Ce este viata?
-
0 0Ce este viata?Ce intelege-ti voi cei care va mai ganditi si la viata nu numai la sex.Am vazut ca la subiectul sex sunt multi comentatori dar nu stiu cati practicanti sunt.Ce intelegeti voi prin cuvantul acesta VIATA.
Sper ca este un subiect bun la care pute-ti face fata,sincer eu mi-am pus aceasta intrebare multe ori si inca nu am gasit un raspuns.
Astept raspunsuri,comentarii,injuraturi si altele. -
Eu cred ca fiecare ne-am nascut cu o menire a noastra si, chiar daca nu stim intotdeauna care este aceea, nu trebuie sa traim degeaba. Mie - personal - mi-ar placea ca atunci cand imi va veni timpul "sa ma duc" sau cand voi fi la o varsta inaintata si voi privi in urma...sa am ce vedea. Sa fiu mandra de cum mi-am trait viata, de ceea ce am facut. Si, ce e mai important, atata timp cat traiesc sa invat sa si IUBESC! Neconditionat. Viata inseamna si Iubire. Daca cineva a trait si nu a simtit niciodata cum e sa iubesti...atunci a trait degeaba. As putea sa vb despre asta mult timp insa, in cateva cuvinte, asta e parerea mea.
-
Ca sa-ti dau un raspuns mai clar la intrebarea ta: viata nu inseamna sex, dormit, mancat, casatorit etc.
VIATA este o sansa de a te inalta spiritual. Este o insiruire (intamplatoare sau nu) de fapte care te afecteaza si prin care treci folosindu-ti capacitatile (sau...resursele). Evenimentele, prin care treci, iti pot schimba felul de a gandi, dar si acesta poate schimba sirul evenimentelor prin alegerile facute. Din experientele traite poti trage niste concluzii, de aceea spun ca viata este o sansa de a te inalta spiritual sau poti ramane...ignorant.
Din viata poti sa inveti multe, daca vrei cu adevarat!
Oricum cred ca asta nu face subiectul forumului de la dragoste, ci a celui de la social, unde am deschis eu tema asta -
Viata....pentru mine, insemna o multime de lucruri. inseamna sa iubesc din plin, inseamna sa pot zambi, sa ma intalnesc cu pritenii, sa ma bucur de o reusita, sa fac fata unui esec, sa pot ajuta.....
cred ca pentru fiecare inseamna ceva diferit, totusi e lucru clar ca pentru toti este un dar. si trebuie ca fiecare sa stim sa ne bucuram de acest dar. -
Valyy: de ce spui sa nu ma opresc la budism?
Ce am scris despre acest subiect nu am "citat" dintr-o carte, ci mai de mult cand am trecut printr-o perioada mai grea, am descoperit aceste lucruri si apoi am aflat de budism si sunt adepta lui pt ca se potriveste cu felul meu de a gandi. Normal ca daca voi gasi ceva mai logic pt mine, nu ma voi opri.
Dar sunt curioasa de ce ai spus sa nu ma opresc la el.
Sunt de acord si cu Jad si cu Andrea_coroi -
Hai sa va mai povestesc cate ceva. Am cunoscut in '85 o persoana deosebita. Tatiana....Tatiana , o tipa la 35 ani, cu apartament, situatie buna si foarte singura....A avut o experienta trista in amor, asa cum se intampla cateodata....Cand am cunoscut-o eu pe Tatiana, impresia creata a fost foarte puternica. Adica, o tipa intr-un iures continuu....Nu statea locului o clipa, plina de energie , de idei, fiecare secunda pe care o traia dadea impresia ca este si ultima...adica se bucura de ea din tot sufletul. Dupa o perioada, devenind prietene (nu amice!) mi-a povestit ce si cum. Deci, cu marele ei amor, a pus la cale un copilut. A ramas insarcinata...am uitat sa va spun ca respectiva Tatiana era asistenta medicala la un spital renumit. Bun, duce ce duce sarcina, si la un moment dat, intr-o dimineata, inainte de plecarea la servici, i se face rau in timp ce-si facea dusul de rigoare. De obicei, trecea o alta colega de munca sa o ia , statea foarte a[proape de blocul ei. In fine, i se face rau, cu ultimile puteri ajunge la usa de la intrare, o deschide si cade lata in prag. Norocul ei, trece colega sa o ia, o gaseste lata pe jos, cheama salvarea, o duc la spital la ei, ajunge la camera de garda, si acolo constata decesul. Avea sarcina extrauterina....pocnise....mare.....peste trei luni, miracol, de regula o extrauterina nu rezista atat de mult, si.....asta este....deces constat de medici. Stupoare....panica...soc....Ce sa mai discutam, au dus-o la morga. A venit profesorul doctor cu care profesa ea, si a cerut s-o scoata de la morga cam dupa trei ore. Au pus-o pe masa, si au taiat-o, pur si simplu, ca sa vade de ce si cum. Si in momentul acela, Tatiana si-a revenit. In urlete, de durere, si de groaza. Ce sa va mai spun, cuvinte nu am prea multe. Dar tot ce va spun este adevarat. Cu martori. Ceea ce nu stiu, este altceva. Niciodata nu mi-a povestit nimic. Doar ca are o problema. Trebuie sa faca un copil. Si l-a facut, ceva mai tarziu. Si fara sa se casatoreasca. Voi ce spuneti? Viata????
-
jad,povestirea ta e impresionanta,si cred ca ea a avut o mare dorinta de viata si nu numai ,a avut o menire pe pamant sa faca un copil pe care sa-l creasca.Totusi pt mine viata e un bilant de incercari cu reusite si esecuri.Evident reusitele aduc bucurii,esecurile aduc necazuri.De cand te nasti trebuie sa te perfectionezi.E ca si cum ai fi la un meci de box.Daca faci fata mergi inainte,daca nu te-ai dus .In fine ,viata e doar o lupta pt existenta,luptam pt a trai,iar daca traim incercam sa facem ca viata sa para mai frumoasa sau mai usoara facand mici bucurii noua sau celor din jur.Sunt multe de zis despre viata ,fiecare cu experienta lui care ii poate schimba viata in bine sau in rau.