Impacare sau ce?
-
0 0tocmai am primit un telf de la fostul meu prieten... am ramas pe ganduri si vreau sa discut cu voi, sa va cer o parere.
am fost impreuna cam 10 luni, ne-am inteles f bine, a fost o relatie destul de buna. el are un serviciu, face si facultate, are o familie frumoasa, este destept, educat... desi putin timid, si nu arata f bine, dar nu asta a contat pt mine, ca nici eu nu sunt vreo printesa.
ceea ce m-a nemultumit a fost ca el deja incepuse sa faca planuri pt un mutat impreuna, ma ducea pe la el acasa, se gandea la copii... si are doar 24 de ani... si mai mentionez ca este catolic.
cea mai mare nemultumire a mea si semn de intrebare, si fapt care m-a facut sa ma retrag finut, a fost ca noi nu am facut dragoste niciodata in lunile de relatie. ieseam impreuna aproape zilnic, am ramas la el de mai multe ori, am fost la munte, dar niciodata nu am facut-o. doar mangaieri, sarutari, dar si alea destul de ... potolite...
mie mi-a fost rusine sa ii spun ceva despre asta. la inceput mi-am zis ca e vorba ca ma respecta, ca ma iubeste, dar.,.. totusi, eram apropiati, ne intelegeam, el era deschis sa vb despre chestii cu tenta sexuala... m-am gandit ca e vorba de religie.
am avut si niste certuri in ultimele saptamani de relatie, si pana la urma ne-am despartit.
azi, dupa 4 luni m-a sunat. a zis ca ii e dor de mine sa ma auda, sa ma vada, ca m-a si visat intr-o noapte si s-a tot gandit la noi si si-a facut curaj sa imi dea telf sa vada ce mai fac, si daca as vrea sa ne vedem zilele astea sa ma discutam...
modul in care mi-a vorbit m-a faut sa cre ca vrea sa ne impacam, dar nu stiu sigur...
eu l-am iubit, dar nu atat de pasional, de nebuneste, ci intr-un fel cuminte, decent, calm...
acum, nu stiu ce sa fac ... nu am pe nimeni... insa gandul meu, este la acel tip de pe net, despre care am mai povestit...
astept
-
Dubi, nu vreau sa ma folosesc de el, nici inainte nu am facut-o, m-am adaptat modului lui de a simti, de a se comporta, am incercat sa ma mentin pe o unda comuna, sa fiu asa cum vrea el sa fiu, dupa cum incepusem sa il cunosc...
ma simteam admirata, respectata, aveam incredere in el, si el in mine, dioscutam cam despre orice si ne intelegeam bine. ma obisnuisem cu el, si cand el aducea vorba despre o viata a noastra, prindeam si eu aripi, visam si eu.
nu vreau sa intelegeti ca ne-am despartit din cauza lipsei sexului. nici nu l-am inselat. nici el pe mine. eu am foat f stresata in luna iulie, tocmai ce dadusem bacul, tata era in plin avant alcoolic si aveam certuri acasa si scandaluri, ma simteam si rau cu stomacul, eram deprimata si irascibila si ne-am certat de mai multe ori intr-o luna si pana la urma am zis ca e mai bine sa ne despartim. si de at5unci, am mai vb pe net putin, si atat.
si acum... nu stiu ce sa fac... vreau sa mai avem o incercare, poate acum o sa fie mai bine, dar ceva ma face sa ma sit nesigura. -
nutzy, recunosc ca e si cel de pe net la mijloc, tot timpul e, nu numai acum. dar sunt convinsa aproape de tot ca nu o sa fim niciodata impreuna si ma rog lui dumnezeu sa il ajute, si pe mine sa il uit si sa pot si si sa fac si pe altul fericit.
eu imi doresc ca in maxim 5 ani, sa am deja o relatie stabiula daca nu sa fiu deja casatorita, sa am copii tanara, sa am pentru cine si cu cine sa lupt in viata. nu spun ca el e singurul, ca nu o sa mai fie si altii, dar stiu ca este de incredere, ca este un om bun si ca are viata cat de cat pusa la punct si ca isi doreste si el la fel ca mine aceleasi lucruri...
poate ca iubirea aeea nebuna si tumultoasa apare in timp... nu stiu ce sa spun... adica o iubire ca aceea pe care o simt pt... eh.... -
yo_me, nu stiu cand si daca o sa ajung sa imi fie indiferent tipul de pe net... dar m-am saturat de iluzii, pe el il doare undeva de mine, isi traieste viata, eu ce fac, raman sa ma jelesc, pana cand?
poate ma vedeti egoista, dar vreau sa incep din nou cu fostul, vreau sa incerc macar, calm, cu incetul... depinde de noi doi, eu sunt dispusa sa incerc, desi imi este frica sa nu dau gres... nu stiu sa explic ce varza e in mintea mea
-
da, daniela, dar stii, imi amintesc ca uneori era prea rigid... sau punea intrebari copilaresti, sau nu intelegea unele lucruri si astepta de la mine sa fiu vesela cand eu plangeam sau ma simteam rau...
treceam repede peste acele momente... era bine... prietena mea mi-a zis ca ma simteam bine pt ca ma vedeau toti cunoscutii si nu numai cu el, nu singura, ca pozam ceva ce de fapt nu simteam, nu traiam... dupa niste ani de deceptii si relatii eronate, mi se parea un trofeu relatia cu el... si nu stiam ce sa fac cu el...
nu stiu...
voua nu vi s-a parut suspect ca nu am facut dragoste in aproape un an? fetele carora le-am zis, chiar si mama s-au crucit, sau nu m-au crezut... ziceau ca e ceva in neregula cu el, sau nu ma iubeste, sau e virgin, sau religia ii interzice, sau nu il atrag suficient...
nu stiu... -
daca nu te " simte " , adica nu isi da seamna daca esti trista , de ce esti trista , etc , atunci nu faci mare branza in relatia cu el. Probabil ca nu a facut sex fiind virgin si pt ca religia ii interzice . Cred ca il poti intelege in sensul asta numai daca ai si tu aceleasi convingeri religioase, altfel , nu .