secretul vietii in doi

  •  
    • 21 mesaje
    30 Nov 2007, 10:46
    0 0
    Buna fetelor.. si baietilor,
    Sunt mai noua printre voi, asta doar pentru ca nu v-am descoperit mai devreme. Va citesc de vreo trei saptamani, si la bine si la rau, asa cum se spune. Adica si posturile frumoase si pe cele care dor.
    Eu una nu am mari nelinisti momentan, surprinzator si pentru mine, fiind destul de agitata in mod normal. Am o meserie frumoasa, pentru care am muncit si muncesc mult si cu drag, in niste conditii, impuse de natura ei, mai dificile de suportat pentru o femeie, si inconjurata aproape exclusiv de barbati. Presupun ca intelegeti ca duc lipsa oarecum de compania femeilor. Insa tovarasia cu sexul opus m-a invatat multe. Am iesit destul de recent dintr-o relatie mai lunga ce beneficia si de planuri de viitor, mai mult sau mai putin credibile, si privesc acum, in stanga si in dreapta, la ei, la viata mea sentimentala personala si la voi si imi rasuna obsesiv o intrebare.
    Care este secretul fericirii in doi?
    Nu la inceputul relatiei, cand pasiunea e prea mare ca sa mai vezi altceva. Ci dupa mai mult timp. Este posibil sa te trezesti dimineata, in fiecare dimineata sau in majoritatea, fericita pentru ca esti acolo si pentru ca e acolo? Cum treci peste nepotriviri de caracter, peste micile detalii care te enerveaza, peste minciunile mai nevinovate sau care ascund adevaruri ce dor, peste inselat (credeti-ma, se inseala, sunt inconjurata de mai multe zeci de barbati casatoriti si chiar si cei care sunt parinti model, si soti model, inseala, si nu o data). Imi spunea unul din ei, zilele trecute, dupa ce si-a laudat casnicia si si-a marturisit fericirea conjugala, ca trebuie sa inveti sa mai inchizi ochii. O data el, o data ea... asa sa fie?
    Este viata in doi un lung sir de compromisuri obositoare?
  •  
    • 7364 mesaje
    30 Nov 2007, 10:49
    0 0
    respect reciproc +orgoliu masurat +sex de calitate
  •  
    • 392 mesaje
    30 Nov 2007, 11:05
    0 0
    Rebecca, nu stiu daca este un secret pentru ca eu nu l-am descifrat inca. Dar pentru ca nu imi plac generalizarile iti spun despre mine. La altii poate nu se potriveste.
    Sotul meu este barbatul pe care mi l-am dorit intotdeauna. Ne iubim, ne respectam, avem incredere unul in celalalt.
    Crede-ma ca ma trezesc in fiecare dimineata si zambesc cand il vad pentru simplul fapt ca e acolo. Ne sarutam cand ne trezim, cand plecam la serviciu, cand ne revedem seara si noapte la culcare. Si asta o facem, extrem de natural, in fiecare zi de aproape 17 ani.
    Dar, fara indoiala peste "contributia" noastra este binecuvantarea lui Dumnezeu.
  •  
    • 1234 mesaje
    30 Nov 2007, 11:29
    0 0
    probabil depinde si de norocul fiecaruia. eu una am avut noroc sa fiu de 10 ani impreuna cu el, casatoriti de aproape un an.
    secretul e sa va potriviti, restul vine de la sine.
  •  
    • 143 mesaje
    30 Nov 2007, 13:12
    0 0
    ma intrebam si eu deunazi ca sa fie destinul, sa fie norocul,intamplarea sau e ca un premiu de merit - ceva de genul- ai fost cuminte deci ai dreptul la o casnicie de nota x ,y...
    mergem la tot felul de scoli, dar nimeni nu te pregateste de viata,absolut nimic nu poti aplica in viata liniara (poate putin din aritmetica )
  •  
    • 128 mesaje
    30 Nov 2007, 14:00
    0 0
    tocmai la sta ma gandem si eu in perioada asta si am observat ca depinde foarte mult de starea in care esti atunci cand esti intrebata care e secretul vietii in doi...Eu acum pot spune ca mi se pare foarte greu sa fii casatorit.Im sir imens de compromisuri si poti avea norocul sa simti ca nu mai poti face nimic asa cum vrei...ma rog...sunt suparata..nici sa scriu nu o mai pot face bine...
  •  
    • 143 mesaje
    30 Nov 2007, 14:02
    0 0
    se pare ca doar cele care intreaba sunt pe-aici
    pentru ca cele care stiu ... tac... milllccc ... sa nu se afle
  •  
    • 3354 mesaje
    30 Nov 2007, 14:51
    0 0
    eu am mai scris in trecut... sunt casat de cinci ani si simt ca il cunosc de 50...
    ne potrivim f bine si la placeri si la nebunie...
    ne iubim mult, ne dorim f mult, ne pupam tot timpul ... ne spune in fiecare zi ca ne iubim...
    si cand ne certam sa fereasca sfantul... ma duc sa dorm in alta camera, vine dupa mine, e circ mare...

