Din rau in mai rau...
-
0 0Desi au trecut aprox. 2 saptamani, nu am reusit sa trec peste aceasta despartire! Nu ne-am mai cautat unul pe altul... am mai vb intamplator, dar nu despre noi...
Orele trec greu, zilele sunt un cosmar... am avut momente in care plangeam cu orele, si ma rugam lui Dz. sa adorm numai sa nu mai simt durerea si sa nu mai plang!
Inca ma doare ca trece pe langa mine, si aproape ca se sterge de mine, dar nu stie sa salute!
Cu cat trece timpul, cu atat mi se pare mai dificil sa il uit... dar de un lucru sunt convinsa... ca alaturi de el nu-mi va bine niciodata!
Uneori simt ca sunt la capatul puterilor... si simt nevoia unui umar pe care sa plang pana nu mai pot!!!
Si ptr ca tot suntem in post mi-am promis ca voi incera sa fiu mai buna, si mai intelegatoare cu toti din jur... si sa trec cu vederea nedreptatile vietii! -
La mine au trecut cateva luni si tot nu reusesc sa trec peste acea despartire...si eu nu-l vad zilnic, cum ti se intampla tie. Sa sstii ca si eu am plans, nici eu n-am dormit, mai sunt si departe de tara, cui sa-i spui? Doare f tare, stiu, dar vreau sa-ti spun ca trece. Si eu stiu ca nu-mi va fi bine alaturi de el, sunt f constienta de acest lucru, insa l-am iubit enorm si sentimentele mele au fost pure si adevarate. Trebuie sa fii tare si sa stii ca undeva, cineva, te asteapta. Cum, cand, nu stiu nici eu, dar am sentimentul ca intr-o zi va aparea in viata mea persoana care sa ma merite, caci el cu siguranta nu ma merita. Fii tare!!!
-
Poate ca nu-si doreste sa va impacati, si de aceea nu te sacaie. Sau poate asteapta sa faci tu pasul. Daca sstii ca nu vei fi fericita alaturi de el, poate iti va fi mai usor sa-l uiti. Eu dau sfaturi altora, dar numai eu stiu prin ce am trecut...deci nu puteam efectiv sa-l uit si nu vroiam sa accept ca intre noi totul s-a terminat. Si la noi au trecut cam 2 saptamani si el a dat primul semn, m-am tinut tare si ma bucuram ca nici el nu da semn si ca nu ne deranjam unul pe celalalt, insa in momentul in care a dat semn, gata, au renascut toate sentimentele in mine si a reinviat speranta impacarii, dar sa stii ca realizez din ce in ce mai mult ca intr-adevar alaturi de el nu voi fi fericita si ca si daca sa zicem vom fi impreuna, tot vom ajunge sa ne despartim, pentru ca nu pot trece peste ceea ce a facut si cum a gasit el rezolvarea problemei. Acum nu mai da iar semne si nici eu si sper din suflet sa nu mai dea, ca sa nu ma bulverseze din nou.
-
Minola scumpo iti garantez ca va trece
,e greu ti se pare ca lumea se termina acum dar va trece sigur 
mie mi-a ajutat odata(fiind in situatia ta)dand o mana de ajutor unei prietene aflata intr-un mom de cumpana in viata.
nu avea unde sa stea,am cazat-o la mine un an intreg pana s-a pus pe picioare bineanteles fara sa-i cer chirie si in acelasi timp suferea si ea dupa o despartire...
am simtit ca se bazeaza pe mine,m-am simtit cumva incurajata,am vazut ca reuseam sa o pun pe picioare incet incet si in acelasi timp mi se parea ca si eu traversam mai usor problemele mele
ideea era ca e bine sa-ti gasesti tot felul de ocupatii care sa nu aiba legatura cu el,sa-ti tina mintea ocupata cu altele..
orice ar fi in sufletul tau nu-i arata..nu te merita si basta,va veni soarele si pe strada ta ,puiule ,te asigur
hai..capsoru' sus,nu mai cadea in oala cu amintiri,fa un efort pt tine
aaaa,apropos,prietena respectiva s-a maritat are copilas,s-a mutat in alt oras, n-am mai tinut legatura,dar nici n-am asteptat multumiri...am ramas cu un profund sentiment ca am ajutat un om intr-un impas... si in acelasi timp benefic pt mine
m-am lungit
scuze -
e bine ca ai realizat ca sunt stari! deci nu e ceva general.
nush cine spunea ca cel mai bine e sa te implici in ceva care sa te tina ocupata. ceva de genul: fii umarul cuiva, ajuta pe cineva ce are nevoie disperata de ajutor.
cand am trecut printr-o faza de gen, a fost o stare oribila, nu vreau sa reiau povestea, l-am urat pe omul ala!!! ceva timp m-am implicat in actiuni umanitare, sunt si acum, dar atunci eram trup si suflet, mereu implicata acolo! nu pot sa spun ce satisfactii aveam cand seara desi epuizata ma bagam in pat.
facusem ceva si nu pt mine!
n-as vrea sa enumar acum ce ai putea face, caci sigur gasesti tu ceva!
este o solutie, poti sa o treci in calcul sau nu!
acum, am trecut peste sechele, si am reusit chiar sa vb cu respectivul pe mess, desi tresaream cand auzeam numele lui!
si timpul vindeca, dar daca vezi cum "trece" fiecare secunda fara sa faci nimic, vei prelungi agonia! -
si eu iti zic ca va trece
este greu la inceput , este normal ii simti lipsa , casa iti pare asa pustie ....tot ce vrei sa faci parca nu are nici un sens ...
eu sper k iti vei revenii in curand , incearca sa iti gasesti preocupare , sa faci ce iti place , ca sa nu mai a timp sa iti amintesti de el ...stiu eu dute la cumparaturi , la sala , la film ....etc , sunt multe lucruri pe care ai putea sa le faci
dar d c v-ati desp?
si eu am trecut prin asta , si a fost bine k nu ma cautat si nici nu ma suna ..
stiu ca este ingrizitor , mie imi venea sa urlu , credeam ca niciodata nu o sa mai fiu fericita ....si nu mai suportam sa stau acasa ( el statea langa blocul meu )
hai capu sus !
apropo de ce ai zis ca vrei sa fi mai buna ca este post , nu gandi asa .....buna ar tb sa fi mereu -
Draga Minola, o sa repet ce au zic si fetele: o sa treaca!
Si toate cel mai probabil spun asta din experienta. Nu e imposibil, desi acum asa pare. Crede ma, multe dintre noi stim cum e sa plangi pana nu mai poti, sa pleci seara la culcare plangand, sa te saturi de suferinta, si dimineata totusi sa te trezesti din nou plangand!
Trebuie sa fii puternica sau macar sa pari puternica, ca altfel,dupa un timp, o sa iti para mult mai rau daca te ai si umilit, si v-ati si despartit!
Cum ai spus si tu: e mai bine asa, si nu uita asta! Poate ca totul a fost o obisnuinta, Insa poti iubi din nou. Si eu mi am revenit greu, dupa luni de chin, Asta in mare parte ca eu mi am dat voie sa sufar asa.
Curaj! -
El se purta foarte urat cu mine, imi vb urat, in cele mai grele momente ma lasa balta... eu eram vinovata de tot ce se intampla, numai eu purtam toata vina... ne desparteam cand vroia muschiul lui, ne impacam tot la fel, ptr ca stia ca il iubesc si cred ca profita de faptul asta!
Au fost multe lucruri, lucruri dureroase... ma banuia tot timpul ca am pe cineva.... nu avea incredere deloc in mine... si ca al sf. tot el sa ma lase balta!!!