Tatal meu

  •  
    • 1198 mesaje
    23 Oct 2007, 17:00
    0 0
    Buna fetele, ce mai faceti voi? mi-a fost dor de voi.
    am venit cu o problema, am nevoie sa aud parerile voastre, sfaturile voastre, pt ca simt ca nu mai pot
    stiu ca era ma potrivit sa deschid topic la familie, dar aici e mai multa lume si mai rapid
    este vorba de tatal meu.
    sa fac o mica introducere:
    mama are 50 de ani, tata 52, sunt casatoriti de aproape 30 de ani. casnicia lor nu este tocmai ok, pt ca tata este alcoolic notoriu, pensionar de vreo 3 ani. ambii parinti sunt economisti.
    nu stiu cum sa spun, nu imi gasesc cuvintele, imi este greu si rusine parca de cei care citesc... dar... sa incerc...
    tata este o fire f rece, distant, si brutal cu noi. nu vreau sa zic ca ma loveste pe mine sau pe mama, dar stiti si voi ca nu trebuie sa te raneasca prin lovituri, o poate face f bine si prin fapte, vorbe mai ales.
    situatia in mare, este urata, dar eu una m-am obisnuit... tata bea, sta cu orele la bar si vine acasa tarziu, da drumul la muzica f tare, face scandal, se leaga de vecini, nu o data a venit politia, si l-a si luat. a fost internat in spitalul psihiatric de 4 ori, pt dezalcolizare, dar nu a mers, s-a apucat iar si iar.
    in ultimele luni s-a imbolnavit, l-a ajuns bautura cum se zice. nu vrea sa mearga la doctori, are oroare de ei si de popi. a slabit ingrozitor, ii tremuyra capul si mainile, picioarele, este vanat pe picioare, le are umflate, si pielea i se descuameaza, la fata este pamantiu, arata rau dar tot nu se lasa...
    are si devieri comportamentale, tot timpul le-a avut, sufera de logoree, grandomanie...
    of, continui imediat, m-a apucat plansul iar, nu stiu ce sa ma fac
  •  
    • 1314 mesaje
    23 Oct 2007, 17:08
    0 0
    este foarte grav ceea ce are tatal tau;picioarele vinete si umflate se traduce arterita,asa a patit tatal meu si in 10 luni a ramas fara amandoua,dupa care inca 10 ani in scaunul cu rotile;abia cand a ramas fara ele, a incetat putin cu bautura pt. ca numai putea sa-si cumpere singur;
    incearca sa-l duci la medic cat mai repede,poate se mai poate salva ceva macar cu picioarele;cu alcoolul numai cu vointa si dezalcolizare,dar fara vointa vezi ca nimic nu ajuta.
    imi pare rau de cat stres si neplaceri va provoaca.
  •  
    • 1314 mesaje
    23 Oct 2007, 17:10
    0 0
    "devieri comportamentale, tot timpul le-a avut, sufera de logoree, grandomanie"

    astea mai greu se rezolva la varsta lui;nu a incercat sa faca nimic dupa pensionare?sa aiba o ocupatie,poate l-ar fi ajutat putin.
  •  
    • 1198 mesaje
    23 Oct 2007, 17:16
    0 0
    relatia directa dintre mine si tata, este... aproape nula.
    cand eram eu mica, ma ajuta tot timpul la lectii, imi citea povesti, jucam carti, el m-a invatat, ma ducea la cofetarii, gradina botanica, la film, imi cumpara de toate.
    facea si atunci scandaluri, spargea prin casa, dar eu eram mica nu dadeam atentie lucrurilor asta, eu il iubeam, desi plangeam sub plapuma cand auzeam ca tranteste scaunul, sparge un geam, sau urla si injura, imi era frica de el.
    de fapt, frica mi-a fost tot timpul, chiar si acum ca sunt mare.
    in familia noastra a fost o tragedie, fratele meu a murit acum 12 ani, eu eaveam 8 ani, el 13. el statea cu bunivii mei, in alt apartament, alt cartier, unde au stat ai mei vreo 5 ani dupa ce s-au casatorit, si inca nu le daduse statul apartamentul actual, stateau la parintii tatalui meu, si fratele meu a ramas acolo pana cand s-a dus, desi ai mei erau mutati deja si eu aparuta. de atunci, de la pierderea asta, tata s-a indepartat si de parintii lui, si de mama, si de prietenii de familie pe care ii aveau.. in scurt timp l-au dat afara de la servici, a vrut sa plece in israel sa munceasca, dar apoi a plecat in turcia. a stat 4 ani, nu a trimis decat f putini bani acasa, mie imi era f greu fara el, eu aveam o imagine mult suprarealista despre el...