    dar e frumos si mie imi place sa fiu maritata cu el... si i-o spun mereu...

    asa ca trebuie sa va potriviti... cred eu si sa fiti toleranti... si sa va acceptati defectele...

    si sa nu faceti mare caz din nimicuri...
    eu ii respect tabieturile, dar si el le respecta pe ale mele...

    si avem uneori seara momente cand stam in camere separate... eu pictez sau ma uit la ceva, el cu ale lui...

    dar avem si momente cand stam la inghesuiala... depinde... sunt multe de zis...

    trebuie sa aveti f mult simt al umorului... fiecare dintre voi si sa existe sentimente autentice... cam asta...

    mai veniti cu pareri...
  •  
    • 100 mesaje
    30 Nov 2007, 15:01
    0 0
    Rebeca,imi pari o persoana extrem de profunda in gandire,Ai perfecta dreptate in ce spui,daca te uiti in jur,sa stii ca nu numai barbatii inseala(desi ei detin recordul).Eu sunt divortata de foarte multi ani,de prin '92,si crede-ma ca am vazut si auzit foarte multe.Oriunde in jur te uiti,e atata minciuna,atata rautate,atata perversitate......sunt f multe femei care traiesc ani de zile langa un barbat si ajung aproape de batranete sa isi dea seama ca nu cunosc omul de langa ele,ca habar nu au avut cu cine erau casatorite....tata si sot model,cum spuneai tu,pana cand........
    Eu una cred ca iti trebuie foarte mult curaj sa te casatoresti,eu nu il mai am,nu am gasit omul cu care sa am curajul sa merg pana la capat,sau iti trebuie inconstienta si entuziasmul din tinerete cand crezi ca totul e roz.
    Nu stiu daca in conditiile actuale putem vorbi de o reteta a fericirii in doi,toti suntem stresati,nervosi,irascibili,nu suportam toanele nimanui,locuri de munca stresante,barbati pretentiosi,copii care nu ne respecta si nu dau doi bani pe parerile noastre pt. ca se cred mai destepti ca noi.....si in conditiile acestea in loc sa rezolvam (sau poate nu putem) problemele de acasa,cautam surse de ,,refulare" in alta parte.Si de aici incepe sfarsitul.Ar mai fi o solutie: sa ne mai nastem o data,intr-o alta epoca,in alt timp......
  •  
    • 21 mesaje
    30 Nov 2007, 15:05
    0 0
    Da, e adevarat, depinde de noroc, adica de nrocul de a intalni persoana potrivita. Insa este putin credibil ca doar norocul cara in spate o relatie lunga. spunea tsunnami la un alt subiect, sa nu ne autocenzuram, si ii dau perfecta dreptate. Trebuie sa te iubeasca pentru ceea ce esti si pentru ca exact ceea ce esti a visat si si-a dorit.
    Deci reteta: fara autocenzura, "respect reciproc +orgoliu masurat +sex de calitate" (avea dreptate ancuta, cu toate ca "respectul" este un termen foarte subiectiv) plus compatibilitate. dar fir-ar sa fie de compatibilitate, ca nu exista acel cineva perfect compatibil cu tine. Deci compromisuri oricum faci. Cat de multe? Ce fel de compromisuri poti sa accepti fara sa simti ca te-ai dus prea "jos" sau prea departe de tine? Le ce poti sa inchizi ochii?
    Eu una, recunosc, i-am inchis la inselat. Dar asta doar pentru ca a fost sincer. Insa nu am putut decat o singura data, la o singura persoana. Dupa care mi-a fost imposibil. Nu am putut sa ii inchid niciodata la minciuna, la lipsa de atentie, de grija, la privarea de idependenta minima proprie, la subestimari intentionate, la violenta verbala (de fizica nu vorbesc ca nu mi s-a intamplat), la lipsa de organizare, la lene, la lipsa de comunicare.
    Nu mai stiu.. voi cele care sunteti fericite in casnicie, la ce ati inchis ochii? de cate ori?
  •  
    • 3036 mesaje
    30 Nov 2007, 15:26
    0 0
    compromisurile nu sunt obositoare, daca-s facute bilateralal si sincer.

