recuperare...
-
0 0Seara buna!As dori si eu niste sfaturi izvorate din experientele voastre si/sau teoriile, principiile simtite de fiecare (ce citeste si vrea sa dea o mana de ajutor). Tema mea e: vreau sa-mi recuceresc fostul prieten, pe care (inca) il iubesc foarte mult si abia in momentul in care am realizat ca-l pot pierde (lucru care cred ca s-a si produs...
...MI-AM DAT SEAMA CAT REPREZINTA PT MINE (simteam ca mai mult decat pe mine...). Ce s-a intamplat, va intrebati? Peste ceva zile am fi implinit 5 ani de relatie...Ne-am indragostit repede, la 4-5 luni ne-am mutat impreuna, de proba, la sugestia lui.Apoi, schimband localitatea, ne-am mutat impreuna de-al binelea, vreo 3 ani, cand el a plecat in alta parte, pt a realiza masterul ce si-l dorea. (A, important: ma minti intr-o chestie de copii, dar pe care in momentele respective, de inceput, ma dudura f mult si el, pt a nu ma pierde, facea totul pe placul meu si asa, putin cate putin, nu il mai respectam cum se cuvine, in timp ce ma simteam cat mai singura...nu aveam cu cine combate idei etc.)In acest timp am lucrat in acelasi firma, stand efectiv 24h/24, impreuna. Nu mergeam nici dupa paine, unul fara celalalt. Imi veni mie o depresie de vre-un an si ceva, pe motive stupide (zic acum!), apoi altele mai serioase si comportamentul meu fata de el se schimba total: il tratam de nimica (imi facea pe plac, il stiam de f sigur langa mine, dar parca nu stia sa ma inteleaga) si putin cate putin, s-a desindragostit, faca ca eu sa-mi dau seama ce se intampla cu adevarat, fara sa fiu constienta de gravitatea noii situatii...Preocupata cu serviciul si fiind obisnuita sa fiu considerata special, nu ma preocupai si asa se duse, mai satul de toanele mele, sa studieze, in alta parte. Un an ne-am vazut cat am putut, cam o data pe luna (eram in tari diferite). Apoi, el, din ce in ce mai distant (ne iubeam, dar indragosteala mai nema, eu mai mult decat el...incepeam sa-mi dau seama ca-l iubesc mult, dar puneam toate aceste sentimente pe seama tampeniilor ca sunt o romantica, de stil vechi, ca vreau sa fiu cu el din orgoliu, de varsta, ca ce zice familia etc. Prostii!!), a plecat si mai departe in interes de serviciu, pt 3 luni. Eu, mai mult fara sa-mi dau seama, ii zisei ca atunci, sa faca fiecare ce vrea si cand se intoarce, om vedea ce simtim si ce se poate face. Eu ma autoinvitai acolo, departe la inceput, el ca mai tarziu, apoi, catre finalul sejurului lui ma invita si zisei ca nu (incepuse sa-mi placa sa am grije de mine -ma ingrasasem in relatia asta vreo 30 de kg!!-, sa-mi dedic timp de sport -slabii vreo 20, dar fara sa-i comunic lui "surpriza" - , relaxare, regasirea propiei eu, etc). El, un pic satul de fitele mele (intre timp, comunicand mai rar, influente nefaste din partea persoanelor ce nu-l cunosteau, dar care ma vedeau pe mine nu prea fericita, ii zisei ca nu are rost...sa mai...), se deschise si se indragosti asa, mai in gluma, mai in serios, de una, cu vreo cateva saptamani inainte de a se intoarce. Mie nu mi-a zis nimic de miscarea asta, in timp ce insista sa vina sa ma vada si ajute la niste treburi. Eu, vazand ca vrea sa vina, eram sigura ca va fi bine, ca lucrurile vor veni de la sine, din nou, de e sa fie; nu ma preocupam. Cand il intrebai