Cand mama nu vrea....
-
0 0Buna. Sunt nou noutza pe acest forum si nu prea stiu cum sa incep dar ma descurc eu. Presupun ca acest subiect a mai fost discutat aici dar sper sa va indurati si de mine si sa-mi oferiti un sfat.
Sunt indragostita, nu de mult timp, de o persoana, o persoana cu care mama mea nu este de acord (tata nu stie,cel putin nu de la mine). Motivele puse de mama exista: eu am facultate el nu, eu bucuresteanca el nu etc. Cu toate astea pe mine nu ma intereseaza. Cum sa o fac insa pe mama sa accepte?
Va multumesc anticipat pentru raspuns si as dori sincer sa fac parte si eu cu adevarat din marea voastra familie. -
Daca ai in jur de 20 de ani (si tind sa cred ca am dreptate) ascult-o pe mama si vezi-ti de ale tale - scoala, cariera, prieteni, distractii, etc.
Acum nu-ti pasa si n-are nici o importanta insa in curand o sa incepi sa vezi, o sa conteze si o sa-ti pese. Si n-o sa mai poti face mare lucru. Iar intre timp iti vei fi irosit niste ani frumosi si probabil sanse care o data ratate nu se mai intorc.
Bafta! -
ca sa nu-l accepte NICIODATA, trebuie sa aiba motive intemeiate.
ori ca nu e din Buc sau ca nu are facultate, nu-s probleme asa grave si de nerezolvat, incat sa-o determine sa nu-l accepte. poate e vorba si de acomodare. au mai fost parinti care au cedat in momentul in care au cunoscut partenerul copilului lor mai bine.
ai putina rabdare cu ea, expune-i tu motivele tale de ce-l vrei alaturi de tine, ....si poate te va intelege. -
Multumesc pt raspunsuri.
Am 24 de ani iar scoala e cam gata, adik anul asta mi-am luat si licenta.
Motivele pt care mama nu-l vrea, nu ca nu-l place, pt ca nu-l cunoaste bine (dar nici nu vrea), sunt chiar astea, ca nu e suficient de bun pt mine. Eu i-am explicat ca deciziile mi le iau singura si sa ma lase sa dau cu capul daca e dar ea ramane pe pozitii. Explicatia pe care mi-a dat-o e ca are o prietene cu aceeasi diferenta de nivel de educatie care ia bataie de la barbat pe motiv ca e mai desteapta, iar mama nu vrea sa patesc la fel. Eu consider insa ca sunt destul de mare ca sa-mi dau seama ce persoane am in jur. Nu vreau insa sa o pierd pe mama -
Niciodata nu esti suficient de mare ca sa stii de cine esti inconjurata. Intotdeauna vor exista motivatii ascunse, intentii nu tocmai onorabile, interese mai mult sau mai putin pecuniare. 24 de ani e varsta la care crezi ca deja le stii pe toate si le-ai fumat de mult. Ei bine, te anunt ca 24 de ani - sau 27 ca tot aia e - e varsta la care abia incepi sa inveti. Si tot inveti pana cand inchizi ochii. Din nefericire traim putin si p.rost si depinde numai de noi sa ne infrumusetam viata si sa refuzam sa traim in preajma unor oameni cu potential distructiv.
-
daca nici nu esti de mult timp impreuna cu el...e de inteles ca mama ta inca nu s-a acomodat cu aceasta relatie a voastra.
da-i timp sa-l cunoasca, sa vada ce fel de om este, sa-l observe cum se comporta cu tine, si daca e ok, ai sa vezi ca il va accepta.
nici mama nu l-a aceptat la inceput pe sotul meu, dar acum e topita dupa el. a vazut ca ma iubeste, ma respecta, e om de casa, ca nu am probleme cu el.
asa ca, eu te sfatuiesc sa nu intri in panica, cu timpul, sigur se va rezolva si problema asta. -
Danutza, daca vrei ca mama ta sa inceapa sa il placa poti sa incerci sa ii povesteti situatii minore de viata cand ai fost fericita alaturi de el (te-a invitat la un film pe care vroiai sa il vezi, ti-a facut surpriza sa te duca la patinoar desi nu ai mai fost de cativa ani si iti doreai, ti-a gatit nustiuce, etc). POate, vazandu-te pe tine fericita si lumionoasa, o sa inceapa sa placa si "cauza" starii tale de bine.
daca nu, el o sa iti cante la usa/telefon "de ce ma minti/de ce ma minti.....blablabla/Mama ta nu ma vrea/e impotriva mea"
Nu am reusit sa gasesc nicio melodie rock despre subiectul asta si am luat ce era mai la indemana
-
Ai foarte mare dreptate. Poate e si teribilismul varstei, nu stiu. Poate am dreptate eu poate are dreptate ea, asta numai timpul o va arata. Dar daca nu esti lasat uneori sa faci de capul tau cum inveti? Experientele altora nu sunt suficiente pentru ca de obicei situatiile nu seamana.