    viata de cuplu nu este o lupta pentru ierarhie. atata vreme cat traiesti cu ideea ca munca in echipa este umilitoare si ca tu si numai tu ai drepturi, atunci nu numai ca nu vei rezista intr-un cuplu - nu vei rezista in niciun fel de relatie sociala.

    singura care te poate ajuta sa daruiesti si sa TE daruiesti (nu doar fara sa te doara, ci plina de incantare) este iubirea de oameni.

    tot iubirea te vindeca si de teama de a fi umilita, parasita sau pagubita in vreun fel. asta pentru ca, atunci cand ceilalti sesizeaza afectiunea si onestitatea ta, se simt, la randul lor, in siguranta si plini de o incantare pe care nu doresc sa o piarda - deci te respecta si pastreaza.

    nici un barbat intreg la cap nu-si va insela sotia, atata vreme cat langa ea va gasi validare, afectiune, intelegere si ajutor.
    in acelasi timp, orice om intreg la cap (nu conteaza ca-i barbat sau femeie) are tot dreptul din lume sa isi caute fericirea in alta parte atunci cand partenerul ii refuza cele de mai sus.
  •  
    • 21 mesaje
    30 Nov 2007, 15:32
    0 0
    Vai, Brada, acum ti-am citit comentariul. Nu iti mai spun ce corzi sensibile ai atins, deoarece presupun ca stii. Exact la asta ma gandeam cand scriam comentariul precedent, adica la entuziasmul tineretii mai naive si unde am ajuns acum. Am fost pe punctul de a face pasul cel mare de doua ori, prima data din entuziasm si a doua oara din dorinta de a avea entuziasm. Chiar in momentul in care alergam voioasa pregatindu-ma sa-mi tin respiratia si sa sar, am ramas asa, suspendata intr-un picior, brusc lovita de realitate. Iar cu cat inot mai mult prin noroiul de zi cu zi (la propriu si la figurat), incep sa inteleg mai multe dar sa accept, sa iert si sa uit din ce in ce mai putine. Sunt constienta de faptul ca devin oarecum rigida. Din cauza asta am si scris. Vroiam sa invat, de la oamenii care au depasit stadiul de fericire individuala si au obtinut-o pe cea de cuplu.
  •  
    • 1564 mesaje
    30 Nov 2007, 16:05
    0 0
    "Atunci cand ceilalti sesizeaza afectiunea si onestitatea ta, se simt, la randul lor, in siguranta si plini de o incantare pe care nu doresc sa o piarda - deci te respecta si pastreaza".
    Foarte bine ai zis, Donna, mare dreptatea ai.

    Pacat insa ca exista (si in randul barbatilor, dar si al femeilor), lichele. Lichele cu facultate, lichele de familie buna... Acestia "se imbaiaza" in respect si incantare si ofera doar ce le prisoseste oricum: ceva bani, ceva vorbe mari si goale... Lor li se cuvine, nu-i asa, respectul si admiratia si, la schimb, dau prea putin praf in ochi.

    Deci oricum, putina grija in cine investim.

    Secretul, pe care il cunosc eu, este sa alegi un partener cu bun simt, cu suflet bun si cu constiinta. Aruncati un ochi si la familia lor, la educatia pe care le-a dat-o mama. Daca mai e si ceva atractie fizica... that`s it!

    Jos lichelele si razgaiatii! La naiba cu nesimtitii si nemanieratii! Ca sa nu mai vorbesc de nebuni
  •  
    • 1135 mesaje
    30 Nov 2007, 16:07
    0 0
    La noi sunt 6 ani, asa ca nu stiu daca ma calific sa vorbesc despre relatii lungi. Oricum, e singura mea relatie serioasa, singurul om pe care l-am iubit vreodata din toata inima. Din punctul meu de vedere este indispensabil umorul (ne chitaim in fiecare seara ), faptul ca am spatiul meu (asta e vital pentru mine), ca avem aceleasi obiective, ca ne sustinem reciprioc, ca ne suntem cel mai bun prieten unul altuia. Si desi avem temperamente si caractere diferite, eu cred ca ne potrivim foarte bine (sexul ar putea fi mai des... dar na, un compromis macar tot trebuie facut ). In rest... il iubesc, iubesc viata cu el si astept cu nerabdare momentul in care o sa-i fac un pustan care sa-i semene.