    apoi, cand a venit, a mai lucrat un an, apoi l-a dat afara si de acolo... in fine..a suferit cand s-a intors atunci sevraj, pt ca se drogase in turcia... a continuat sa bea, si scandalurile au fost mult timp ordinea zilei... incet incet mi-a scazut admiratia, respectul, iubirea fata de el, m-am apropiat mult mai tare de mama...
    acum, doctorita de familie care ne este prietena de multi ani, l-a consultat, a facu niste analize la sange, urina, se pare ca are ceva si cu glanda, si cu ficatul, si circulatia... doctorita ne-a zis ca daca nu incepe un tratament, in maxim un an se duce, si se poate agrava mult starea de acum.
    intrebare: cum sa fac sa il ajut???? sunt fiica lui si nu pot schimba lucrul asta, chiar daca in fata lui, direct, nu pot sa ma arat preocupata sau ingrijorata, eu sufar pt el si nu vreau sa ajunga rau si sa se chinuiasca, eu vreau sa isi revina.
    o sa va povestesc imediat prin ce am trecut ieri, si nu mai sunt om de atunci, plang, imi fac griji, parca e tot un vi urat.
  •  
    • 1198 mesaje
    23 Oct 2007, 17:27
    0 0
    va rog scuzati ca scriu cearsafuri si poate nu sunt cursiva, dar aveti rabdare si cititi, sfatuiti=ma cumva ca nu mai pot, sincer, nu mint cu nimic, nu vreau decat sa ma ajutati, ca nimeni dintre prietenele mele nu ma intelege, imi este rusine sa spun cuiva toate astea, simt mila la ei, si oricum il acuza. cu mattusa mea, sora mamei, si cu vara-mea si cu doctorita de familie, si cu prietena mamei, cu toti m-am certat, pt ca NIMENI!!!nimeni nu are dreptul sa ii aduca jigniri, sa judece, sa vb urat despre el sau sa faca misto, nimeni!!!si mai ales in fata mea.
    o ocupatie, are... jocul de table, biliard si poker pe internet, ba chiar se streseaza acum sa isi faca card pt a juca pe bani adevarati, sa-si joace pensia.
    sta la calc ore intregi, se inerveaza, tremura tot, si injura... nu va spun cum injura el... de cruci, biserici, fecioara maria, pruncul iisus, pasti, morti, sfinti, toate astea. a spart o icoana la un craciun acu vreo 2 3 ani, si-a aruncat chilotii si ciorapii in mancare, a aruncat toate oalele, eu am chemat politia atunci, si aia l-au lovit, si de atunci... nu ma suporta.
    atunci cand este in criza (el are diagnosticul de pensionare crize comitiale, dementa, nu stiu exact). muzica pe care o asculta el, si pe care ne obliga si pe noi sa o ascultam este rock de ala vechi, agresiv, tare, pana noaptea tarziu. sau, la miezul noptii, ori la 2, 3 dimineata da drumul la maxim, si ii sare mamei inima, de multe ori era sa faca un atac, este si asa stresata, ea are o functioe de conducere intr-o firma, are raspundere si mult stres, si are si acasa niste societati carora le tine evidenta... cine este contabil aci intelege ce zic... el de asemeni este economist, are o facultate, dar cum am spus nu se ocupa cu asa ceva, ci cu jocurile...
  •  
    • 1314 mesaje
    23 Oct 2007, 17:32
    0 0
    este foarte greu,nu inteleg de ce fratele tau a ramas acolo,probabil de atunci a inceput sa sufere tatal tau iar moartea lui a agravat situatia,si asa au urmat toate celelalte;este normal sa-ti scada respectul pt. un om de care iti este frica de cand te stii,el s-a impus prin violenta verbala si prin manifestari violente;el este constient de ce anume se intampla cu el?
    se poate discuta cu el?
    cred ca asa ar trebui sa inceapa orice tratament cu acordul pacientului.
