poate ma lamuriti voi
-
0 0De ce femeile care se mai cred si rationale si stapane pe sine o iau razna cand le apare o pereche de izmene dotata cu papagal, promisiuni si look de Adonis?
Unde se produce acel declic care ne ia mintile si ne face sa ne aruncam cu capul inainte, ca niste proaste, stiind ca nu vom avea decat de suferit?
Sa ridice mana sus si sa iasa cine n-a simtit asta vreodata. Si apoi sa marturiseasca daca nu s-a considerat mereu om rational, cu capul pe umeri, care nu "pune botu'" la prostii de doi bani.
De ce suntem toti / toate din acelasi aluat si nu ne dam seama cand ne aruncam cu capul inainte in prapastie? Unde dispare logica in cazul asta?
Refuz sa cred ca noi, ca fiinte umane, suntem atat de slabe ca sa nu fim in stare sa ne controlam emotiile. Ne-om trage noi din animale, dar parca omu' era guvernat de constiinta, nu de instinct...
Imi scuzati dilema poate puerila in aceasta ultima zi din an, dar simt nevoia sa stau de vorba cu cineva. Nu caut un sfat anume, poate doar niste raspunsuri din perspectiva fiecaruia. Pentru ca experientele sunt atat de diferite, perceptiile la fel, asa incat orice credem noi ca STIM este mult prea relativ. -
Probabil ca asa ceva se intampla frecvent si aproape oricui la un moment dat. Diferenta consta doar in faptul ca fiecare gestioneaza diferit aceasta experienta. Unii la care ratiunea primeaza in fata sentimentelor pun capat "ratacirii" rapid, ceilalti dornici sa schimbe lumea si increzatori in bunatatea speciei umane mai ofera o sansa, doua.... pana cand se ajunge ( inevitabil) la aceasta intrebare pe care tu o pui aici : " de ce daca stiam ce se va intampla, m-am aruncat...?".
Cred ca nu are sens sa ne mai punem atatea intrebari si sa ne judecam pentru faptul ca intr-un anumit moment ne-am cam lasat 'fraierite'...e doar o experienta din care am invatat ceva...totul e sa nu se repete pentru ca abia atunci ar trebui sa ne punem o gramada de intrebari despre noi si felul in care gandim.... -
Irish, iubita, tu esti ingerul meu pazitor, sa mor eu!!! Ce dor mi-era de tine.
Nu mi s-a intamplat nimic din ceea ce nu s-a intamplat oricarei femei din lume. Am incheiat un episod ciudat din viata mea, am fost vulnerabila ca dracu', am luat decizii negandite care mi-au schimbat viata si m-au adus la capatul celalalt al lumii in doar cateva zile...
Nimic mai mult. Stii de ce am eu nevoie acum? De-o bata-n cap. -
Parerea mea despre mine, a fost alimentata de cei din jurul meu, si anume aceea de femeie (desi nu am multi ani) puternica, imuna la "vrajelile" si "aburelile" Adonisilor din zilele noastre. Chiar si eu eram convinsa ca , asa cum ma cunosc eu pe mine, imi va fi imposibil sa "pun botul" la vorbele vreunui barbat si sa ma ia capul atat de tare incat ratiunea mea sa fie foarte derutata... Ei bine, normal ca mi s-a intamplat si mie. Pe de o parte sunt aceeasi femeie puternica, insa cand vine vorba de EL... ma simt atat de neputincioasa si de multe ori nu stiu cum sa reactionez in anumite situatii. Si imi pare foarte rau pt asta..
-
fetelor, sunteti femei...asa iubesc femeile...cu totul...chiar si cu inconstienta...

iar daca vi se intampla ce vi se intampla, e pt ca ceva scartaia in relatia voastra...daca totul era doar lapte si miere, nu mai aveati ochi nici pt adonisul adonisilor...e adevarat ca uneori dai vrabia din mana pe aia de pe gard, dar altfel cum ati invata?
carlita, am cautat, dar inca nu am mp-ul ...hmmmm
-
irish, ai acum mp-ul.
cristi - da? si voi, barbatii, la fel sunteti? da, asta inseamna sa traiesti, sunt de acord. dar ce te faci cand devine prea mult, prea apasator, cand o iei razna si incepi sa te intrebi daca n-ai nevoie de ajutor specializat?