    A, uitasem respectul! E esential.

    Edit: Donna, frumos mesaj!
  •  
    • 21 mesaje
    30 Nov 2007, 16:12
    0 0
    pentru donna_mobile.. e cazul ideal, am crezut-o si eu si o mai cred inca in momentele de exaltare.
    Se stie ca intr-o relatie reusita te daruiesti si renunti la multe si, da, cu placere, cu dragoste, cu devotament. Tocmai asta vroiam sa stiu, care sunt acelea pe care poti sa le faci cu placere si unde se dapaseste linia.
    Cat despre inselat.. raman reticenta. Va pot spune atatea povesti, insa dureaza. Barbatii nu inseala doar din lipsa de afectiune si de dragoste.
  •  
    • 1564 mesaje
    30 Nov 2007, 16:22
    0 0
    Rebecca, fiecare are o balanta proprie.Alta nu ar accepta ce accept eu, iar eu n-as accepta ce accepta alta. Si aici pot exemplifica la nesfarsit, ca si-asa n-am nici o treaba azi la serviciu. Naiba s-o ia de reclama, ca nici nu mai pot scrie de ea. Importanta ramane, dupa parerea mea, calitatea umana.

    Ah, si Donna, Anatea, ma bucur sa va revad
  •  
    • 4418 mesaje
    30 Nov 2007, 16:25
    0 0
    sentimente reciproce de dragoste, sinceritate intre parteneri, arta de a sti sa ii vezi celuilalt in primul rind calitatile si sa il iubesti si pentru defectele sale, posibilitatea de a/l ajuta si mai ales de a-i fi alturui la greu; acestea cred eu ca sunt ingredinetele unei vieti reusite in doi. Si as mai adauga si ceva spirit de sacrificiu plus bucuria de a simti ...bucurie in cele mai mici lucruri.
  •  
    • 1135 mesaje
    30 Nov 2007, 16:32
    0 0
    Maha, si mie mi-a fost dor de voi, dar cu treaba asta intru mai rarut si atunci mai mult citesc. Te pup!
  •  
    • 100 mesaje
    30 Nov 2007, 16:42
    0 0
    Rebecca,daca crezi ca vrei sa o faci,atunci fa-o acum pana nu e prea tarziu si ajungi sa vezi prea multe.Toti avem defecte,pasarici si alte alea,ideea este ca trebuie respect mult pentru omul de langa tine,necazul mare e atunci cand dai respect,incredere,dragoste,te daruiesti din tot sufletul si primesti picioare in fund.
    Si daca nu iubesti acum,atunci cand?
    ,,Iubeste-ma acum,caci anii pe nazuinti ne-or pune frauri
    Iar zilele vietii noastre se duc ca undele pe rauri
    Curand vom putrezi-n morminte,uitati,nepomeniti de nime
    Ca maine vor veni olarii sa fure lut din tintirime....
    Iar trupul tau,care mi-e astazi cel mai dorit dintre limanuri
    Va fi un biet ulcior....din care vor bea drumetii pe la hanuri...."
    Hai sa iubim oameni buni,e atat de frumos si ne va fi atat de dor candva !!!!!!
  •  
    • 12 mesaje
    30 Nov 2007, 18:25
    0 0
    Cateva etape prin care am observat ca un cuplu trece. Daca ambii sunt, cum spunea o eva pe aici, "normali la cap" si au un interes pe termen lung, se observa si cred ca urmatoarele functioneaza.
    Acestea trebuie urmarite de la inceput, pe masura ce se dezvolta relatia.

    1. atractie
    2. comunicare
    3. ascultare
    4. simtul umorului
    5. prietenie
    6. sinceritate
    7. incredere

    Acestea trebuie sa existe in/din ambele parti.
    Ca sa incepi o relatie in care sa poti oferi toate acestea trebuie sa te cunosti pe tine foarte bine, sa stii ce vrei si sa fii multumita in pielea ta. Sa incepi mereu cu o pagina noua, curata
    Iar atunci cand ceva nu merge, va fi una din etapele de mai sus. Daca este una din primele 4 se poate repara cu ajutorul celorlalte. Daca este una din ultimele doua- foarte greu!
    Mult noroc!

    PS: si inca ceva invatat pe cont propriu- lasati stereotipurile! Cautati ceea ce va face pe voi insiva fericite, ceea ce va place voua, ceea ce va pune voua un zambet pe chip si in inima. Aici intervine cunoasterea de sine.