Sunt de piatra .....
-
0 0Am ramas doar cu speranta ca poate, poate........... dar nu mai pot simti nimic
-
incearca sa te intaresti, a vezi partea buna a lucrurilor pentru ca in fiecare rau este si un strop de bine. Suferinta uneori te purifica si te ajuta s aintelegi ce ai facut gresit c si ce trebuie sa nu mai faci. Capul sus, sufleteste sunt alaturi de tine si sper ca vei trece cu bine peste orice hop pe care viata ti-l va scoarte in cale.
-
totul depinde numai de voi, dar decit sa stai impreuna ca soarecele si pisica doar pentru cea mica...Mai bine e sa te muti ca sa eviti cetrturile, discutiile in contradictoriu pentru ca toate aste anu ii vor face bine micutei. la fel cum si indiferenta intre parteneri doare. Poate ca e cazul sa iei viata de la capat alaturi de alt om. Insa nu te grabi ca s anu dai nastere la noi dezamagiri, fa totul pas cu pas si gindeste-te si la fericirea cei mici dar si la fericire ata.
-
imi pare rau ca treci prin asa ceva, nu-ti stiu povestea foarte bine, dar stau si ma intreb si ar fi bine sa fi si tu sincera cu tine: tu vrei sa te impaci cu el pentru copil sau pentru ca ai realizat ca nu ai unde sa stai?
pentru ca daca tu ai intentat divortul inteleg ca ai avut un motiv serios, atunci nu te-ai gandit la copil? sau nu ti-ai dat seama ca tu defapt esti dependenta de el (prin locuinta) fie ca-ti place fie ca nu -
Raluca, ma bucur ca ai luat o masura pentru a-ti face viata mai usoara pe termen lung. Stiu ca acum e greu. Nu a spus nimeni ca despartirile sunt usoare sau frumoase. Copilul ar fi trebuit sa stea la mama ta, macar in perioada asta. Fetita nu trebuie sa fie partasa la discutii, ea trebuie sa stie ca mami si cu tati vor fi mami si cu tati toata viata, indiferent daca vor locui sau nu impreuna.
Gandeste-te bine daca asta e omul langa care vrei sa imbatranesti, daca te vezi alaturi de el la batranete cand unul dintre voi (sau chiar amandoi) va fi bolnav si neputincios... -
Fata sta la ai mei a auzit discutii in casa acolo... ma rog si ai mei au vorbit fara sa isi dea seama ca fata aude.
Am stat la ei o perioada dar a intervenit ceva acolo si nu am mai putut locui,fiind nevoita sa ma intorc sa locuiesc cu el. Intoarsa aici, el total schimbat nu imi vine sa cred ca este el si stau si ma intreb oare cat o s atina minunea asta?
Deiutza, asta am tot zis saptamani la rand in casa parintilor mei dar am vorbit singura.
Mika, acum sunt total debusolata nici nu am apucat sa ma linistesc sa stau sa pun totul cap la cap si sa vad daca merita sa mai dau o sansa sau nu.
Sunt si incoerenta la ora asta. -
offf raluca.... tot rau spre bine, te asigur.
in ce fel e schimbat?
si doar stii: minunile nu tin prea mult. s-a speriat dar asta nu ii schimba caracterul.
fetita va fi fericita cu o mama fericita! crede-ma! si tu nu erai nici pe departe fericita cu el! doar obisnuinta va leaga. si orice barbat e speriat de schimbari. asa si el. dar te rog: fii puternica asa cum te stiu si mergi mai departe!
apoi despre ce am vb noi, cum e? stii tu!
te-am imbratisat! -
Tu chiar crezi ca o sa tina minunea asta?
Stiu ca esti debusolata si confuza. E normal sa fii asa. Am avut si eu faze din astea si inca mai am cateodata desi sunt divortata cu patalama. Inca ma mai apuca nebunia, nostalgia si ma gandesc ca "poate nu a fost chiar asa de rau". Ai citit doar
Gandeste-te si prin prisma a ceea ce a scris Deiuta...