prietena mea cea mai buna
-
0 0Alo, gara? E cineva pe aici la ora asta? Ca sa stiu daca ma apuc sa insir cearsaful sau o las pe maine.. Va pup, fetele!
-
Of of, draga Irish, esti mereu aici cand are omu' nevoie.
Nu, de data asta e prietena mea cea mai buna. I-a murit cineva extrem de apropiat si caut modalitati de a o face sa se simta mai bine desi TOATE ii merg haios (pierdut iubitul, murit tatal, pierdut slujba etc) de la distanta.
Ca da, sunt departe de ea, si, din pacate, ii sunt si singura prietena..
So, idei? -
Citisem pe undeva ca doliul are niste etape. Apoi am vazut faza asta si intr-un film. Dar acum nu mai stiu unde sa caut sa inteleg mai bine fenomenul..
Da, stiu ca nu-s retete, dar vorbind intr-una cu ea pe messenger ma simt parte din tragedia ei si ma macina atat de tare incat vin si postez pe eva, asa cum fac cand am EU insami o problema.
Da, probabil nu ma asteptam la un raspuns anume de la nimeni, pur si simplu imi doream sa ma descarc undeva si sa spun cuiva, ca ei i-am zis destul, ca sunt alaturi de ea 100%.. -
incearca sa ii insufli cat mai mult optimism...sa ii spui chestii haioase, sa ii retii atentia cu povesti de alta natura decat ceea ce i s-a intamplat ei...in curand probabil vei merge acasa, de sarbatori, ii vei putea fi si mai aproape..
imi pare rau ca nu am solutii mai concrete si aplicabile.. -
Carlita1 si prietena mea cea mai buna si-a pierdut tatal anul trecut chiar pe 1 aprilie. Inainte de Paste. A fost cumplit pt. ea, dar si pt. mine, mai ales ca il cunosteam de 25 de ani. Am suferit si eu un soc. I-am dat un telefon, am vb. putin cu ea, o simteam la telefon distrusa si nu i-am spus decat ca sunt langa ea. Atat. Mai mult de atat nu am putut sa fac. Ca sa nu spun ca am dat-o in bara de Paste, cand i-am dat telefon si i-am urat Paste Fericit. A sunat ca....naiba.
Dar nu mi-am dat seama, la cat de bulversata si ametita eram....I-am cerut scuze, dar oricum era obisnuita, ca multi nu aflasera, din prietenii lor, ca taica-su murise. Si crede-ma ca apoi nu am mai vb. cu ea, vreo luna de zile. Nu am putut pur si simplu, si nici ea nu era in masura sa vorbeasca cu mine. Apoi a venit iar in tara, pt. ca si ea locuieste in Londra, si atunci ne-am intalnit si am povestit si....ne-am usurat sufletul una alteia. Si a fost bine. Acum ranile sau mai inchis, dar....tot suferim.
-
Carlita draga,eu m-am pus un pic in postura prietenei tale si m-am gindit ce as astepta eu de la cea mai buna prietena in momente de genul asta.
Pentru inceput cred ca as dori sa fie doar suportiva,sa ma lase sa-mi pling durerea,sa ma sustina doar ascultind si sa simt eu ca-mi impartaseste durerea.Abia dupa un timp(desigur nu prea lung)mi-ar face bine sa-mi vorbeasca de viitor,sa ma faca sa zimbesc etc.Cred ca daca ar incerca sa ma binedispuna din prima ,as interpreta ca nu ma intelege prin ce trec eu.
Na,acuma fiecare cu felul sau de a fii ,dar pina la urma cred ca iti cunosti prietena suficient de bine si vei gasi un mod de a o scoate din starea asta,dar mai dai timp.
Sper din toata inima ca prietena ta sa depaseasca aceasta durere cu cit mai putine sechele emotionale.Sa auzim numai de bine si sanatate.