Scrisoare pt EL

  •  
    • 314 mesaje
    8 Nov 2007, 04:02
    0 0
    Spune-mi, de ce te iubesc inca desi au trecut multi ani si suntem la 10 000km departare unul de celalalt? Spune-mi, de ce nu pot sa te uit desi mi-ai spus ca nu sunt aleasa ta si desi stiu ca alaturi de tine viata ar fi un calvar? M-as simti fericita la inceput ca te-as avea, dar in timp stiu ca firea ta schimbatoare m-ar termina. Imi spui ca nu te cunosc, cum sa nu te cunosc cand ti-am observat fiecare gest, cand am analizat fiecare cuvant, cand te-am sorbit din priviri si te-am urmarit de atatea ori cand ieseai de la facultate cu alta. Plangeam pe hol cand te vedeam pe cine tii in brate si nu intelegeam de ce nu m-ai vrut pe mine, desi suntem atat de asemanatori. Si in viata, am avut aceleasi vise, am avut aceleasi dorinte, am renuntat la aceleasi lucruri, ne-a purtat viata in directii diferite si totusi atat de asemanatoare. Acum facem amandoi acelasi lucru dar la mii de km departate. Amandoi lucram in acelasi domeniu, amandoi am fi vrut sa facem medicina in schimb, amandoi suntem casatoriti cu persoane mai tinere pentru ca amandoi am cautat in cel presupus iubit o inocenta sau o naivitate, o intelegere.
    Credeam ca il iubesc pe sotul meu, de fapt il iubesc intr-un fel si pe el. Il iubesc cand nu te iubesc pe tine. Il iubesc pentru ca e tandru, e bland si bun, pentru ca ma iubeste pana la infinit, insa il iubesc atunci cand nu ma gandesc la cum ne-am fi putut noi iubi.
    De ce simt ca esti nefericit cu persoana langa care stai? Concediile nu vi le petreceti in totalitate impreuna, preferi sa mergi mai degraba singur cu tatal tau, mi-ai zis asta. Pari intr-un fel sa-i admiri inocenta sotiei sale asa cum si eu i-o admir sotului meu. Dar am impresia ca si la tine lipseste ceva, asa cum si la mine lipseste ceva. Sper sa nu fie asta doar in mintea mea, sa cred ca avem povesti atat de asemanatoare si totusi sa nu cunosc tot, totusi tu sa fii fericit cu ea si sa nu-ti mai pese de mine. Cred ca nu-ti pasa de mine, pentru ca totusi nu ma cauti, nu cauti sa-mi vorbesti, nu ai nevoie de mine asa cum am eu nevoie de tine dar poate nu o faci pentru ca deja esti responsabil de familia ta. Sau poate ti-e frica. Sau poate incerc eu sa-ti gasesc o scuza. Dar totusi, cand eu te caut esti bun cu mine si intelege tot ce simt, eu simt ca traiesti ceea ce zic si ceea ce simt eu, esti atent la ce mi se intampla si ma intelegi. Dar nu ma iubesti. De ce nu ma iubesti?
    Dar eu, femeie la casa mea, de ce ma gandesc inca la tine? De ce risc sa las un sot care ma iubeste enorm si care ar face orice pentru mine si care s-a sacrificat pentru dorintele mele, pentru o naluca, pentru TINE ? Te vreau dar stiu ca mi-ai aduce suferinta. Te iubesc si stiu nu de fapt nu te iubesc pe tine, ci o imagine pe care o am despre tine.
    De ce iubesc acea imagine? De ce vreau sa imi inlocuiesc sotul cu acea imagine? De ce nu pricep ca TU asa cum vreau eu, nu exista, si nu vei exista vreodata? Dar atunci cand vorbim, tu te apropii asa de mult de ceea ce eu cred despre tine. Asta ma deruta. Nu inteleg, nu ma inteleg. Simt ca toate deciziile pe care le-am luat in viata, desi am crezut ca au fost luate din dorinta proprie, au fost doar circumstante ale destinului. Simt ca nu mi-am controlat destinul asa cum ar fi trebuit, ca am fost carmaci pe un vapor si am invartit carma, dar curentul era prea mare si vaporul meu a fost dus de ape adanci.
    Cred ca si tu simti acelasi lucru, cel putin, experientele pe care le-ai trait si felul cum ai reactionat cand ai fost pus in fata anumitor situatii, ar trebui sa te faca sa te simti ca mine. Uneori imi dai impresia ca esti jumatatea mea, ca ai trecut prin ceea ce am trecut eu, alteori te comporti bizar si nu te inteleg. Imi explic ca asta se intampla pentru ca persoana ta reala nu este identificabila cu imaginea pe care mi-am format-o despre tine. Si totusi, eu cum pot sa te uit?
  •  
    • 172 mesaje
    8 Nov 2007, 07:01
    0 0
    nu poti...invata sa traiesti cu el in suflet,nu te impotrivi...cu cat te vei impotrivi cu atit chinul va fi mai mare...lasa-l acolo in mintea si sufletul tau,nu incerca sa-l smulgi pt ca stii ca o vei face cu o parte din tine...lasa-l acolo...si intre timp...
    incearca sa il vezi pe cel care iti este alaturi,incearca sa vezi cum ar fi viata ta fara el,cel de linga tine;cumplit de goala nu?...nu il iubesti la fel de mult dar el este acolo,mereu...ce ai simti dac-ar pleca?
    de tot?.............
  •  
    • 649 mesaje
    8 Nov 2007, 07:54
    0 0
    m-ai facut sa plang!!!
  •  
    • 1039 mesaje
    8 Nov 2007, 08:37
    0 0
    Si pe mine Offf off, mai mai...
  •  
    • 39 mesaje
    8 Nov 2007, 10:41
    0 0
    ce poveste...si eu care credeam ca am probleme..plang..
  •  
    • 2938 mesaje
    8 Nov 2007, 10:47
    0 0
    ah, destul de simplu.

    zi-i barbatului ca nu la el iti sta mintea, fii sigura ca-l ranesti serios si ca va pleca si il vei pierde.

    asteapta vreo 3-7 zile, timp in care evident il vei contacta pe ex (acesta nu te va felicita pt miscare si nici nu-ti va raspunde cu frenezie la sentimente, acum ca esti "libera"), si iti vei da singura seama de valoarea sotului tau si de cat de mult inseamna EL pentru tine.

    dar e posibil sa fie prea tarziu.

