Am aflat ca m-a
-
0 0Buna fetelor,
Am mai scris eu pe aici despre povestea mea. Ei , ea s-a cam terminat acum o luna prin comportamentul lui mai mult decat dubios. Niciodata nu a recunoscut ca el e vinovat, tot timpul a incercat sa ma faca pe mine vinovata, ca sunt geloasa ca sunt nebuna. Dar de fapt mi s-a confirmat azi, acum , ca el de fapt avea pe altcineva. Si asta in conditiile in care noi ne pregateam de nunta, aveam resturantul ales si eu numai la rochia de mireasa visam. Toate neamurile erau anuntate, nasii la fel. Acum imi e atat de rusine.
Ma simt atat de tradata. Lui nici nu i-am spus ca am aflat acum toate minciunile lui. Parca nu ar mai avea rost. Stiu ca de fapt ar trebui sa fiu bucuroasa ca am aflat inainte de nunta ce specimen aveam langa mine, dar dupa 4 ani de convietuire imi e atat de greu. Parca nu mai am nici o bucurie nici o directie. Si nu imi vine sa spun nimnui de rusinea asta. Ma simt cumva rusinata pentru ce a facut el, desi imi e clar ca nu am de ce. Imi vine sa tip, sa urlu dar parca nu mai are rost.
Stiu ca e de fapt o sansa pentru a merge inainte spre un viitor mai bun, dar parca nu stiu de ce inca il mai iubesc. Mi-e ciuda pe mine pentru ca nu simt ura, doar frica.
ooof....ce sa fac sa ies din nebunia asta, din starea asta orbila. -
In primul rand ca nu esti tu vinovata, nu ai de ce sa-ti fie rusine tie.
De iubit il vei mai iubi un timp, asta e. Mai greu sa-l scoti din suflet dintr-o data.
Capul sus si ai grija de tine. Tu esti importanta.
Viata ofera si surprize frumoase
Cand ti se inchide o usa, ti se deschide o fereastra. Asa se zice, nu? 
Va fi greu, dar nu imposibil.
-
in primul rand,nu trebuie sa te simti rusinata pentru ceea ce el a facut...si dupa cum ai zis si tu,mai bine ca ai aflat acum decat mai tarziu cand,poate,erai casatorita cu el...
ar trebui sa vezi asta ca pe un semn...pana la urma,soarta a tinut cu tine si nu te-ai casatorit cu el fiindca nu este el alesul...
cum sa iesi din nebunie??
poate o vacanta ca sa-ti pui gandurile in ordine,stai cu prietenele,ocupati timpul cu diverse activitati care tie iti fac placere...si nu te mai gandi la el,nu merita!!! -
Da, am dovezi incontestabile, fotografii. Si el a si plecat de o luna din apartament, dar tot in minciuni, sustinand ca in continuare el cu mine vrea sa se casatoreasca, doar ca ar trebui sa luam o pauza. Dar de atunci nici nu am mai vorbit. Eu nici nu mai vreau nimic cu el, doar ca , nu stiu de ce, simt nevoia sa imi dea macar o explicatie. Dar ...ce sa mai astept , ce explicatie... ca vad ca pentru el totul a fost o minciuna. Nu prea inteleg cum el, omul care parea atat de bun a putut sa ma raneasca atat de mult, sa ma faca sa sufar asa.
-
Da, si eu asa simt,ca asta e un fel prin care Dumnezeu imi arata ca ma iubeste, pentru ca sincera sa fiu eu m-am rugat sa aflu adevarul atunci cand am simtit ca ceva nu e in regula. Si da...mi-am primit adevarul, dar e cam greu de inghitit.
Cat despre o vacanta, trist e ca am vrut sa plec pe undeva , am si platit la agentie si in ultimul moment s-a anulat. Asta a fost ca o lovitura, pentru ca si asa eram vulnerabila, si imi pusesem mari sperante in excursia aceea, vazand-o ca pe un fel de salvare.
Am aflat intrand pe contul lui de mail, citind un mail pe care i l-a trimis el unui prieten, spunandu-i ca are o prietena in alt oras si ca in curand se muta cu ea. Parca nici atunci nu am crezut. Ma tot gandeam ca trebuie sa fie o greseala. Dar azi am vazut in mailul lui si poze cu ei doi. -
Milady...pai cum am spus, el a inceput sa se poarte foarte ciudat in ultimele luni. Dar dadea vina pe probelmele cu afacerea pe care o are.Si intr-adevar erau probleme fff mari cu banii, lucrurile nu mergeau cum ar fi trebuit,clientii nu plateau la timp, a ramas in urma cu platile la banci, era o nebunie. Pe langa asta a avut si niste ghinioane , un accident, astfel incat il intelegeam. Dar totusi fata de mine se purta cam rece, nu mai ma suna din calatorii. Eu normal ca ii faceam reprosuri pentru asta. Apoi , intr-o zi acum o luna m-a sunat sa ii strang lucrurile ca el se muta, nu mai rezista, eu cica il stresez. Am spus ca nu, ca o fi o toana de moment, dar cand am ajuns acasa o mare parte din lucrurile lui erau luate. Dar si multe lucruri de ale lui lasate. Nu am stiut ce sa mai cred. A doua zi am vorbit, destul de civilizat, ne-am intalnit, el o tinea ca tot pe mine ma vrea de sotie dar ....Ei si atunci am inceput sa fac sapaturi. Am intuit parola lui (ceea ce iar cred ca e un fel de semn ca cineva are rija de mine) si asa am falt de mailuri. Atunci pe moment i-am scris ca am aflat, cat de mult ma doare si ca nu meritam. De asemenea imi luam ramas bun de la el. M-a sunat si a avut neobrazarea sa spuna ca nu e adevarat ce a scris acolo. In fine...si azi, nu stiu de ce, am simtit nevoia sa intru din nou pe acel mail si sa vad poze cu el si o ea, undeva la o petrecere cred ca erau, intr-o postura de indragostiti.
Cred ca e o dovada destul de puternica. -
eu nici nu mai stiu ce simt...parca doar frica, o frica nedefinita, nici eu nu stiu ce ce sau de cine. Poza era mica, nu ii puteam distinge fata fetei, dar pare foarte tanara, maxim 20 . Eu am 24 el 28. In gand tot imi suna 'nu i-am fost destul buna.." Stiu ca nu ar trebui sa gandesc asa, dar pur si simplu nu ma pot abtine.