Neincredere...

  •  
    • 66 mesaje
    23 Oct 2007, 13:56
    0 0
    Buna.
    Sunt noua pe forum, dar cunosc de mult timp site-ul si va citesc, de aceea am incredere ca ma veti ajuta cu un sfat.
    O sa incerc sa fiu cat mai scurta si la obiect.
    Sunt studenta in anul 2 de facultate, am 20 de ani si sunt impreuna cu un coleg de grupa de 9 luni. Cand am inceput anul 1, eram foarte impotriva acestor combinatii, pt ca stiu ca lumea e rea, se baga, si se ajunge la chestii urate... Dar de 1 martie anul trecut, am iesit cu colegii si cativa profesori si asistenti la o bere, s-a ras, s-a glumit, iar la sfarsitul serii m-a condus acasa colegu', si am povestit pe drum, am rupt o prima bariera dintre noi... Apoi, de 8 martie m-a invitat la cina la un restaurant fitzos, mi-a oferit flori, si astfel am inceput sa ne apropiem, dupa o luna deja eram indragostita. Am fost la el acasa, are niste parinti deosebiti, o familie frumoasa. Ai mei l-au placut de asemenea.
    Iar la scoala... ce sa zic, nu ne-am manifestat niciodata tandreturile in public, nu ne place, si e mai frumos asa. Dar colegii stiu probabil ca suntem un cuplu.
    Acum problema mea... Eu... sunt o fata diferita de celelalte... Sunt mai grasuta... Nu exagerat, am o constitutie armonioasa, dar... dintotdeauna am simtit neincredere in cei din jur, in impresia lor despre mine, si frica ca m-ar putea rani, in special baietii. Am mai avut prieteni, acesta nu e primul, dar indoiala a fost mereu. Prima mea iubire mi-a zis, dupa ce s-a terminat relatia (atat de frumoasa ptr mine pana in clipa aceea) ca sunt "o floricica proasta", ca "sa ma uit in oglinda inainte de o da in dragoste cu el", si multe altele de care nici nu vreau sa imi amintesc...
    Nu sunt o frustrata, o complexata... Am prieteni, ies in oras des, ma imbrac cat mai in trend posibil, sunt sociabila, am grija de mine, cred ca sunt o persoana placuta...
    In ultimile luni m-am apropiat foarte mult sufleteste de iubitul meu, ne intelegem foarte bine, ne ajutam reciproc, ne completam si este bine, dar mie imi e frica de aceasta stare a lucrurilor, de acum. Traiesc cu nesiguranta, si el nu stie nimic. Ma gandesc ca daca ne-am desparti, si el m-ar da pe o fata mai slaba, mai atragatoare, poate mai buna in pat, nu stiu ce o sa fac, o sa se strice toata lumea mea... Si nu o sa mai pot da ochii cu colegii la facultate, o sa trebuiasca sama mut... Sa ma justific in fata parintilor, a prietenilor... Nu stiu...
    Cura de slabire am tot tinut, dar m-am ales cu ulcer, si am si anumite dereglari in urma folosirii anticonceptionalelor. Asa este si mama, si sora mea, asa sunt eu...
    Nu stiu cat am fost de coerenta, dar sper sa intelegeti teama mea si sa ma ajutati cu o parere macar, cum vedeti lucrurile din afara problemei? Credeti ca totul e in mintea mea?
    Astept...
    Va multumesc
  •  
    • 66 mesaje
    23 Oct 2007, 14:03
    0 0
    Eu nu sunt o fire geloasa si posesiva, ii las o libertate a lui, iese si fara mine, are niste activitati doar ale lui - fotbal, mersul la meciuri, jocurile pe comp.,ca si mine de altfel si mi se pare normal sa fie asa.
    Dar nu stiu daca este doar senzatia mea, din mintea mea... Unii dintre prietenii lui se uita cam urat la mine, si prietenele lor la fel... Pana ajung sa ma cunoasca mai bine... Si ma gandesc ca poate acei prieteni i-ar putea otravi incet si sigur mintea si sentimentele lui... Si aici nu am ce sa fac, nu pot controla asta...
  •  
    • 2 mesaje
    23 Oct 2007, 14:07
    0 0
    Amanda, ai mai multa incredere in tine!Sa-ti ofer alta varianta: eu sunt slaba, cu sanii mari, ma rog cica sunt buna dupa exprimarea unora.Toata viata, dar toata viata am fost obsedata ca barbatii vor numai sex de la mine si atat.E un sentiment tare nasol...dar trebuie sa treci peste si sa inveti sa te apreciezi.Revin si iti zic mai multe.
  •  
    • 2642 mesaje
    23 Oct 2007, 14:11
    0 0
    Amanda, cand vad ce scrii parca o vad pe fica-mea. Este de varsta ta si de ani de zile se tot chinuie sa slabeasca. Era cam grasuta ce-i drept. Si acum, de cateva luni a reusit. Fara sa tina o dieta anume dar mancand sanatos. Adica mai multe legume, mai multe fructe, carne slaba, peste si fara paine, sau 1-2 felii pe zi.
    dar foarte important, a renuntat la sucuri gen cola sau pepsi, nu mai mananca dulciuri si chipsuri si sa vezi ce frumusete de fata este.

