singura ...
-
0 0salutare..."va citesc" de ceva vreme,mi-am petrecut ceva timp cu voi desi nu stiti, aveam si cont , dar imi era tare greu sa-mi amintesc user-ul si parola...iar in duminica asta uracioasa am facut un efort de memorie si m-am logat...doar sa va intreb ce e de facut atunci cand te simti singura rau de tot desi te afli intr-o relatie. Ce e de facut cand desi tipul de langa tine e cel mai sensibil, rabdator, tandru si atent din lume, dar incapabil uneori sa inteleaga unele manifestari sensibile...
...ce e de facut in situatia in care vrei sa pui mana pe telefon si sa n-ai pe cine sa suni...nu pt ca ar fi o lista saraca, ci doar pentru ca stii ca in partea cealalta va raspunde o voce, de cele mai multe ori "prietena" ta" care, dupa ce te asculta, tot ce are de spus este ce rochie cool si-a mai cumparat...
sunt eu cam nebuna? lumea din jurul meu spune ca nu...ca as fi oarecum speciala si ca am nevoie acuta de oameni de nivelul meu...ideea e ca speciala, nespeciala eu sufar de singuratate si cred ca s-a nascut deja un pui de depresie... -
"boala" secolului in care traim, desi suntem inconjurati de "prieteni", singuratatea e unul din cele mai frecvente sentimente care ne apasa...si asta pt. ca unii dintre noi isi doresc mai mult decat o rochie "cool", sau o plimbare prin magazine, sau un film la mall...iar daca esti o persoana care vede dincolo de aceste mici placeri ale vietii, poti fi luata drept ciudata, multora le e suficient un astfel de stil de viata, asa-zis monden.
mai rau e atunci cand ajungem sa devenim si noi la randul nostru la fel de superficiali si de ingusti in sentimente precum contemporanii nostri.
ce e de facut? sa gasim multumirea si sa invatam sa ne bucuram de orice moment al vietii, chiar daca nu avem tot ce ne dorim la un moment dat. e greu, dar altfel vom ajunge sa traim doar din inertie, incapabili de oscilatii sufletesti...
iar tragedia pe care o povestesti tu e aceea ca stai langa un om langa care nu te simti implinita, alaturi de care nu poti descoperi multumirea. nu stiu ce e mai rau...sa te afli intr-o situatie ca a ta sau sa fii singur/a, fara sa ai un suflet "pereche". cred ca a doua varianta e mai greu de suportat.
poate ar trebui sa apreciezi ce ai (daca e de apreciat), iar daca nu, sa pu punct situatiei. -
intr-adevar, ce am descris eu e o situatie destul de frecventa si pe care oamenii o mascheaza in fel si fel de chipuri...unii dintre noi ne refugiem in proiectele importante de la serviciu pentru care am fi in stare sa ne lipsim de week-end, altii ne agatam de "o gasca" cu care nu avem nimic in comun doar de dragul de a iesi la o pizza din cand in cand, altii isi construiesc o lume in spatele computerului si-si imagineaza situatii pe care ulterior le expun ca si cum ar fi reale si astfel isi construiesc un univers, altul decat cel real in care nu ii asteapta nimic...si mai exista unii ca mine, care isi canalizeaza eforturile si energia intr-o relatie care ar avea toate datele sa mearga, dar din motive pe care inca nu le-am identificat nu este asa cum mi-as dori...
dar..cum ar spune tata, sunt "fata desteapta" si am sa ma prind eu ce si cum e cu asta...ca n-are cum sa fie mai grea ca trigonometria nu?
multam fain pentru gandurile tale...am fost foarte trista azi -
daria,probabil ai doar 28 de ani,depresia trebuie sa dispara...despre ce singuratate vorbesti?....citeste o carte,fa o mancare..,transforma o rochie intr-o fusta..fa ce-ti trece prin cap...si daca ai nevoie neaparat de comunicare verbala(caci,si ce am spus eu ,sunt forme de comunicare)o poti face cel mai bine cu tine insati,o forma de introspectie ,o forma de evaluare....vezi unde rezida problema..pt. tu ceri prea mult,poate nu te faci inteleasa,poate chiar e o problema...dar sa privesti lucrurile atat de tragic..parca nu e voie...mergi intr-un spital de oncologie...atunci sigur vei intelege..ca (iarta-ma)ce ti se intampla tie e..NIMIC,ca toti am trecut prin astfel de depresii as zice depresii de forma, si nu de continut.DACA mi-ai zice ca e o problema de viata si de moarte..as fi mai ingaduitoare...dar asa e una doar de comunicare,care se poate cu putina vointa..trata.CUM? ....e atat de simplu tot prin comunicare.te pup si comunicare usoara!
-
ce manifestari sensibile nu intelege el? ca pare sa detina toate calitatile necesare ca sa le poata intelege: e sensibil, tandru, atent si rabdator.
cat despre prietenele tale, unii oameni raman la stadiul de rochii cool, altii vor sa mai vorbeasca si despre suflet. daca n-ai cu cine mai cauta in jurul tau pana gasesti. nu-i usor, stiu, dar nici sa cazi intr-o depresie din cauza asta ... -
Barbatul de langa tine dupa descrierea ta este "barbatul ideal",insa nu poate fi perfect,ca nici unul dintre noi de asemenea.Cateodata avem pretentia sa ne intelega dintr-un gest,dintr-o privire dar de cele mai multe ori nu este asa.Banuiesc ca aceasta problema se poate rezolva cu mai multa comunicare in cuplu...parerea mea.
Cat despre prietene...poate inca nu ai intalnit adevarata prietenie.De multe ori credem ca avem prieteni/e adevarate si cu timpul ne dam seama ca nu este asa.
Citat: "Prietenii adevarati sunt aceia care sunt langa tine cand de fapt vor sa fie in alt loc"