Stol de fluturi :(
-
0 0Of, nici nu stiu cu ce sa incep.

A fost odata o iubire frumoasa, erau doi copii care se jucau de-a iubirea.Apoi s-au intalnit dupa cativa ani si s-au mai jucat odata de-a iubirea.Dar n-a mers nici de data asta pentru ca nu stiau cum se joaca aceste roluri.S-au mai intalnit inca odata pe la vreo douazeci de ani si s-au mai jucat inca o data de-a iubirea.De data asta ea ar fi acceptat tot..pe el..iubirea lor.El insa nu era pregatit.O iubea, stiau amandoi..alta era problema insa.Ea a plecat nevrand sa sufere.
Cam asta e povestea, o poveste trista.A fost intotdeauna o atractie intre cei doi…si nu doar fizica.
Acum s-au intalnit iar..intamplator.Oare?Sau a fost mana destinului?
Amandoi au familiile lor, amandoi au cate un copil.
Ea stie ca daca ar face un pas gresit si-ar distruge casnicia.Nu poate minti.Si totusi il doreste cum n-a mai dorit pe nimeni niciodata.De cand l-a vazut nu mai are chef de nimic, nu se mai poate concentra la nimic.Viseaza intr-una.Are stoluri de fluturi..nu in stomac ci in suflet.Si…doare, doare rau.Pentru ca, cel putin in viata asta, el ii e interzis.
Ea vrea o familie unita, vrea ca fetita ei sa fie fericita.Ea n-a avut parte de asa ceva.A alege sa viseze e ceva gresit, total gresit.Da, va visa, va visa ca intr-o viata viitoare el va fi al ei. -
Nici nu vreau sa ma iluzionez.N-am nevoie de asa ceva.Viata mea era linistita si senina iar acum e data peste cap.
Of, sunt femeie in toata firea, ce naiba e in neregula cu mine?
Poate noaptea e un sfestnic bun.
Ideea e ca sunt sigura ca-l voi revedea.De fapt mai mult ca sigura.
Oare voi reusi sa nu mai tremur cand il voi vedea?Sa nu ma mai inrosesc din cap pana in picioare..
Ma simt ca o adolescenta.
Ma culc.Daca nici in vis nu scap de imaginea lui imi iau medical si ma inchid in casa.
-
ceea ce mi s-a parut diferit in descrierea ta fata de alte descrieri , a fost pozitia fluturilor - in suflet. Daca fluturii sunt in suflet poate sa fie ceva mai simplu . In fond sa existe doar o bucurie, una singura , sexul? S-a tot pus probelema asta pe aici - care pe care , sotul sau amantul ( fie el din realitate sau vis) . Se pare ca va ramane doar unul dintre ei , lucru dureros in oricare dintre situatii. Poate fi facut doar compromisul ca unul dintre ei sa isi exercite alt rol in afara celui sexual , ramanand comatibilitatea, totusi, si devenind o comunicare " de la suflet la suflet" . Pentru cine poate face asta .
-
Draga mea Green...... nu stiu daca te ajuta cu ceva, dar cunosc o poveste asemanatoare.
Ea si El, s-au vazut, s-au placut si intr-o clipa si-au dat seama ca sunt impreuna un intreg. Ei nu s-au jucat de-a iubirea, s-au iubit cu ADEVARAT. Era acea iubire complexa si completa. A mai aparut si-un mic ingeras in viata lor, o fetita dulce....... si-au cumparat un apartament, cuibusorul lor, erau fericiti, radeau tot timpul, comunicau...... pana cand el a trebuit sa plece pe un vas de croaziera. Au trecut cativa ani buni, ea il astepta, el ardea de nerabdare s-o regaseasca. Pana intr-o vara, cand el s-a intors, iar ia nu i-a mai gasit bucuria, iubirea. Apoi a venit palosul drept in moalele capului, el: "vreau sa divortam, pentru ca am cunoscut pe altcineva". Bun..... ca doi prieteni s-au dus de mana sa bage divort, ea plangea in suflet, dar stia ca nu-l mai poate aduce inapoi...... Povestea e mai lunga si dureroasa, dar nu vreau sa intru in amanunte, nu pot.
Intre timp ea s-a recasatorit, el...... a cunoscut pe altcineva, apoi pe altcineva si nu-si mai gaseste locul. De ce? Pentru ca locul lui era acolo, langa ea. Si al ei......
Au ramas prieteni, pentru ca asa au considerat ca e mai bine si pentru micuta lor, dar si pentru ca nu puteau arunca atatea amintiri si clipe minunate. Dar in ochii lor a ramas o tristete adanca.
Defapt, vroiam sa-ti spun concluzia: ea e impacata si linistita pentru marea intamplare de a-l fi intalnit, ca s-au iubit, ca acea mare iubire a existat si ca o va purta in suflet permanent. Amandoi stiu asta, n-au vorbit niciodata despre lucrul acesta, dar amandoi stiu. Si fiecare se bucura de fericirea celuilalt. -
Buna,
sa ma bag si eu ca musca'n.....
apropo se pare ca nu numai aici pe eva este la moda povestea cu "aparitia iubirilor din trecut!" si cu ceea ce inseamna aceasta aparitie!
O cunostinta de-a mea cu mai multa experienta spunea ca e inevitabil sa se intample asta daca l-a momentul respectiv s-a pus "virgula" si nu "punct" relatiei.
Asa ca daca ajuta incearca sa pui "punct" si sa mergi ai departe! Oricum, daca e scris sa fie va fi oricum!! zic si eu -
prefer totdeauna vorbirea in limba materna dar, de-as folosi traducerea, as stirbi putin din valoarea formularii pe care-o reproduc mai jos :
"We make them cry who care for us.
We cry for those who never care for us.
And we care for those who will never cry for us.
This is the truth of life. It's strange but true.
Once you realize this, it's never too late to change. " -
este bine ca realizezi ca nu se poate face nimic.
si eu stiu cum e cu aceste iubiri terminate in virgula si nu cu punct, cum zicea o eva mai sus. este destul de rascolitor, dureros.
dar ... ma gandesc ca sotul tau, cand l-ai ales, ti-a demonstrat cumva din plin ca merita si ca iti poate oferi o viata frumoasa, ceea ce a si facut-o, pana acum...
sper sa reusesti sa treci peste fluturi (iti dau niste raid? flit? :roll ), sa uiti si sa te bucuri de familia ta, caci esti o noroasa. -
mai daca in trecut cand erati amaindoi liberi nu s-a inchegat nimic, ce crezi ca ar iesi acum??? hai pe bune, stii vorba aia " mortii cu mortii, vii cu vii"- prin asta vreau sa zic ca tipul e de domeniul trecutului deci lasa-l acolo!!... canalizeaza-ti energia asupra familiei tale si nu-ti mai lasa gandurile sa zboare in trecut....pierzi timpul degeaba dupa parerea mea, facand supozitii de genu' : da oare ce s-ar intampla daca, bla, bla, bla...