    LE: ca sa nu mai spun cata incredere are acum in ea si cat este de dezinhibata.
  •  
    • 47 mesaje
    23 Oct 2007, 14:15
    0 0
    Draga mea,
    Plinuta am fost toata viata mea si sa stii ca am avut succes la baieti! Nu asta conteaza. Daca erai obeza, mai ziceam , dar asa? Hai, nu mai gandi pesimist. NU ai de ce. Si prietenii lui n-au decat sa se uite urat!
    Chiar crezi ca "ambalajul" conteaza? Sunt multe altele care contribuie la reusita unei relatii. Nu mai fi tematoare, chiar n-ai motive. Iti repet, eu am fost plinuta mereu si am avut prieteni care m-au adorat. Nu asta conteaza.
  •  
    • 1314 mesaje
    23 Oct 2007, 14:22
    0 0
    cred ca fiecare din noi are cate un complex al sau,totul este sa avem incredere in noi,in fortele noastre si apoi si in cel de langa noi care ne alege asa cum suntem,abia dupa aceea sa incercam ajustarile de rigoare daca chiar le dorim;
    nu poti trai toata viata cu ideea ca cineva ai va otravi sufletul cu tot felul de lucruri,iar daca va despartiti va trebui sa schimbi facultatea ,adica de ce ?numai sunt baieti in lume,se termina facultatea odata cu relatia???
    cred ca iti faci sange rau din nimic;bucura-te de moment,iar cand se termina (daca se termina!?)atunci,regrete eterne si mergi mai departe.
  •  
    • 3354 mesaje
    23 Oct 2007, 14:28
    0 0
    incearca sa traiesti bine cu tine insati... sa te accepti...

    eu de ex sunt foarte slaba, slim, sa zicem... sau ultra slim... adica am 167/44 kg... cam schelet ambulant...

    toata lumea ma compatimeste, ma intreaba de ce nu mananc, ma sfatuieste sa iau si eu vitamine...

    se uita la mine ca la un supravietuitor de la aushwitz...

    la un moment dat devine enervant... te asigur... am avut perioade in viata cand nu acceptam ideea ca sunt asa, mai ales ca nici nu am sani... decat asa niste bube - dai cu alifie si trece - insa asta nu ma impiedica sa am o casnicie super... sa am o viata sexuala foarte buna...

    important e ca cel care o sa fie sau este cu tine sa te aprecieze... dar in primul rand trebuie sa te simti tu tare...

    da, sunt o femeie tare... asa trebuie sa spui... in fiecare zi...

    iar in ce priveste mitocaniile de la sfarsitul unei relatii mie un tip mi-a spus la un mom dat 'mai spala-te si tu. eu am stat cu tine si asa dar nu cred ca un altul ar suporta'... si o alta mitocanie:
    ca prietenii mei ma baga seama din cauza ca sunt/eram cu el... nu vad asta?