la intoarcere, prin tel, de ce si cum si imi zise ca asa, o treaba cu una, ma facui foc si para! Atunci imi dadui seama cat de mult inseamna pt mine...Cum reactionai? Batut la cap, insistat, la distanta, alaturi, etc.... Cel mai stupid mod, dar ce sa fac, eu sunt o autentica si mereu fac ce simt, fara tactici si alte alea capcane... El, speiat de insistentele mele, se refugie mai tare inspre cealalta parte (chesti la distanta). In aceste 3 luni si jumatate, ne-am vizitat de vreo 3 ori, a cate o saptamana, fiind un dute-vino de luat campii...A plecat din nou acolo, tot in interes de serviciu si asa mi-a aratat ca vrea altceva...Eu am ramas f ranita si cu IMENSA DORINTA DE A-L RECUPERA... De mentionat ca in acesti 5 ani, nu au trecut 2 zile consecutive fara sa dam vesti unul despre celalalt (in ultimii timpi, de 2-3 ori pe zi, cu exceptia pri -
De mentionat ca in acesti 5 ani, nu au trecut 2 zile consecutive fara sa dam vesti unul despre celalalt (in ultimii timpi, de 2-3 ori pe zi, cu exceptia primei perioade de munca departe) si ca e BAIATUL CEL MAI SPECIAL CE INTALNII IN CALEA-MI, ar fi f putini asa, pe care nu-i vazui...
si m-a ajutat enorm in toate, m-a invatat sa iubesc etc.
Acum e departe pt o luna si simt ca mos de dorul lui. Vorbim cat putem, dar vreau sa stiu ce pot face, sa-l recastig. Acum e aproape de cealalta fata, dar tot vorbim cam zilnic. Cand a plecat, (il condusei si am plans amandoi...), imi lasa de inteles ca ma iubeste, dar nu indeajuns cum pt a avea incredere in mine/noi, din nou...Ajutati-ma, va rog, ce stiti/simtiti ca se poate face in asa situatie? Sa nu-mi ziceti ca nimic...Eu vreau sa lupt pana in panze...ca merita....
De mentionat ca nu am internet in casa (doar colegii de apartament, pe care nu vreau sa-i deranjez mult), asa incat, voi ajunge cand pot si raspunde..
MULTUMESC MULT
-
Mie mi se pare ca povestea ta e cunoscuta. Ne asezam confortabil intr-o relatie si ne dam seama cat de mult gresim doar in situatii de criza, cand, de cele mai multe ori e prea tarziu. Parerea mea e sa incerci sa pastrezi distanta pentru o perioada. Sa intelegi in primul rand daca tu il doresti pe el sau e vorba doar sentimentul de obisnuinta, de cunoscut. Consider-o o perioada de sedimentare, in care si tu si el puteti intelege ce va doriti cu adevarat. Eu pot vorbi doar prin prisma propriei experiente, atunci cand pierzi ceva, il vrei cu tot dinadinsul inapoi fara sa te gandesti daca iti mai trebuie, e util sau uzat.
Mai cred ca e posibil ca el sa fi perceput un capat de linie in relatia cu tine. Fara a transa, a incercat sa iasa dintr-o situatie care nu mai era confortabila (prin mutare, master, etc).
Eu cred ca trebuie sa iei aer adanc in piept, sa ai rabdare cu tine si cu el si sa lasi lucrurile sa se aseze. E posibil sa ajungi la concluzii surprinzatoare. -
spuneai la inceputul mesajului ca ai trecut printr-o depresie , moment in care nu te-a inteles ;
mai spuneai ca nu aveai ce discuta cu el si era in postura de catelus , facea ce ii ziceai sa faca ;
dupa care preluand mereu tu initiativa , el a inceput sa se distantaze ;
in finalul mesajului spui ca el e cel care te-a invatat sa iubeti , dar nu se pupa ce ce scriai mai sus. -
Gonzalez, la ce tip de concluzii surprinzatoare t referi?
