Cand lacrimile nu-si au rostul
-
0 0Ma intreb de ce suntem uneori oarbe. Sau poate eu sunt oarba. Mi-a fost dat sa intalnesc cativa barbati, de majoritatea m-am atasat doar eu, am dat, am dat si am primit nimic!
S-a inatmplat sa reapara un el pe care-l cunosteam de-o viata, fara stralucire, fara aere de macho, fara educatie aleasa, pornit in viata sarac si mai mult singur, dotat cu inteligenta.
Mi-a asternut lumea la picioare as putea zice acum, m-a adus la el, doua luni, intr-o tara civilizata, frumoasa. S-a purtat o vreme frumos, ma ducea in magazine, imi lua tot ce-as fi vrut,ieseam in week-end dar eu nu puteam sa vad in el nimic mai mult decat un bun prieten. Mai rau i-am marturisit intr-un moment de sinceritate - prostie ca il iubesc pe prietenul lui. N-am inteles atunci ca pentru mine si-a calcat mindria in picioare si mi-a facilitat iesirea cu prietenul lui - din care n-a iesit nimic! N-am inteles ca l-am lovit, n-am inteles privirea lui incetosata, seara, inainte de a ma conduce la venirea spre casa. N-am inteles nimic, nici macar de ziua mea cand a venit acasa cu tort, trandafiri si o sticla de vin bun. Ce merit? Am reusit sa calc in picioare totul, oare ma uraste? -
eu in locul lui as fi facut la fel apoi te-as fi exclus definitiv din viata mea fara nici cea mai mica sansa de a stii ceva despre tine in viata asta
Stii ce cred ca ai facut ? l-ai ajutat sa se lecuiasca de tine...si stii... ceva spart,chiar daca-l lipesti la loc,...ia ghici... tot spart ramine
unde ti-a stat capul ?... sunt suparata pe tine -
Am mai scris undeva ca uneori purtam scutul si alteori arma. Haideti sa fim sincere, sentimentele nu pot fi "comandate". Se intampla sa te indragostesti si sa dai totul unei persoane care nu te vrea, la fel cum este foarte posibil sa se indragosteasca de tine cineva pe care nu l-ai vazut niciodata ca pe un posibil partener. Dragoste cu de-a sila nu se poate.
In alta ordine de idei, se poate spune ca si tu ai fost un pic dusa de nas, crezand naiv ca iti e prieten, cand el avea intentii mai "profunde" pe care nu le-a divulgat explicit. Acum, ca s-au dat cartile pe fata, ar trebui sa iti analizezi sentimentele si sa decideti de comun acord cum continuati: ca amici, ca iubiti sau ca nici una din ele.. -
Cand ne uitam numai barbati care vorbesc frumos si ne imbrobodesc, asa se intampla. Sunt patita.
Intre timp alea destepte au vazut barbatii buni de casa, au pus mana pe ei si sunt la casa lor bine mersi. Restul suspina dupa Fat-Frumos care nu exista.
Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista.
Macar a doua oara nu mai repeta prostia facuta. -
Aseara, cand va scriam voua i-am spus (scris) ca-mi pare rau pentru comportamentul meu. Stiu ca sunt vinovata dar sentimentele uneori nu apar la comanda.
Am distrus totul cand el se straduia sa faca ceva din rasputeri pentru mine si constientizez ca am nevoie de el acum cand l-am indepartat.
Azi am gasit de la el cateva randuri.
" Eu nu m-am referit la ce-a fost asta vara, ci la viata ta de pina acuma, si astea din cite mi-ai povestit tu. N-am ce sa-ti mai iert pentru ca deja te-am iertat inca de asta vara. Mi-e mila de tine, dar mai mult decit am facut numai pot face."
Mila asta se refera poate si la tot ce stie despre mine, despre viata mea din ultimii ani. Sau poate e dezgust? Dar mai mult decat am facut nu mai pot face...Asta inseamna punct? -
Daca si la tinerete ar avea omul mintea de pe la 40...
E drept ca ti-ai facut-o cu mana ta, e drept ca l-ai ranit, insa unii barbati iubesc ca prostii(scuze...), ca sunt in stare sa ierte intr-una (ca si unele femei, dealtfel)! Suna-l, nu incerca decat sa-i spui ca-ti pare rau ca nu l-ai apreciat si da-i ceva timp de gandire.
Spune-i ca te-a maturizat ceea ce i-ai facut si ca ti-ai dat seama ca el e cel pe care il cautai de fapt, dar erai prea oarba...
Cateva vorbe sincere, spuse din suflet ajuta mai mult decat o mie de cuvinte nerostite sau false...
Curaj si multa bafta!
Daca am fost "pe alaturi" de subiect, scuze,...nu citisem tot cand am postat! -
Buna seara evelor! Revin pe acest topic mai vechi. Dupa ce v-am scris n-am incercat sa mai iau legatura cu el. Am lasat lucrurile asa, nu il iubesc dar ar fi putut fi ceva mai acceptabil decat sarbatori singura.
In seara asta, am vorbit si inca de la inceput a tinut sa-mi spuna ca are o "gagica" (il citez!) care il iubeste si care va sta cu el toata vacanta. Ca sunt impreuna de mai bine de doua luni, ca ea si-ar fi dat seama ca l-ar fi putut pierde daca ramaneam eu si ca o cunostea de doi ani.
Pe de alta parte vad ca are cont pe sentimente.ro unde trece zilnic.
Toata discutia lui s-a axat pe ce sansa mi-a oferit eu si ce-am pierdut refuzandu-l. De ce face toate astea?