    si era vb de prietenii mei din copilarie, de vecinii mei... care ulterior, cand el a disparut din peisaj m-au ajutat sa trec peste momentele grele...

    asa ca lasa lumea sa vb... nu te potrivi lor... daca familia lui te accepta si fam ta il accepta pe el...

    important este sa nu lasi gura lumii sa va desparta...

    hai ca am scris cam mult... si am cam divagat... sper sa nu te deranjeze...
  •  
    • 3354 mesaje
    23 Oct 2007, 14:28
    0 0
    incearca sa traiesti bine cu tine insati... sa te accepti...

    eu de ex sunt foarte slaba, slim, sa zicem... sau ultra slim... adica am 167/44 kg... cam schelet ambulant...

    toata lumea ma compatimeste, ma intreaba de ce nu mananc, ma sfatuieste sa iau si eu vitamine...

    se uita la mine ca la un supravietuitor de la aushwitz...

    la un moment dat devine enervant... te asigur... am avut perioade in viata cand nu acceptam ideea ca sunt asa, mai ales ca nici nu am sani... decat asa niste bube - dai cu alifie si trece - insa asta nu ma impiedica sa am o casnicie super... sa am o viata sexuala foarte buna...

    important e ca cel care o sa fie sau este cu tine sa te aprecieze... dar in primul rand trebuie sa te simti tu tare...

    da, sunt o femeie tare... asa trebuie sa spui... in fiecare zi...

    iar in ce priveste mitocaniile de la sfarsitul unei relatii mie un tip mi-a spus la un mom dat 'mai spala-te si tu. eu am stat cu tine si asa dar nu cred ca un altul ar suporta'... si o alta mitocanie:
    ca prietenii mei ma baga seama din cauza ca sunt/eram cu el... nu vad asta?

    si era vb de prietenii mei din copilarie, de vecinii mei... care ulterior, cand el a disparut din peisaj m-au ajutat sa trec peste momentele grele...

    asa ca lasa lumea sa vb... nu te potrivi lor... daca familia lui te accepta si fam ta il accepta pe el...

    important este sa nu lasi gura lumii sa va desparta...

    hai ca am scris cam mult... si am cam divagat... sper sa nu te deranjeze...
  •  
    • 3354 mesaje
    23 Oct 2007, 14:29
    0 0
    scuze ptr repetitie, am apasat din greseala de 2 ori, pesemne...
  •  
    • 8237 mesaje
    23 Oct 2007, 14:31
    0 0
    Stii cum se spune: ca de ce ti-e frica nu scapi?
    Si pentru ca tu gandesti asta, ai grija sa nu te indeparteze asta de el. Mai lasa gandurile ca daca pica dorbul de sare ai grija sa nu pice...si incearca sa nu muti casa din cauza drobului de sare
    In al doilea rand....daca e sa va despariti...de ce sa te muti?

    Tu esti tu!
    Si daca o persoana nu te vrea in preajma , atunci nu trebuie sa renunti la toti prietenii tai doar pentru ca acea persoana nu te vrea.