  •  
    • 7364 mesaje
    23 Oct 2007, 17:32
    0 0
    Ivonna,cred ca tatal tau are nevoie de ajutor specializat. Tu, mama ta, etc nu aveti cum sa il ajutati, pentru ca va depaseste. Si va amaraste zilele....
    Nu i se poate face o noua trimitere catre un spital de psihiatrie? Datile trecute cum i-au dat drumul de acolo? A fost sub tratament?

    Si inca ceva... Incearca sa aduci un preot acasa sa faca o slujba si sa sfinteasca. Poate o sa ajute!

    te imbratisez!
  •  
    • 4455 mesaje
    23 Oct 2007, 17:38
    0 0
    inteleg prin ce treci doar prin prisma mamei mele. fratele ei e alcoolic. s-a simtit si se simte neputincioasa in fata acestei boli dar a inteles intr-un final ca nu poate face nimic. daca persoana in cauza nu vrea sa faca nimic in privinta problemei pe care o are, toate rugamintile, implorarile si scandalurile din lume nu o sa-l convinga. si unchiul meu e grav bolnav, bea doua luni, se lasa o saptamana..etc si circul continua de ani buni. te inteleg ca suferi, dar nu cred ca poti face ceva. de obicei aceste persoane nici nu concep ca sunt bolnave.
    chiar nu stiu ce ar ajuta ..
  •  
    • 1198 mesaje
    23 Oct 2007, 17:39
    0 0
    ieri, cand eram la curs, am avut o senzatie f ciudata, m-a luat dintr-o data, o presiune in piept si o agitatie, am simtit ca se intampla ceva rau, a trebuit sa ies din sala pt ca simteam ca ma sufoc.
    cand am ajuns acasa, am intrat in scara, am bagat cheia in usa, si am vazut ca nu merge sa descui; usa mea are 2 yale, separate, una pe dinauntru, cu un clempus care daca este inchis inauntru, nu se poate deschide din afara, cu cheia. deci mi-am dat seama ca este in casa, si am inceput sa bat si sa sun. nimic. nu se auzea nimic inauntru, tv sau muzica, sau voci. am insistat. am coborat la scara, m-am uitat la balcon, am fumat o tigara, si brusc m-am gandit ca a avut un infarct, sau e in coma, si am inceput sa plang, am urcat iar, am inceput sa bat sa sun in disperare, cateaua mea latra in casa, cateaua de pe scara latra si ea, am inceput sa bat cu pumnii si cu picioarele, sa ma izbesc in usa, sa strig pe scara, nimic! am batut la vecini, nici ei nu raspundeau, eu pe telefon nu aveam credit deloc, deja imi pierdusem controlul, am alergat la o prietena la 3 blocuri distanta, ea s-a speriat de mine ce fata aveam, eram desfigurata, tipam la ea, ca tata e mort in casa, cine stie de cate ore zace sio eu nu pot sa intru!!! il vedeam deja cianotic, rece, sau tarandu-se pe jos incercand sa deschida, sa strige, a fost groaznic, am sunat pe telefonul lui, nu raspundea, am inceput sa plang si mai tare, am sunat- pe mama, i-am explicat cu greu ce se intampla, ea avea control de la garda financiara la serv, a zis sa ma linistesc ca mai suna ea la tata si pe fix, m-a sunat dupa vreun sfert de ora si mi-a zis ca e acasa, si... dormea... sa ma duc acasa si sa ma linistesc...
    cand am ajuns, tremuram si plangeam nu ma puteam abtine, m-am dus la el in camera, m-am asezat pe pat si am vrut sa il iau in brate si s-a ridicat, s-a dus la baie, cand a venit am vrut sa vb cu el, sa ii spun cat de tare m-am speriat, si ca trebuie sa facem ceva, ca ma baga in mormant, ca nu mai pot, ii spuneam si ma inecam de plans, l-am luat de mana, si el si-a luat mana, a deschis televizoru, apoi calculatoru, apoi a zis sa fac ceva de mancare... m-am dus in camera mea... m-am schimbat... m-am simtit atat de rau, pt ca nu ma are la inima, nu se lasa ajutat, nici nu m-a bagat in seama in ce hal aratam, a fost foarte greu...
    asnoapte nu am putut sa dorm, am visat urat, am stat am meditat... nu stiu, simt ca e datoria mea sa fac ceva si nu stiu ce, si mai laes cum!!!