Ieri ii amintii cat de mult tin la el si pare ca s-a speriat si a cam disparut din peisaj...
Oare, de-l tratez de amic, se poate comunica mai bine cu el si, fara temeri de presionare, se poate ajunge pe cai nebanuite? Stiu ca el asa facea cu mine, cand simteam ca voia o mica apropiere: imi era alaturi, dulce etc, in plan amic si-mi dadea parca chef sa-l tratez cu "dulceata"...Si asa, pe nesimtitelea...¿? -
Cum altele au parte de barbati(baieti) buni... si eu
numai de... dobitoci!
Pai draga mea s-a cam intors roata...si cum zicea Gonzalez (parca) trage aer in piept si lasa lucrurile sa vina de la sine!
Poate ca asa e mai bine uneori, sa pierdem ceva sau pe cineva sa ne dam seama ce am avut!!!
Scuza-ma ca-ti zic... dar meriti pe deplin!!! -
dar eu nu vreu sa stau sa-mi treaca, vreau sa fac ce trebe sa fac, pt a-i imbunatati gandurile catre mine... Ideea e ca am fost o rasfatata a sortii si mereu am realizat ce am vrut, relativ usor si acum, neputincioasa, nestiutoare, cu inima zdrob, ma simt...de nu mai sunt...de nu mai stiu...Fara el nu are sens mai nimic...
-
Dragoste cu sila nu se poate! Cat e de adevarat....
Mereu e nevoie de doi, iar daca el s-a saturat ce poti sa-i faci? Sa-l obligi sa stea cu tine?
Nu insista foarte mult ca risti sa devii penibila.
Lasa-l sa-si puna ordine in ganduri, fa si tu la fel. Daca e scris undeva acolo sus sa fiti impreuna, veti fi. Poate a fost doar o lectie sa-ti dai seama cum te porti. Daca nu... asta e! Doare, te vindeci, mergi mai departe ca apare si El.
-
deci voi nu nici nu v-ati despartit dar nici nu sunteti impreuna? Eu cam asa am inteles

Daca am inteles bine, cred ca ar trebui sa iei distanta fata de el, mai ales ca exista inca o domnisoara. Ocupa-te in continuare de tine, fa lucruri noi, intalneste-te cu prietenii caci nu depinde de tine asa mult ce se va intampla. Cu el eu as zice sa ai o discutie in care sa ii spui ce ai nevoie si gata. Ca sa te vrea inapoi, trebuie sa ii fie dor de tine. Nu mai comunica pe net cu el, decat foarte rar spre deloc...
Din ce ai scris, am impresia ca te autoinvinovatesti si vrei sa repari greselile din trecut, dar nu ai cum sa faci asta la distanta si mai ales daca el nu este dispus sa ierte si sa treaca mai departe. Oricum 5 ani este o perioada f lunga, eu cred ca se poate intoarce la tine. Dar trebuie sa fii ferma, daca are treburi cu alta, tu iesi din peisaj, doar asa iti poate simti lipsa.
Poate ca are nevoie de timp... da-i tot timpul
. Nu mai depinde de tine acum... -
Nu, de cand a plecat acolo, departe, nu mai suntem impreuna...Ii poate veni dor de ale noastre cele (si mi-a zis ca unele chestii le va regreta mult), dar in acelasi timp e destul de capos si de incepe un drum...El e francez, cu 2 ani mai mic (desi ii dai mai mult, ca fizic si spirit matur; de altfel asa ma pacalii si pe mine, fiind colegi de clasa, cu bursa intr-o tara neutra) si iubirea vietii mele....Ata ete...Ies de la intenetul asta cafe si merg la somnic, ca nu prea dormii ultimii...x timpi...Nu m-am putut abtine si-i scrisei un mail cu ce facui azi si dupa-amiaza de ieri (d ecand nu ma mai vorbit). Ok, va multumec ca sunteti acolo si ma percepeti. Mai revin
.