monstrul din el ...
-
0 0Cine ar fi crezut? Se spune ca traiesti toata viata cu un om si nu stii ce-i poate pielea. Si totusi, dupa 3 ani as fi jurat ca el "nu".
Acum poate sunt si eu vinovata, poate m-am pripit, oricum nu mai conteaza, dar spuneti si voi .......
Ora 11 noaptea. Ii suna telefonul. El dormea. Ma uit la numar si recunosc numarul unei foste. Raspund. Imi aude vocea, inchide.
Ma imbrac, ies cu cainele afara. Tremuram de nervi in ultimul hal. O sun de pe telefonul lui. Tipa, inchide si suna ea!!! Raspund, imi aude vocea, se socheaza, trage un "aoleu!" si inchide.
Sun de inrosesc telefonul, pana raspunde. Ii zic "acum daca tot ai sunat, vorbeste!" iar ea urla: "hai draga ca nu am chef de discutii la ora asta" si inchide.
Ajung acasa, il trezesc din somn si ma apuc sa urlu ca o descreierata: trezeste-te si imbraca-te!!! afara din casa mea!!! sa nu te mai vad!!! iesi si du-te la ea, ca te asteapta!!!
El, nu intelegea ce m-a apucat. Ii povesstesc in ragete. El, calm: ce vina am eu ca suna ea la ora asta? - si se culca la loc.
M-am mai invartit prin casa, l-am trezit iar in urlete. Niciodata nu m-am comportat asa. Parca eram un monstru, cred ca m-a auzit tot blocul. Racneam de ma ustura pe gat si tranteam usile.
La un moment dat ................ se uita super urat la mine, imi spune: "cum urli tu la mine asa ca te calc in picioare!!!???", isi infige mana in gatul meu, strange cu toata forta si incepe sa ma dea cu capul de pereti


Am vrut sa fug in sufragerie dar m-a trantit in pat: nu pleci nicaieri! dormi!
Am zbierat: "nesimtitule, e casa mea, e patul meu, iesi afara!", m-a strans iar de gat si m-a imbrancit in pat: DORMI AICI !!!
Am stat ghemuita plangand infundat de frica pana a adormit, apoi m-am dus in sufragerie sa dorm.
A doua zi a incercat sa stea de vorba cu mine dar m-am incuiat intr-o camera pana a plecat.
Sunt sub stare de soc. Nu cred ca as mai putea crede vreodata in cineva. Cum l-as descrie, pana la "incident"? Un om delicat, calm, bland, care nu se enerveaza niciodata, care nu jigneste pe nimeni niciodata, care nu vorbeste urat sau vulgar.
Nu-mi vine sa cred ca mi s-a intamplat MIE. Oare mi-am cautat-o?
(scuze, cred ca am scris foarte mult si poate fara rost dar simt nevoia sa stau de vorba cu cineva sub masca anonimatului) -
Ma gandesc ca de fapt fericirea si dragostea adevarata sunt doar o iluzie. Daca EL a fost in stare sa-mi faca asta, ma astept la orice rau de la oricine!
Cand imi amintesc perioada indragostelii de inceput. Eram atat de fericita, credeam cu toata convingerea ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Imi amintesc cum ii batea inima cand m-a strans prima data in brate, imi amintesc cum tremuram amandoi cand dupa multe luni mi-a spus primul "te iubesc". Imi amintesc cum mi s-a taiat respiratia cand a pomenit de un copilas al nostru.
Cred ca trebuie sa trecem prin viata asta ca sa suferim. Orice fericire se plateste cu lacrimi. Voi nu ati observat?
Ce pacat... -
Nu pot decat sa ma gandesc ca poate voi mai avea pe cineva vreodata. Si poate ma va iubi. Si cand imi va spune "te iubesc", nu ma voi gandi decat: "da, da, acum ma iubesti si peste un an o sa ma dai cu capul de pereti".
Oare o sa mi se mai vindece sufletul si increderea in oameni? Simt asa o scarba si o revolta imensa!
Vorbiti si cu mine
-
Imi pare rau pentru tine,si mie mi s-a intamplat o chestie asemanatoare cu sotul meu.Nu m-a dat cu capul de pereti,dar mi-a pus mana in gat.Am ramas masca deoarece,este un tip foarte calm si nu jigneste pe nimeni.Dar mie mi s-a intamplat asta,dupa ce am aflat ca avea pe cineva.Am facut si eu ca tine,urlete si restul si s-a enervat,tot el.Am fost in schimb foarte ferma,si i-am spus sa nu imi mai puna mana in gat,in viata lui.Eu te inteleg si-mi pare rau,te pup si ai grija de tine.Se spune ca nu cunosti un om nici intr-o viata.
-
Priveste partea buna a lucrurilor si anume ca l-ai descoperit acum cine este inainte sa fie prea tarziu, inainte de a te fi casatorit cu el de a fi avut o familie si copii.
Atunci ai fi suferit mult mai mult decat acum, iar socul ar fi fost si mai mare poate cu repercursiuni pe toata viata.
Iti va lua ceva timp sa iti revii, dar aceasta experienta sper sa te ajute, pe viitor sa judeci oamenii mai profund iar in final sa poti sa faci alegerea potrivita si atunci aceasta experienta nu va fi in zadar.
Oricum bucura-te de sansa pe care ti-a dat-o viata de a vedea fata adevarata a acestui om si de faptul ca ai putut sa iei o decizia potrivita acum si nu mai tarziu.
