ce sa cred?
-
0 0el: 33 ani, foarte rebel, sportiv, obisnuit sa fie singur (familie despartita, ramas in grija tatalui se muta singur ca sa scape de batai), situatie materiala nu prea buna, autoeducat in majoritatea privintelor, etc.
eu: 25 ani, incapatanata, ma atasez repede imi trece greu, parinti indragostiti ca in prima zi, situatie mat. buna, etc.
relatie de 8 luni extrem de aprinsa - momentele bune extrem de bune, cele rele si ele foarte intense.
amandoi simtim ce simtim extrem de puternic cum nu ni s-a mai intamplat niciodata.
toate bune si frumoase - pana cand dupa o seara de declaratii pe care orice femeie si le-ar dori de la un barbat se poarta ciudat 2-3 zile ...nu raspunde la telefon...
apoi spune ca nu a mai simtit niciodata asa ceva si el fuge daca devin lucrurile serioase... ma cauta mereu sa imi spuna ca ma iubeste/doreste enorm, vorbim zilnic ca si pana acum doar ca nu ne vedem si cica nu mai suntem impreuna. ma roaga sa nu dispar ..vrea sa ma stie... ACOLO... imi spune ca il doare enorm.
chestia asta dureaza de o spatamana... eu nu inteleg absolut nimic... sunt total debusolata.
pareri? -
Buna!
Indraznesc sa-mi dau cu parerea, sper sa nu deranjez pe nimeni!
Cum a spus si Froggy_me,nu-i mai raspunde la telefon iar cand ii raspunzi daca iti cere explicatii ii spui ca te-a pus pe ganduri atitudinea lui si ca ar trebui sa ia o decizie!
El te vrea ACOLO...adica disponibila..pentru el!!Eu te cred ca il iubesti dar incearca sa nu mai fii atat de 'disponibila'!
Oricat de banal ar suna, daca te iubeste cu adevarat, isi va reveni rapid!
Oricum pentru un tip de 33 de ani, si la cat de intensa spui ca a fost relatia voastra..se poarta super ciudat..si ar trebui sa iei in calcul toata posibilitatile, nu numai asa-zisa lui 'frica'! -
daca as auzi chestia asta spusa de cineva as spune ori ca ala e imatur ori ca are motive ascunse - plictiseala, inselat, teatru,etc.
dar vad cum se poarta in continuare si stiu ca nu pot fi obiectiva... dar il stiu ciudat... are extrem de multe ciudatenii in comportament... si parca...nu stiu...
l.e.: ma vad cu el mai tarziu, imi zice ca nu stie cum sa se poarte cand ne vedem si ca vrea sa ma vada mult de tot; tine-ti-mi pumnii... incerc sa aflu ce e in capshorul lui. -
ne-am vazut.
el: cand m-a luat in brate a inceput sa planga. mi-a spus ca el e obisnuit sa fie singur, sa nu ii pese de nimeni si sa faca tot ce vrea cand vrea fara sa dea socoteala nimanui. nu ii place sa se simta vulnerabil si exact asa se simte acum. ii e frica pt mai tarziu cand lucrurile se vor amplifica intre noi. stie ca nu e ce vreau eu de la un barbat (aici chiar stie de la mine....anumite chestii legate si de ce am avut eu in trecut) si a mai zis ca stie ca e un idiot si ca atunci cand voi ajunge sa il cunosc cu adevarat voi fugi ai vom suferi amandoi mai mult decat acum; ca nu vrea sa imi pierd inca 5 ani (durata relatiei mele anterioare) cu el ca sa nu duca nicaieri (de la inceput a zis ca nu vrea sa se casatoreasca niciodata si ca nu vrea copii pt ca i se par prea fragili.... intre timp parerea despre copii s-a schimbat total, cu mine spunea ca si-ar dori unul); a mai zis ca e rau si ma voi speria de cum e el de fapt ( genul asta de vorbe mi se par gogosi – sunt rau nu te merit bla bla... ma rog)
eu: i-am zis ca atunci cand doi oameni simt ce simtim noi e aberant sa se desparta doar ca sa nu fie raniti pe viitor; pana la urma ideea e sa ne bucuram de momentele frumoase nu sa speram la nu stiu ce final.
Dupa imbratisari, pupaturi si plansete de telenovela de ambele parti a ramas ca nu ne despartim.... dar amandoi cam indoiti de hotararea luata. Dupa ce am plecat ... telefon inchis, nu a plecat in directia casei lui.... gandurile mele de acum – ori e adevarat ce a spus, desi egoismul din noi nu te lasa sa dai drumul cuiva ca sa nu il ranesti... te gandesti ca ti-e tie bine si mergi mai departe; ori e cel mai bun actor, are pe altcineva si lacrimile, imbratisarile de aseara au fost o incercare a lui de a parea totusi baiat bun. Ce vreau eu de la el e ce a fost si pana acum... intr-adevar nu este barbatul alaturi de care sa ma vad avand o familie, alaturi de care sa simt siguranta materiala si nu numai si am stiut asta din start. Pe de-o parte imi doresc sa ma casatoresc samd, dar daca am ceva care ma face fericita si nu e o casatorie am zis ca nu are rost sa imi fac un scop din asta.
Sunt o fire destul de banuitoare si nu prea am incredere in oameni...de asta inclin sa cred ca minte si ca are pe altcineva... nu prea imi vine sa cred in altruismul lui. -
mai, nici io n-am intalnit oameni asa altruisti....da am intalnit plangaciosi.
Adica d-astia de plang din prea multa simtire. El tot ce stie va face, plus ca ma obosise, cu poezelele si insistentele lui. Ca si-a busit masina din cauza ca nu i-am raspuns la telefon..de nu dormeam noaptea.
De asta te si intrebasem la inceput...seamana izbitor