de fapt,tot dragostea!!!!!!
-
0 0acum trei ani l-am intalnit pe...EL!a fost ceva instantaneu si m-0am trezit indragostita lulea,dar...am aflat apoi ca are diabet si asta a fost scuza lui:merit ceva mai bun(mai sanatos,adica).de trei ani imi este cel mai bun prieten,ne spunem totul,mai putin ca il iubesc.el spune ca e mai bine asa,ca am strica totul daca am aluneca pe panta iubirii.ce sa fac?cum sa-l fac sa-si dea seama ca nu se strica nimic?vara asta am aflat ca a simtit si el ceva,dar si-a reprimat toate sentimentele din acelasi motiv:sa nu stricam ceeea ce e intre noi acum.cred ca de fapt ma iubeste si el,dar ii e frica sa recunoasca.chiar as avea nevoie de un sfat!
-
Adica el nu vrea sa fiti impreuna din cauza ca e bolnav? E o prostie, explica-i acest lucru: ca e mai bine sa traiesti cu persoana iubita atat cat e sa traiesti, decat sa fii o viata cu o persoana care nu te merita... dar e sanatoasa, ca sa zic asa... Nu mai pierde timpul, spune-i... Au trecut deja 3 ani, ce Dumnezeu...
-
Daca crezi ca simpte ceva ptr. tine atunci deja ai castigat ceva.Anume prietenia lui.Sa stii ca cel mai bine e atunci cand poti comunica cu el.Dar atentie!!! Daca el sustine ca nu doreste sa fi-ti impreuna fa-l putin gelos.Imbracate intr-o seara frumos si spune-i ca mergi la o cunostiinta .Te va intreba a doua zi cum a fost. Sa pari incantata de o persoana, sa-i spui ca si saptamana viitoare ai sa mai mergi sa va intalniti la taifas.Asa ca dupa aceasta intamplare e imposibil sa nu ati spuna ceva, ca sa nu mai mergi.Spune-i atunci ca ati place persoana in cauza si vrei si tu o persoana asa langa tine.Daca ati spune ca ai deja atunci ai castigat e al tau. Mult succes!!
-
Eu cred ca ar trebui sa-l iei o data de mana si sa-i spui cat se poate de frumos "te iubesc" si sa-l saruti.Va fi surprins, placut sau neplacut, depinde de ce simte pentru tine.Daca-l iubesti cu adevarat nu-ti fie frica sa i-o spui, si asigura-l ca, chiar daca veti fi impreuna si sa zicem ca va veti desparti, relatia voastra de f buni prieteni nu se va destrama.Asigura-l ca pe primul plan va fi mereu buna voastra prietenie.Si eu m-am aflat in aceasi situatie, doar ca eu nu l-am iubit, dar eu mi-am dat seama ca, mai bine ne potrivim ca fff buni prieteni decat ca iubiti, asa ca noi continuam sa fim cei mai buni prieteni.Dar la voi chestia asta dureaza de 3 ani asa ca nu mai sta pe ganduri, la "atac".Sa nu uiti un lucru "speranta moare ultima si tot ea da sens vietii".Sa-mi spui ce-ai facut.Bafta.
-
Stiu ce simte prietenul tau. Si eu sunt diabetica. Am stat pe tusa prea mult timp si acum regret.
Ar fi bine sa citesti (daca inca nu ai facut-
cate ceva despre aceasta boala, si daca crezi ca poti sa traiesti cu un om care are diabet atunci "ia taurul de coarne". Spune-i ca-l iubesti ... fa-l sa simta asta ... arata-i pe fata tot ce simti pentru el. El se teme. Daca are diabet din copilarie atunci e clar ca asa a fost invatat ... sa stea un pas in spatele celorlalti. Incurajeaza-l. Are nevoie de asta.
In 3 ani cred ca TU si cu TINE ati dezbatut indelung problema. Cred ca e momentul sa iei o decizie. Priveste cu atentie ce se intampla cu voi. Poate este speriat si se teme sa nu te "dezamageasca", dar ar mai fi un aspect: esti sigura ca te place? Oare nu te amagesti singura? Poate ca pe el il "coafeaza" o simpla relatie de prietenie cu tine. Gandeste-te bine.
Daca ai nevoie de informatii in ceea ce priveste diabetul iti stau la dispozitie.
Astept vesti de la tine si sper sa fie din cele mai bune. -
de cand l-am cunoscut,am inceput sa ma interesez de diabet si chiar nu m-a descurajat ce am citit.si cu el am vorbit mereu despre asta si nu consider ca daca e diabetic e mai putin om decat mine sau decat oricine.stiu ca ma iubeste,mi-a spus-o,dar a adaugat imediat ca e mai bine sa nu stricam totul prin pasul urmator.problema e ca a aparut o complicatie la diabetul lui:nefropatie la ambii rinichi.cred ca ii e teama sa nu ma implic prea tare si apoi sa raman singura.am incercat sa-l ajut si chiar i-am facut o promisiune pe care nu stiu daca o voi putea duce la bun sfarsit.i-am promis ca peste 32 de ani ne vom intalni in bastoane amandoi si ne vom aduce aminte de tinerete in timp ce vom fuma un pachet de Viceroy.asta pentru ca nu am reusit inca sa-l fac sa se lase de fumat.incerc sa fiu tare pentru el si sa-i arat partea buna a vietii si in unele privinte chiar reusesc.de exemplu,acum respecta regimul recomandat de medic,pentru ca pana acum nu l-a prea luat in seama.daca poti sa ma mai ajuti cu cateva sfaturi,esti binevenita oricand,pentru ca imi doresc intr-adevar sa fie fericit,fie alaturi de mine,fie alaturi de alta.nu asta e important,ci doar ca el sa fie fericit de el insusi si de viata lui.iti multumesc.
-
Situatia asta stiu din experienta ca e naspa. Nu ca iubitul meu ar fi bolnav, dar are un fix, si anume ca ma face sa sufar si ca el oricum o sa moare repede, fiindca asa scrie in palma lui. Prieteni buni suntem si noi, adica am fost si inainte sa ne cuplam, si suntem si acuma, ca ne-am despartit. Diferenta dintre mine si tine este ca eu aproape l-am convins ca merita si el sa fie fericit, mai ales ca-l iubesc foarte mult si-mi pasa de fericirea lui si stiu foarte bine sa am grija de el. Ma gandesc ca poate ar fi bine sa-i arati la inceput ca orice s-ar intampla, esti destul de puternica si n-o sa suferi, n-o sa-ti pierzi increderea in el si in prietenia voastra. El stie chestia asa? Bafta!