  •  
    • 1314 mesaje
    23 Oct 2007, 17:43
    0 0
    te-am citit din nou;
    asa este oricum ar fi nimeni nu are dreptul sa il judece,caci porinirea lui in viata a fost buna,a terminat o facultate,este economist,dar ceva s-a intamplat in viata lui,si astfel a esuat fara sa mai aiba putere sa se ridice;este normal sa vrei sa il ajuti,oameni suntem in primul rand;
    dar doctorita ce spune,cum trebuie sa actionati cand are acel crize?sau ce tratament a urmat??
  •  
    • 4455 mesaje
    23 Oct 2007, 17:47
    0 0
    ivonna, pe el alcoolul il face sa se simta bine, important etc. tu devii dusmanul cand incerci sa-i iei "fericirea".
    si inca ceva, alcoolul amorteste si sufletul si constiinta. omul care ti-a dat viata si care te iubeste e ingropat undeva acolo. daca va iesi sau nu la suprafata depinde numai de el. probabil ii e mai usor sa te respinga si sa nu se gandeasca la ce iti face, decat sa constientizeze in ce situatie v-a adus pe toti.
  •  
    • 919 mesaje
    23 Oct 2007, 17:48
    0 0
    ivonna, sincer imi pare rau pt.ceea ce traiesti ;

    mai mult nu stiu ce sa iti zic/te sfatuiesc, dar sunt alaturi de tine ;
  •  
    • 1314 mesaje
    23 Oct 2007, 17:49
    0 0
    este clar ca fara ajutor specializat nu se poate,caci el va ignora pe voi amandoua,si asta cat mai repede pana nu te imbolnavesti si tu.
  •  
    • 1198 mesaje
    23 Oct 2007, 17:51
    0 0
    eu am inceput anul asta un colegiu de asistent medical generalist. am incercat la medicina dar nu am reusit...
    de cand am crescut, si am inceput sa constientizez si sa ma doara ce se inatmpla la mine in casa, am inceput sa citesc carti de medicina, pe netdespre boli, si despre alcoolism, am citit despre toate simptomele tatalui meu, am discutat cu medicii de la facultate, am incercat sa aflu cat mai multe si m-am speriat... eu ma mir ca nu are inca ciroza, dar nu se stie, din moment ce el nu vrea sa mearga la analize.
    cand a stat internat la psihiatrie, a fost sedat, a luat acele pastile, s-a mai linistit, dormea f mult acasa, doar manca si dormea. apoi, cand a trecut efectul medicamentelor de acolo (ca acasa nu le lua, le-a aruncat), a luat-o iar cu bautura. si fumeaza cate 2 pachete de tigari zilnic, sta toata noaptea la calculator, dupa amiaza doarme, si spre seara merge la bar. eu am fost acolo, sa le fac scandal sa nu ii mai dea pe datorie, ca toata pensia acolo se duce, dar mi-am luat o palma de la la el pt asta.
    alta data cand s-a pisat pe mama pur si simplu, cand ea dormea, am facut o criza, i-am aruncat cu un pahar in cap, si el a luat un scaun si daca nu chema mama vecinul, ma lovea cu el, oricum a trantit cu masa in mine. asta s-a intamplat acum vreo 2 ani cam asa.
    eu la randul meu, am avut o cadere psihica, am avut o perioada cu multe necazuri si in familie, si cu un iubit, si am vrut sa ma sinucid. apoi m-am internat la psihiatrie, am facut terapie, apoi voluntariat acolo, chiar la dependente. am depasit momentul dar stiu ca am o anumita instabilitate emotionala...
    nu stiu ce sa fac, fetelor, va rog ajutati-ma, spuneti-mi ce ar trebuie sa fac... mama este depasita si ea de situatie si eu... sufar f mult, nu vreau sa am pe constiinta moartea lui ca nu am facut nimic, pt ca in cazul fratelui meu nu a depins de mine, si tot m-am simtit vinovata.
  •  
    • 3036 mesaje
    23 Oct 2007, 17:52
    0 0
    ivonna, in psihanaliza exista o notiune, ii zice "pulsiunea mortii" (Sigmund Freud a formulat-

    cauta pe net si citeste despre subiectul asta - o sa te ajute sa intelegi de ce tatal tau a ajuns aici si de ce nu face nimic pentru a-si prelungi viata.
