmea, vorba carlitei, maturitatea nu mai e la tine, ci dincolo, si oricat de deschisa esti, conflictul generatiilor tot exista...
povestea asta cu mamica de fata de 23 de ani, casnica, usor inghesuita de frustrari , usor despotica, usor labila, imi aminteste de povestea enigmei otiliei (sa dea dumnezeu sa i se fi terminat necazurile), bineinteles pastrand anumite proportii...mamele astea ar trebui sa priceapa ca inconstient provoaca traume, culmea, tocmai celor care le sunt ce-i mai drag pe lume si sa inteleaga ca la urma urmei, zborul nu poate fi decat ceva frumos...
si totusi cred ca a fi cuminte sau ascultatoare intr-o situatie din asta , nu e totul...daca mami nu are intelepciunea necesara sa gestioneze o situatie din asta, solutia e la copil...e ceea ce spunea carlita...tragi aer in piept, te inarmezi cu rabdare si ii explici mamei cum te pricepi mai bine, de cate ori e nevoie, cum sta treaba cu zborul asta, cu nevoia de a fi tu insati, cu dreptul la propria identitate..si daca mami e bine intentionata si isi iubeste copilul, intr-o zi va intelege ca ceea ce a sadit si a ingrijit atatia ani, nu mai este un pui de pom, e aproape sa rodeasca...si va rodi frumos.. -
sa plang, sa tip de durere sau sa raman indiferent?

ieri si azi trebuia sa lucram dar pt ca nu a functionat centrala am primit liber, initial nu era nici curent electric dar s-a rezolvat.
mama a trecut ieri prin zona unde e job-ul meu si era lumina, culmea ca ii spusesem ca s-a rezolvat cu lumina.
si inca de ieri mi-a spus ca era lumina si i-am explicat de cateva ori cum a fost totul si de ce suntem si astea 2 zile liberi si acuma vine si imi spune: ieri era un bec aprins acolo!
simt ca innebunesc, credeti-ma. si acuma vine si spune: dar era un bec aprins ieri!
am inceput iar sa ii zic de ce nu am avut lumina, cum s-a intamplat sa revina lumina dar centrala totusi nu functiona, parca as fi la gradinita sau chiar mai rau
nu mai rezist!
ce sa fac? sa plec cat mai departe, sa ma ascund undeva, sa ii spun sa ma lasa in pace cu teoriile si intrebarile ei? -
daca te revolta comportamentul maica-tii e ceva , adica e de bine, vreau sa spun.
Exista parinti ( maica-mea) cu o inteligenta dintr-asta , pe cat de mare pe atat de nociva , care manipuleaza , iar copilul umbla cu ochii inchisi ,tarat precum cainele de lesa.
Cred ca eu la 19 ani inca imi ceream grisuletul si nu prea mi-a folosit la nimic. Dar eram dependenta de grisulet.