Acum prefer sa iau eu deciziile, si nu pentru ca sunt atotstiutoare, ci pentru ca in caz de esec prefer sa fie numai vina mea nu a altuia. Si asta o zic din postura unui om care a facut in viata tot timpul ce i s-a zis, fara prea multe proteste, deci fara sa ia prea multe decizii de una singura ceea ce nu e tocmai bine. Parerea mea.
In momentul de fata vreau insa sa rezolv situatia actuala, macar un pic, pentru ca simt ca mi se forteaza mana. -
am si eu 2 cunostinte care ele au facultate iar ei nu, in loc sa faca si ei o fac , ca doar in ziua de azi se poate pe baza de dosar, nu mai este o problema, ei l-au dau si pe ele inapoi, au inceput sa fie invidiosi ca sa nu mai vb de anturajele care le au respectivi in comparatie cu ele si care bineinteles nu se pot acomoda uni cu alti- diferenta de cultura isi spune cuvantul; cu toate ca am vazut pers fara fac care sunt mai cultivate decat cele cu fac
-
Danutza, cred ca e prematur sa vorbesti de o eventuala ruptura de mama ta. Nu cred ca te-ai decis sa te mariti maine cu el!!! Nu stiu daca te ajuta,dar si eu am trecut prin asa ceva. El nu avea facultate, eu aveam. Era baiat bun, sufletist, istet si credeam ca el este alesul. Mama nu l-a placut si bineinteles ca mi-a spus. Nu mi-a interzis sa ies cu el, m-a lasat in pace, insa in scurt timp mi-am dat seama ca de fapt nu era ceea ce eu imi doream. Sa stii ca diferentele dintre noi incepusera sa se vada! Cum crezi ca se va simti el cand tu te vei intalni cu prietenii tai care au terminat facultatea? Cum crezi ca se va simti cand tu o sa ai un serviciu mai bun decat al lui? Evident ca-l vei eclipsa si la un moment dat se va simti inferior... si de-aici vor aparea multe discutii. Nu poti sa-l convingi sa se inscrie la facultate? Eu am incercat sa-l conving pe prietenul meu de atunci, mi-a promis ca se inscrie, dar n-a facut-o... Incearca sa vorbesti cu mama ta, incearca sa vorbesti si cu prietenul tau! Toate se rezolva...
-
Eu asta sper. Mama nici nu vrea sa auda de el. Oricum de ruptura cu ea nu poate fi vorba, ca o iubesc prea mult. I-am si zis, chiar daca ea zice ca nu mai vorbeste cu mine pe mine nu ma deranjeaza, ca vorbesc eu si pt ea. De mine nu scapa usor, merg pe principiul : "daca voi nu ma vreti eu va vreau"
. Si asta si vreau, sa am sansa sa-l cunosc bine. -
Stii, eu incepusem s-o "urasc" pe mama; ne certam din orice, o credeam rea, prea pretentioasa, dificila, etc. Eu credeam ca in viata totul se rezuma la iubire. Nu e de fapt asa. Nu zic sa termini cu el doar pt ca asa vrea mama ta, incearca sa-l cunosti pe el. Cine stie ce vei descoperi? Intreab-o pe mama ta asa: daca el se inscrie la facultate si se muta in Bucuresti, mai are ceva de obiectat? Eu am 25 ani si pana acum, de cate ori m-am contrat cu mama pe seama unui baiat, eu am fost cea care a pierdut!
-
I-am zis si asta dar zice ca nu-l crede in stare.
El mi-a zis sa o iau mai moale ca totul se rezolva.
Eu zic ca o sa ajungem la dat cu banul.
Oricum, multumesc frumos pentru ce ati scris. Cu inima in doua raman oricum pana se rezolva situatia, ca asta e genul meu, nerabdatoare
.
Si da, cunosc si eu oameni cu facultate sub nivelul unora fara.
Concluzia, trebuie sa ai si un dram de noroc pentru ca nu se stie niciodata langa cine poti sa ajungi, cu sau fara studii.