  •  
    • 322 mesaje
    23 Oct 2007, 17:52
    0 0
    of, ivona, te inteleg. Tatal meu a fost alcoolic. Nu era deloc violent, era un om bland, dar lui ii placea bautura. Si asta l-a distrus. Am incercat cat a trait sa-i explic, sa-l implor sa renunte dar nu a facut-o. Promitea de n ori, dar cum prindea ocazia, cum punea mana pe sticla. Nu stiu ce sfat sa-ti dau, nu stiu daca-l poti ajuta. Eu nu am reusit sa-l ajut pe tata. Ce trebuie sa faci, e sa te gandesti un pic si la tine. Stiu ca poate suna egoist dar incearca sa nu te mai consumi atat.
    Te imbratisez.
  •  
    • 1198 mesaje
    23 Oct 2007, 17:58
    0 0
    eu ma duc de multe ori cand el doarme la el in camera si ii vorbesc, il imbratisez, tin la el mult dar nu pot sa ii arat asta.
    si, am observat la mine si eu, si mama, ca de multe ori fac exact ca el... ascult aceeasi muzica, merg in rockoteca, am luat toata ideologia de la el... am avut si eu anumite probleme cu alcoolul, dar nu am tinut-o asa pt ca am facut un ulcer de la cpastilele pe care le-am luat atunci cand am vrut sa pun capat la toate, si eram la un pas sa mor. flora mea intestinala s-a refacut foarte greu, am tras niste dureri cumplite, am fost de cateva ori la spital si am facut spalaturi, dupa acel incident...
    mi-am revenit mult emotional, dar acum simt ca iar am probleme si incerc sa ma tin tare pt mine, pt a termina scoala si a reusi sa fac meseria ca re o sa ma salveze si pe mine si semenii mei.
  •  
    • 1198 mesaje
    23 Oct 2007, 18:04
    0 0
    anul trecut parca, cand am facut o sfintire de casa, tata a fost foarte agitat, facea glume cu parintele, era nervos, isi cauta de lucru prin bucatarie, a vrt sa plece din casa...
    el este ateu (sau asa pretinde), dar nu dintotdeauna, ci in ultimii ani... noi nu am putut asculta colinde de craciun, sau sa primim copii la usa cu colinda, uraltul, pt ca el isi bate joc de astea, murdareste totul, pana si cele sfinte.
    pe mine m-a jignit de cateva ori, dar atat de tare si dureros, nu pot exprima in cuvinte.
    in ultimul timp, am incercat sa ignor situatia si sa imi vad de ale mele, dar... glasul sangelui ma opreste, nu vreau sa traiesc o viata cu aceasta povara, mai ales in domeniul in car o sa lucrez, este greu.
  •  
    • 1198 mesaje
    23 Oct 2007, 18:09
    0 0
    va multumesc pt raspunsuri fetele. undeva in sinea mea, cand am deschis subiectul si am inceput sa scriu, ma asteptam sa primesc niste solutii miraculoase... dar... imi dau seama ca ... nu stiu, o cale trebuie sa existe de a il duce la doctor la analize si mai mult, de a incepe un tratament, si a renunta la bautura... sa le combine ar fi si mai rau, si el stie asta, si tocmai de aceea refuza.
    el a zis ca nu au ce sa-i faca doctorii si nu o sa ii imbogateasca pe ei si nici sa fie bataia lor de joc. el vrea sa moara in bar, beat si fericit, stapan, ca nu stiu ce artist al vremii lui...
  •  
    • 8237 mesaje
    23 Oct 2007, 18:17
    0 0
    ivonna, incearca sa intelegi, ca nu toate lucurile stau in puterea ta.
    Ca tu nu esti vinovata pentru ce se intampla in jurul tau.
    Tatal tau a ales calea asta. Ca el nu are ambitia sa renunte, si sa-ti fie tata, nu este vina ta.
    Este de asemenea normal sa vrei sa-l ajuti, insa incearca sa nu proiectezi asupra ta toate nereusitele lui.

    Daca studiezi, incearca sa te concetrezi mai mult asupra studiului.
    Stiu ca nu e usor, si stiu ca e usor sa ma trezesc eu vorbind.
    Insa tine minte ca fiecare om este raspunzator pentru actiunile sale, si pentru consecinte.

    Tu nu esti vinovata de nimic din ceea ce se intampla tatalui tau, sau de nimic din ceea ce s-a intamplat in trecut.