E bine sa ii provocam pe iubitii nostrii cu certuri si discutii cand noi nu avem dreptate, pentru a-i putea vedea cum reactioneaza si in momentele neplacute si sa decidem apoi daca putem suporta sau nu atitudinea lor.Este un test pe care prietenul tau de acum nu l-a trecut, test pe care altii il vor trece cu brio fara sa aiba nici cea mai mica dificultate... -

si eu am ajuns la concluzia asta, ca orice fericire se plateste pe urma! este nedrept, nasol, aiurea, dar cred ca e adevarat, si eu am simtit asta.
este un risc pe care ti-l asumi, chiar daca nu esti constienta, chiar daca nu vrei, chiar daca nu iti trece prin cap vreodata ca se poate intampla.
pt tine raul cel mai mare a fost aceasta violenta, pt alta poate limita este ;a o injuratura, jignire, moft sau mai stiu eu ce altceva.
o sa te ridici de jos la un moment dat si o sa apara un alt el, si o sa o iei de la capat. dar daca traiesti totul sub presiunea incidentului astuia, nu o sa mai fie la fel de frumos, si poate, chiar tu o sa atragi sfarsitul, chiar si fara sa ajunga acel el sa iti faca ceva.
nu stiu ce sa iti spun, cum sa te incurajez, imi pare rau pt ce ai patit...
-
imi pare rau ca ai trecut prin asta, si imi inchipui ca doare, si temerile iti sunt justificate.... dar stiu ca vei reusi sa treci peste, sa lasi temerile la o parte si sa reusesti din nou sa ai incredere in cineva!
m-am recunoscut in ce ai scris. asa am intrat pe forum, cu o astfel de poveste, plina de frica, sechele .....si durere. el care ma mangaia, cu aceleasi maini m-a ranit! e groaznic......
ai grija de tine, si nu lasa sa te prinda prea mult suspiciunea, nesiguranta si neincrederea. incearca sa ramai uman, sa simti, chiar daca simti durere.... sa plangi cand doare, sa urli daca vrei.... dar NU te inchide in cochilie, nu te sechestra singura in singuratate! nu te condamna singura!
uraste-l, dar incearca sa te iubesti atat de mult incat sa nu uiti de tine!
un umar .... iti ofer, sa stii ca-mi pasa! -
Va multumesc foarte mult pentru raspunsurile si incurajarile voastre.
Nici nu stiu daca este ceva intre ei, nici nu stiu de ce l-a sunat, nu stiu daca am fost vinovata sau nu stiu daca m-am pripit. Nu stiu daca m-a dezamagit el ca iubit sau pur si simplu el ca "om". Sunt doar foarte socata. NU MA ASTEPTAM. Daca cineva mi-ar fi spus cu o zi inainte ca el va face asta i-as fi sugerat sa isi ia medicatia anti-delir.
Chiar astazi stateam de vorba cu un barbat. Imi povestea cum a plans el cand si-a pierdut catelul si ma gandeam, ce suflet bun. Apoi mi-l imaginam dandu-ma cu capul de pereti.
Deci nu pot sa cred!
Me_eva, tu ai reusit sa mai ai incredere in mangaierile unui barbat? -
Voi credeti ca am si eu partea mea de vina pentru ca l-am jignit acuzandu-l poate pe nedrept?
Oricum, mi-e sila. Ce e aia sa-l sune la 11 noaptea si sa-mi inchida? Daca avea ceva de spus de ce n-a spus? Macar am scapat de un stres inutil, acum n-are decat sa-l sune in fiecare noapte, mi se rupe, pot sa gandesc ca am facut curatenia de Craciun in viata mea!!! -
Cu o zi inainte imi adusese 5 litri de lapte, doi metri de carnati de tara, doua gaini si imi cumparase o bluzita si niste pantalonasi, adusese cineva la el la munca si s-a gandit ca m-as bucura. Si mi-a si gatit. Era foarte atent si relatia noastra intrase pe un fagas super.
NU POT SA CRED!!!!!!!!!!!!!!! -
sincer?
sincer... eu nu vreau sa am incredere. mai am nevoie de timp. in ianuarie sunt doi ani.
pt mine totul s-a intors pe dos. relatia cu familia, am plecat din tara, am lasat prieteni in urma, am incercat sa am relatii,au mers,n-au mers.... dar de la inceput am plecat cu gandul sa nu ma implic. nu e vb de teama, e vb de a nu-mi invada nimeni teritoriul.
aici gresesc eu: nu vreau sa am incredere in mangaierile barbatilor. nu vreau sa ma implic. ma prind flururasii..starea de atractie dar prefer sa ma intorc la viata mea....
de aia iti spuneam sa ai grija, sa nu te sechestrezi si sa nu te condamni singura.
incet, incet, eu ma refac. am ajuns sa vb cu el pe mess. am ajuns sa ii dau sfaturi in relatia cu actuala. si stii ce inteleg din asta? ca am depasit un mare obstacol. il uram cu fiecare fibra. mi-a distrus tot! dar acum .... imi este doar o cunostinta!
atat de greu mi se parea.... le-am terozizat eu pe fetele de pe forum cu frica mea. ca ma cauta inca, ca daca ma intalnesc cu el.... etc.
iti promit ca o sa vb mai mult. numai ca nu mai sunt coerenta din cauza oboselii, si ma retrag acum....
somnic pufos! -
Somn usor si tie!
Trec prin stari prea repede? Ce stari? Simt soc, scarba, revolta, dezamagire imensa, sunt socata amintindu-mi cum era si cum il credeam ca este, si ceea ce s-a dovedit a fi, ma intreb oare ce este intre ei, ma intreb daca mai trebuie sa-mi pese, ma rog sa uit mai repede si sa nu mai mi se umple ochii de lacrimi cand imi amintesc, sau sa nu mai scutur capul pe strada rostind un involuntar "incredibil!!!" cand imi apare faza in fata ochilor.