de la pasiune...la obisnuinta
-
0 0locuiesc cu prietenul meu de 9 luni,deocamdata totul este frumos intre noi,suntem plini de pasiune.dar nu pot sa nu ma gandesc cu frica la anii care vor veni,in caz ca ne casatorim,la stingerea pasiunii dintre parteneri.cum poate femeia sa opreasca acest fenomen care este cauza a mii de divorturi anual.putem face ceva sau procesul este ireversibil.sunt foarte ingrijorata si ma straduiesc din toate puterile sa avem o relatie frumoasa.iubitul meu mi-a spus odata ca eu sunt managerul relatiei noastre si de atunci ma gandesc foarte intens.
-
draga mea
trebuie sa lasi lucrurile sa decurga de la sine in ideea ca tu sa fii fericita si el la fel
comunicati tot timpul intre voi asta este lucrul cel mai important
incearca sa-i satisfaci fanteziile in limita in care te lasa constiinta si fara sa te injosesti
cere-i si lui sa ti le satisfaca pe ale tale
iti recomand sa-ti cumperi de la distribuitorii "AMWAY" o carte (a aparut si prin librarii dar s-a vindut ca piinea calda asa ca la ei o gasesti sigur) "Barbatii sunt de pe marte femeile sunt de pe venus"
sa o ai tot timpul la indemina pentru ca sunt sfaturi cum sa mentii treaza dragostea o viata
eu cred ca marita sa o citesti
incearca!!!!
si nu te speria pentru ca iti vei induce o stare de haioasa dispozitii incetul cu incetul iar lui nu o sa-i placa asta
probabil ca o sa ajunga sa-ti reproseze ca te-ai schimbat
ai impresia ce el nu este speriat?
este!!! iti spun sigur dar nu-ti arata!
fruntea sus si daca crezi ca ti-ai gasit fericirea apuca-te de ea cu amindoua minile si nu-i mai da drumul
el mare are dreptate cind spune ca managerul unei relatii este femeia
nu esti nici prima nici ultima
de fapt cred ca toate femeile trebuie sa faca asta dar cu grija ca sa nu simta ca sunt manipulati sau tratati ca niste imaturi. nu incerca sa-l schimbi pentru ca te-ai indragostit de el asa cum este nu??
pastreaza niste limite si fa-ti mult timp liber pentru tine (sa te duci la coafor, in vizita la prietene sau la parinti fara el)
lasa-i si lui suficienta libertate si nu-l teroriza cu intrebari si ai sa vezi ca totul o sa fie bine
obisnuinta va apare si ea dar nu te speria. depinde cum va obisnuiti unul cu altul
iti urez mult succes si sa fii iubita si fericita -
cand am citit mesajul tau am avut impresia ca l-am scris eu.
aceeasi frica ma chinuie si pe mine, dar nu cred ca e doar responsabilitatea mea...
acum incercam sa ne adaptam si sa ne cunoastem, sa ne bucuram de ce avem.
am citit mesajele evelor pline de experiente de viata si am incercat sa invat si sa vad partea buna pt ca se pare ca sunt multe doamne casatorite xde multi ani care par a fi fericite, asa ca incerc sa fiu optimista!
daca alti pot noi de ce nu am putea? -
Subscriu la ceea ce s-a scris mai sus. In plus adaug doar un lucru: nu face din aceasta frica a ta o obsesie. EU asa fac si stiu ca e gresit dar nu mai pot schimba nimic. Tind sa fac din tantar armasar si sa vad lucruri gresite acolo unde acestea nici nu exista.
Iti doresc multa bafta si sa-mi spui si mie cum e cartea. Chiar am s-o caut si eu maine prin iasi.
va pup. -
eu cred ca exista o diferenta intre pasiune si obisnuinta. obisnuinta apare nu numai dupa ce te casatoresti, apare dupa o perioada de ani petrecuta langa persoana iubita. Te obisnuiesti cu felul lui de a fi, cu calitatile si cu defectele lui. Dupa un timp..defectele care candva te afectau..devin ceva banal,probabil nu le vei mai da atata importanta, le vei accepta. Vei stii exact ce isi doreste si ce asteapta de la tine. Asta este obisnuinta.
pe cand pasiunea este cu totul altceva. daca porniti in viata iubindu-va profund, adevarat, capabili sa treceti peste orice impreuna..pasiunea este cu atat mai mare si nu se va stinge cu trecerea anilor.
In ceea ce priveste..."femeia este managerul relatiei"..da, este adevarat insa doar in parte. Daca nu este sustinuta ferm..poate duce relatia la "faliment". Nu poti lupta singura..o relatie de durata este mult mai complicata si necesita participarea ambelor parti,amandoi trebuie sa fie manageri. asta este parerea mea personala.
Nu trebuie sa va fie frica de obisnuinta, eu cred ca este un lucru bun atat timp cat flacara pasiunii nu se va stinge.
va pup!
Andreea -
Ceva comentarii:
Pasiunile arzatoare sunt foarte, foarte rare si au putina legatura cu iubirea. Iubirea nu lipseste in acest caz, dar trece pe un plan secund, intre cei doi exista o atractie FIZICA irezistibila si deasupra oricarui control, o simpla atingere intamplatoare a pielii intre cei doi este de ajuns sa declanseze o betie a simturilor, o explozie de dorinta devoratoare care nu se stinge ore in sir timp de zile intregi, singura "trezire" la realitate este data de discomfortul fizic - resimtit de ambii parteneri - inerent unei asemenea relatii super intense. In acest caz se obtine maximum de satisfactie fizica, simti ca orice ai face in plus NU obtii o satisfactie mai mare. Sunt persoane (de ambe sexe) care NU se pot desprinde (sunt captive in relatie) din cauza satisfactiei oferite de partener.
Din pacate, pasiunile sunt trecatoare, si cu cat sunt mai arzatoare cu atat ele trec mai repede...In cazurile fericite ele se transforma in iubiri trainice care pot infrunta anii. Intr-adevar, dupa un timp, se instaleaza obisnuinta si opinia mea este ca NU poti evita obisnuinta INDIFERENT de ceea ce faci (oricat ai comunica, schimba comportamente, obiceiuri, haine etc.). Obisnuinta intervine in orice tip de relatie: fie prietenie, casatorie sau concubinaj, etc; ea apare la ambele sexe, in principal datorita cunosterii partenerului, care astfel, nu mai poate oferi fiorul de necunoscut ce face sarea si piperul inceputului oricarei relatii...Obisnuinta nu este ceva rau in sine, este buna daca ai nevoie de stabilitate, si nu este buna daca simti nevoia permanenta de schimbare...
Cam atat. -
spui ca pasiunea are putina legatura cu iubirea...eu nu cred asta,dimpotriva. daca nu exista iubire nu exista nici pasiune si invers.Sunt strans legate. Definitia pasiunii (daca exista o definitie) este corecta insa eu nu as putea sa simt nici un fior la o simpla atingere daca persoana nu este iubirea vietii mele, daca nu mi-as da si sufletul pt el. daca dispare iubirea dispare si pasiunea,implicit. este adevarat ca odata cu trecerea anilor va scade in intensitate dar in ce fel? senzatiile vor fi aceleasi poate doar reactiile se vor schimba. haideti ca intram in polemici si s-ar intinde pe mii de pagini acest subiect. probabil ca este o problema de optica..fiecare fraza si cuvant pot fi disecate si interpretate in fel si chip, depinde de persoana.
Pupici!