Primul an de casnicie
-
0 0Buna!Am 26 de ani si sunt casatorita de cateva luni.La inceputul relatiei ne iubeam foarte mult si ne intelegeam foarte bine, dar acum de cand ne-am casatorit si locuim impreuna, parca nu mai incapem in acelasi apartament.Ne certam destul de des , de obicei ne luam de la nimicuri, dar ajungem la certuri destul de urate.Ne iubim foarte mult, si cand nu ne certam ne intelegeam f bine, dar simt ca ceva nu merge bine.Oare sa fie perioada aia de acomodare prin care trece fiecare cuplu, sau pur si simplu nu ne potrivim?La voi cum a fost primul an de casatori?
-
Onutza stai linistita ca nu sunteti singurii!
Si noi am avut probleme la inceput. In primele zile cand ma intreba "eu ce mananc?" cand eu eram obisnuita sa pun intrebarea asta mamei mele...imi venea sa-i dau lui cu ceva in cap
Urma: "eu cu ce ma imbrac maine?" Iar mi se punea pata. Bineinteles ca au mai fost si altele...
(am stat cu parintii mei de la inceput si eu eram alintata in casa
)
Dar cu timpul m-am obisnuit ca e cumva normal sa-i pregatesc de mancare, sa-i spal, sa-i calc...dar si el s-a obisnuit cu ideea ca e stalp de familie si trebuie sa fie mai responsabil in unele situatii.
E destul de greu la inceput pana treceti de perioada de acomodare pentru ca una e sa fi prieten si seara fiecare sa se duca acasa la el si alta sa convietuiesti impreuna, sa imparti cheltuielile, sa ti o casa smmd.
Acum dupa 10 ani pot spune ca am o casnicie super frumoasa, nu ne-am plictisit inca unul de celalalt
si sper ca lucrurile sa mearga si pe viitor ca si pana acum!
Nu-ti pierde speranta ci incercati sa gasiti solutii pentru un viitor mai bun impreuna!
Te pup si-ti doresc mult noroc si fericire! -
eu m-am trezit acum 2 luni maritata(imediat dupa nunta el a plecat din ro, eu am ramas sa-mi termin facultatea) si intr-o tara straina in care nu cunosc pe nimeni, toata ziua stau acasa, si probabil ca din cauza asta sunt mai sensibila.Si cand vad ca ne mai si certam , offfffffff imi vine sa iua primul avion spre ro
-
Onutza, si lipsa ta de activitate iti poate crea o stare de nervozitate, care se reflecta din pacate si asupra casniciei tale. Incearca sa gandesti pozitiv, sa creezi o atmosfera placuta in camin. Principalele probleme de adaptare pe care le-am avut eu si sotul meu la inceputul mariajului au fost cele legate de bani, de cheltuielile gospodaresti.Aici se pot aprinde scantei cu usurinta. Poate si tu iti doresti realizari rapide, iar numai cu un salariu, intr-o tara straina, este cam greu. Tu stii cel mai bine ce v-a atras unul pe altul, si cum sa nu va transformati in doi straini, care nu au de impartit decat remuscari sau mai grav, ura si neintelegere. Stii in mod cert, daca vei cauta in adancul; sufletului tau, cum sa il astepti acasa, cum sa il multumesti. vei vedea ca iti va raspunde cu recunostinta si intelegere. De aici pana la o comunicare permanenta intre voi... Comunicarea este calea mentinerii unei casnicii. Parerea mea!
Si am peste 10 ani de casnicie, zic eu reusita. -
Onutza, draga mea, cel putin pentru inceput iti trebuie ceva mai multa rabdare. Te inteleg perfect ma ales ca si eu am patit ceva asemanator: adica atunci cand era totul ok, era exact ce as fi dorit dintodeauna de la cel ce trebuia sa imi fie alaturi toata viata, insa.... si atunci cand intervenea cate o problema ( problema a fost bautura in exces pana la urma...
).... ei bine... era cumplit!!!
Insa am fost foarte tineri si nu cred ca am avut aceleasi dorinte de la viata in doi... asa ca, am divortat.
Poate ca daca mai citesti din experienta altor eve, o sa poti sa fii mai diplomata, sa ai rabdare mai multa si sa incercati sa nu va certati ptr. nimicuri... Crede-ma, cele mai urate certuri ies din niste subiecte destul de neinsemnate care insa dezbatute la infinit sunt ca o rana pe care in loc sa o lasi sa se vindece, o tot zgandari si astfel ramane deschisa.
Incearca macar, ca atunci cand aveti oarece probleme sa le discutati cu mult calm si mai ales fara sa va jigniti unul pe celalalt si mai ales nu aduceti alte persoane dragi celuilalt in cearta voastra (vezi: si maica-ta face asa, si taica-tau spunea asa...etc...). Cuvintele jignitoare la adresa sotului tau si celor dragi lui sunt foarte greu de uitat... si uneori imposibil.
Te pup si sa ai multa rabdare....
-
O sa mai ai nevoie probabil si de alte incurajari in decursul timpului... si asta nu vreau sa ti-o spun ca sa te dai cu capul de pereti ca de ce te-ai casatorit.... nici pe departe... insa e bine sa stii ca cheia intr-o relatie armonioasa e rabdarea, limbajul bland si nu in ultimul rand dragostea ce o porti celui pe care l-ai ales pentru o viata.
P.S. M-ai facut sa imi amintesc cat de greu mi-a fost si mie inceputul... -
salut
eheeee eu am trecut de primul an , avem 1 an si 4 luni
si noi ne stim de aproape 3 ani si ne-am certat mai rau pana sa ne casatorim , dupa ce ne-am casatorit ne-am inteles mult mai bine
au mai existat certuri , dar nesemnificative , iti dai seama ca nu ai cum sa nu te mai iei si la cearta cine zice ca are o casnicie ca la carte , ca se iubesc si k o tin tot intr-o armonie .........sa nu crezi ! eu una nu cred
fi mai intelegatoare cu el , ma gandesc ca esti un pik stresata de faptul ca nu ai o activitate zilnica , adika un job si atunci kand el vine acasa : tu plictisita el obosit ........va intelegeti perfect
o sa treaca si perioada asta mai ales daca zici ca va iubiti f mult -
Ma bag si eu ca musca(tarziu ce-i drept ca vad ca ultimul mesaj a fost postat aseara)dar onutza, daca zici ca atuci cand va certati, tu esti cea care cedeaza ca dupa el, ati sta certati cu saptamanile, poate problema e mai mult la el si la orgoliul lui.nu vreau sa pun paie pe foc dar ia mai taie-i coltii cand vine cu gura mare si stai si tu suparata macar o data, sa vezi, kiar asa, nu vorbiti cu saptamanile, nu poate sa vina si el sa te impace pe tine, pai cine e printesa in casa aia tu sau el?