    PS:nu sunt rea, te inteleg chiar, dar depinde doar de tine sa te uiti cu ochii mari si inima deschisa la sotul tau, sau sa ii inchizi si sa visezi ceea ce fostul nici macar nu e.
  •  
    • 8237 mesaje
    8 Nov 2007, 11:51
    0 0
    il uiti daca nu te apuci sa scrii epistole catre el.
    Gata, tragi obloanele, si move on!

    Ce bine ca io nu stiu sa scriu decat urari pe felicitari, si alea ma chinuie de mor.

    Sunt o insensibila
  •  
    • 1703 mesaje
    8 Nov 2007, 12:27
    0 0
    froghi, si eu la fel . de insensipila. si de chinuita cand trebuie sa scriu o felicitare. drept pentru care nu prea scriu asa ceva. important e ca mi-am gasit unu' care e ca mine din acest punct de vedere.
  •  
    • 45 mesaje
    8 Nov 2007, 12:42
    0 0
    E trist ca unii din noi nu au gasit iubirea adevarat,persoana cu care sa traiesti fericit pana la adanci batranete.
  •  
    • 1703 mesaje
    8 Nov 2007, 12:47
    0 0
    cred ca abia la sfarsitul vietii poti spune ca ai intalnit "iubirea adevarata" (am pus intre ghilimele pentru ca mie nu imi suna bine expresia, ori e iubire, ori nu e si oricum expresia are intelesuri diferite pentru oameni diferiti). abia atunci stii daca a fost ceva de durata sau un foc de paie.
  •  
    • 45 mesaje
    8 Nov 2007, 13:02
    0 0
    Prin ceea ce trece csampetru,cred ca multe dintre femei trec.Prima iubire nu se uita niciodata,ea ocupa in inimile noastre un locusor mititel si o pastram acolo toata viata.
    E greu sa-ti dai cu parerea in aceasta situatie,sa-l lase pe sotul ei??? Sa alerge dupa ceva nesigur???
    Unde-i siguranta ca el simte la fel???
    Daca e fericita landa sotul ei de ce are nevoie de altcineva,de o presoane in fond imaginara?? Poate ca "el" e total diferit de ceea ce-si imagineaza ea.
    Nu stiu pe bune ce sa zic.
  •  
    • 8237 mesaje
    8 Nov 2007, 13:09
    0 0
    da charmine, la felul in care s-a purtat prima mea iubire, fix poeme ii scriu i le scriam si atunci cand o luasem razna.

    si mai stiu ca prima iubire e cea la care privesti in urma, si spui: ce fraiera eram atunci, si cate am invatat pana acum.

    prima obsesie insa, e d-asta cu poeme ce le faci cand barbatu-tau te intreaba ce faci atata cu lumina aprinsa ...si tu-i zici ca faci lista pentru cumparaturi maine.
    Am spus si-o repet: cand scrii poeme sau scrisori de genul constientizezi, sau chiar pacalesti subconstientul, sugerandu-i lucrurile de acolo.
    Si chiar daca nu aveai obsesia, o faci

    Da daca n-am avut obsesii de genul asta, ce stiu eu.
  •  
    • 45 mesaje
    8 Nov 2007, 13:25
    0 0
    va spun cu toata sinceritatea mea ca dupa ce m-am desparit de prima mea iubire,mi-a trebuit 6 ani sa nu-l mai iubesc.In acest timp am avut si alte relatii,dar s-au destramat ca mereu cautam acel om de care eram eu indragostita lulea.
    Acum sunt pe cale sa ma casatoresc,dar si in ziua de azi cand il intalnesc pe"el" ma trec ceva fiori,ceva in stomac nu e in regula.
    Nu pot povesti cu el ca si cu alti amici,precizez ca am ramas amici,asta dupa ce 1 an nu ne-am salutat,nu am vb.
    Il iubesc enorm pe iubi al meu,il ador,sunt fericita cu el,dar nimeni si nimic nu poate sa-mi starga din suflet,locul care-l ocupa prima iubire.
  •  
    • 13679 mesaje
    8 Nov 2007, 13:32
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 8237 mesaje
    8 Nov 2007, 13:34
    0 0
    doar un rand miledi....doar unu singur ?

    pana si io am scris mai multe
  •  
    • 13679 mesaje
    8 Nov 2007, 13:36
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 649 mesaje
    8 Nov 2007, 13:54
    0 0
    Da, prima iubire nu se uita si nu dispare niciodata. Merita sa lupti pentru ea (iubirea) oriunde si oricand si oricum.
  •  
    • 13679 mesaje
    8 Nov 2007, 13:55
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 649 mesaje
    8 Nov 2007, 13:56
    0 0
    Milady trebuia sa te bagi tu ca musca in c.uru calului ca acolo iti este locul doar.
  •  
    • 13679 mesaje
    8 Nov 2007, 13:59
    0 0
    Mesaj şters de administrator