cat astepti sa " ti se arate"?
-
0 0in primul rand un sf valentin plin de dragoste si iubire ptr toata lumea de pe acest forum.
sper ca nu ma consideratzi "intrusa" ptr ca e prima mea "aparitzie" pe forum.
intrebare: cat trebuie asteptat sa ti se arate "zburatorul" in cale? cata rabdare si cate trairi trebuie ptr a-l atinge pe El alesul?
de ce ajungi sa spui El e! si peste o perioada descoperi contrariul? ...si tot investesti sentimente si timp si rabdare....si pierzi incredere....
merita efortul? sau e mai bine singura? -
Esti bine-venita pe forum.
Vad ca nu ti-a raspuns nimeni pana acum asa ca incerc eu.
Este greu, daca nu chiar imposibil de spus, cat avem de asteptat fiecare din noi pana il intalnim pe EL, jumatatea visata.
Dar e cert ca intr-o zi va veni.
Iar toate aceste asteptari, sperante, dezamagiri pe care le traim in asteptarea LUI fac parte din experienta de care avem nevoie pentru a ne maturiza afectiv si a fi pregatite pentru marea experienta care numeste "viata in doi".
Te pup si ai rabdare. O sa se intample ce-ti doresti...! -
A fost o vreme cand si eu imi puneam aceleasi intrebari ca si tine. Am un singur raspuns...merita cu prisosinta. Am visat mult, am fost dezamagita, am plans...si am invatat cate ceva din fiecare experienta prin care am trecut. Am cautat, am asteptat, am renuntat, am luptat...am crescut, am aflat cine sunt si ce imi doresc de la El, de la relatia noastra, ce pot sa aceept si ce nu.
La un moment dat m-am linistit. Am renuntat la tot si am avut grija de mine, sa fiu frumoasa si curata spiritual, ca atunci cand El va aparea sa-i pot darui tot ceea ce sunt. Am citit mult, am vorbit mult cu mine...si intr-o zi, cand ma asteptam mai putin, a aparut el. Nu e fat - frumos. Dar daca ar veni intr-o zi fat - frumos, si mi-ar pune totul pe tava si mi-ar promite fericirea vesnica i-as spune sa-si vada de drum, pentru ca eu mi-am gasit jumatatea.
Ai grija de tine, invata sa te cunosti si sa-i poti oferi tot ce ai tu mai bun cand va aparea, nu neincredere si suspiciuni si gelozii. O sa merite! -
Eu zic in felul urmator: cu cat te pretuiesti pe tine inseti mai mult, cu atat esti mai mult timp singura, deci "astepti". Asadar, mai bine incerci, cedezi, faci compromisuri, si mai ales speri. Nu spun ca nu trebuie sa te pretuiesti, dar niste concesii nu strica. Daca e sa tina ce ai inceput cu acel "el", bine, daca nu, asta e, treci mai departe, important e sa iti fie tie in primul rand bine. Singura, singura, dar optimista, increzatoare in proprile forte, stapana pe tine. So, simte-te bine, oricare ar fi "starea civila"
Bine ai venit, draga eva, sper sa iti gasesti aici bune prietene si sa inveti cate ceva care sa-ti prinda bine. -
dragele mele eve,
multzumesc mult pentru ca a-ti rupt o bucatzica din timpul vostru sa raspundeti "framantarilor" mele prezente.
trebuie sa detaliez un pic ptr a se intzelege care este exact situatzia in care ma aflu pe plan sentimental.
am iubit o data ...si s-a terminat.a fost PRIMUL a fost frumos si urat...si --s-a terminat( ma insela!). n-am zis nimic, mi-am luat "jucariile" si am plecat fara sa-i reprosez nimic
am incercat sa iubesc a doua oara...el era indragostit..eu nu.si s-a terminat povestea.am "fugit".am distrus o inima..s-a refacut..timpul a trecut
am iubit a treia oara mult mult mult mult mult.....am trait impreuna 2 ani si jumatate ...24 din 24...mare iubire , mare dragoste...dar multa neincredere, multe neintzelesuri.. putzine clipe frumoase(dar traite cu mare mare intensitate)si multe clipe urate( cu tot tacamul de certuri)..si...s-a terminat asa in vant ...s-a rupt ceva...nici acum nu stiu ce ..dar s-a terminat...multa durere , multa tristetze...
am incercat sa iubesc a 4 oara.el era indragostit de mine...eu nu!mi-am luat "papuceii" si am plecat. am ranit din nou...timpul a trecut...
atunci ...a 5 a oara am zis : VREAU DRAGOSTE DE O NOAPTE.mare, soare, seara, cafe del mar (mamaia)...apare El ..jocuri de priviri...schimb de telefoane...a doua seara ...mare DRAGOSTE..dar inima nu m-a lasat s-o inchid..a zis il vreau ,merita !...3 saptamani SUPERBE in bucuresti..dar atat eu cat si el aveam sa ne despartzim la capatul acestor 3 saptamani..eu plecam "definitiv" in spania la familie..el sa lucreze 8 luni pe un vapor de croaziera...
in prezent...cred ca sunt indragostita de acest ultim El..dar distantza asta "stinge incet incet flacara"...am pastrat legatura prin email, prin telefon..acum el a ajuns in tara, in romania...inima i-mi URla: trebuie sa fii cu el, El este ACELA..situatzia data este mult prea complicata ca sa-i cer lui sa vina in spania "definitiv" sau sa ma intorc in tara ptr TOTDEAUNA...si daca o fac ?...offffffff neincrederea asta ma omoara...as vrea sa-mi sopteasca un ingeras ca de data asta nu ma insel, ca totul va fi perfect si ca merita sa fac pasul important , adica sa risc sa traiesc departe de parintzii mei dar aproape de "noua mea familie"...
multa dragoste, liniste , iubire respect si hotarare va doresc