amoamo - cum naiba ii gasim tocma' p'astia? explicati-mi si mie, ca nu pricep. -
nu stiu cum sunt barbatii. Stiu ca eu sunt un sentimental, un om cu capul pe umeri cind vine vorba de profesie si hotariri legate d echestii materiale (casa , achizitii d eobiecte, rate, imprumuturi , etc.) daR care pune mult prea mult suflet intr-o relatie si care si-a furat=-o de nenumarate ori. Sper ca intr-o buna zi , intr-un bun an (acum am 36 stiu multi inainte) sa apara cineva care sa ma vrea asa cum sunt cu doua trei calitati si patru sute cincezi si opt de defecte.Poate cer prea mult, poate ofer prea putin poate sunt pori prea dobitoc, ori prea fraiewr, habar nu am cert e ca norocul din punctul asta al relatiilor m-a ocolit, dar asta e, iau viata cum e constient fiind ca nu le poti avera pe toate si ca dumnezeu imi da de fiecvare data mai mult decit merit.
-
ancuto - ok, nu luam mereu cele mai bune decizii. dar cum naiba se face ca deseori le luam pe cele mai proaste cu putinta?
eu sunt used to it, nu zic. dar caut o explicatie logica pentru aceasta ruptura intre ratiune si simtire. n-ar trebui sa se impleteasca cele doua? n-ar trebui sa fie firesc asa? poa' sunt eu prea analitica si am prea mare nevoie de explicatii, cand acestea nu exista.. nu stiu!
cristi - nu cred ca te-a ocolit norocul, poate doar te-a amanat. si da, multi inainte. stii, baietii buni se pierd mereu pe parcurs, ca suntem toante si proaste' sa nu-i acceptam. nuuu, noi alergam dupa nenorociti! asa ca te admir pentru optimismul cu care privesti viata.. -
Buey, voi va plangeti ca iubiti? :O Unul dintre "must do-urile" anului 2008, pentru mine, e sa ma indragostesc. Vreau sa iubesc, chiar daca el nu ma va iubi la fel de tare. Vreau sa-mi aduc aminte cum e sa razi de una singura pe strada, pentru ca el m-a sunat acum 6 ore si mi-a zis "ce face printesa?"
Vreau sa trec de la extaz la agonie si, apoi, inapoi la extaz.
Vreau sa-mi amintesc cum imi bate inima, pentru ca am uitat cam demult. -
Mika, ai grija ce-ti doresti! ca dorintele puse de revelion se cam implinesc, sa stii.
si eu iti doresc sa iubesti, daca asta vrei tu. si stiu cum se zice, ca mai bine iubesti si suferi decat sa nu fi iubit deloc.
dar pe mine nu asta ma macina. bun, ma impiedic ca haioasa numai ca aud cum ma suna, ma trezesc vorbind mult si aiurea de emotie, apoi plang trei batiste ca e iubire imposibila, e ok. DAAAAR.. ce te faci atunci cand stii de la bun inceput EXACT cum o sa se termine? cand amandoi cadeti de acord ca nu se poate, n-are rost, e imposibil si o sa iasa un mare kk??? atunci ce dracu' e-n mintea noastra de muieri sa ne aruncam si mai tare inainte?
ca motivul "dumnezeu cu mila" ma face pana si pe mine sa rad! -
recitesc raspunsurile care s-au dat la topicul asta si ma buseste rasu'. daca va uitati mai bine o sa vedeti ca e un fel de "fiecare cu a ma'sii".
adica eu cu beleaua mea, mika cu a ei, cristi cu a lui si tot asa. carevasazica, nu prea ne raspundem unul altuia, ci mai mult ne destainuim, ne-aruncam povara ca sa ne fie mai usor.
si ce mult imi place treaba asta. zau, chiar nu fac misto. adica ma bucur ca putem, macar pe eva, macar in dupa-amiaza asta (ultima din 2007), sa ne deschidem si sa spunem ce-avem pe corazon. probabil in speranta ca, odata aruncate gandurile catre niste necunoscuti gata sa te asculte (si ce dulce-i sentimentul cand ni se raspunde), poate grijile dispar.
si nu, nu beau alcool
va pup, dragi eve si dragi adami. uneori e o reala placere sa-ti petreci dupa-amiezele pe eva. de obicei e pur si simplu medicamentul zilnic de care avem nevoie