    Hai capu sus...ce scrii tu acolo, nu este neaparat legat de fizicul tau.
    Esti doar indragostita, si un pic mai mult nesigura.
  •  
    • 66 mesaje
    23 Oct 2007, 14:49
    0 0
    Mi-au dat lacrimile cand am citit ce mi-ati scris. Voi ganditi asa, dar prietenii lui, baietii din zilele noastre, sunt inferior din acest punct de vedere. Nu ma vad pe mine ca si femeia trofeu, ceva cu care te expui in lume, te mandresti, ca si o pereche de adidasi supertari de la cea mai tare firma... Ma vad doar iubita lui, cea care stie ce este in sufletul lui, in mintea lui, care stie sa il ajute, sa il ridice de jos, sa il inteleaga si sa il asculte. Dar ei nu stiu asta, ei vad doar la suprafata.
    Din cauza fricii mele, simt ca am ajuns intr-un fel sa ii fiu indispensabila, se consulta cu mine aproape in toate si simt eu ca ii este bine cu mine. Dar mai stiu si ca tine la imaginea lui, chiar daca este o dovada a unei imaturitati, asa este.
    M-as transfera de la facultate daca ne-am desparti pt ca nu as putea sa vad in ochii colegilor mila, rautatea, barfa... Asta cred acum, dar poate in realitate as reactiona altfel...
    Cateodata, dupa ce facem dragote, ma duc in baie si incep sa plang, ma gandesc ca poate s-a prefacut ca i-a placut, ma invaluie fel si fel de ganduri... Ma controlez destul de bine in fata lui, dar in suflet am veninul asta, spinul asta si incerc din rasputeri sa il indepartez. Un timp reusesc dar el se intoarce cu forte noi. Ma gandesc ca e prea frumos ca sa fie adevarat si ca poate maine poimaine o sa aflu ca el m-a inselat, are pe alta, sta cu mine din alte motive decat iubire si...
    Se poate sa fiu eu obosita psihic, si toate astea sa fie doar un episod... dar ma ingrijoreaza ca se repeta din timp in timp...
  •  
    • 1014 mesaje
    23 Oct 2007, 14:50
    0 0
    mi-amintesc povestea (a circulat pe net) invatatorului care, punand o bancnota de valoare pe jos,i-a intreabat pe elevi cine este dispus sa se aplece s-o ridice.
    si au ridicat toti mana.
    apoi si-a pus talpa pantofului murdar de noroi pe bancnota, si a intrebat din nou.
    de data aceasta au ridicat mana mai putini.
    gestul urmator al invatatorului a fost sa scuipe pe bancnota, dupa care i-a intrebat din nou.
    numarul celor care au ridicat mana era deja aproape de zero.

    si-atunci i-a intrebat invatatorul din nou : s-a schimbat cumva intre timp valoarea bancnotei ???
  •  
    • 66 mesaje
    23 Oct 2007, 14:56
    0 0
    Omega, dar daca bancnota a fost de la inceput murdara de noroi si scuipata, crezi ca s-ar fi vazut valoarea ei, ar fi ridicat-o cineva?
  •  
    • 1314 mesaje
    23 Oct 2007, 15:00
    0 0
    "Voi ganditi asa, dar prietenii lui, baietii din zilele noastre, sunt inferior din acest punct de vedere. Nu ma vad pe mine ca si femeia trofeu, ceva cu care te expui in lume, te mandresti, ca si o pereche de adidasi supertari de la cea mai tare firma... Ma vad doar iubita lui, cea care stie ce este in sufletul lui, in mintea lui, care stie sa il ajute, sa il ridice de jos, sa il inteleaga si sa il asculte. Dar ei nu stiu asta, ei vad doar la suprafata.
    Din cauza fricii mele, simt ca am ajuns intr-un fel sa ii fiu indispensabila, se consulta cu mine aproape in toate si simt eu ca ii este bine cu mine. Dar mai stiu si ca tine la imaginea lui, chiar daca este o dovada a unei imaturitati, asa este.
    M-as transfera de la facultate daca ne-am desparti pt ca nu as putea sa vad in ochii colegilor mila, rautatea, barfa... Asta cred acum, dar poate in realitate as reactiona "

    dar tu cum vrei sa fii?
    si el s-a indragostit de ceea ce esti tu sau de una cum ar dori colegii?
    ramai asa cum esti ,nu trebuie sa te schimbi pt. lume,caci lumea ai se uita urat la tine,maine la mine si tot asa,nu vei fi niciodata pe placul lumii;

    mila,rautate...pai asta o intalnesti la tot pasul,obisnuieste daca nu ai facut-o inca.
  •  
    • 2519 mesaje
    23 Oct 2007, 15:04
    0 0
    amandaaaaaaa
    tu nu cumva te asemeni, intr-un fel, cu bancnota aia?
  •  
    • 1014 mesaje
    23 Oct 2007, 15:10
    0 0
    amanda, problema nu este la ceilalti, ci in primul rand la tine.
    cat pret vrei sa puna pe tine cine nu te cunoaste, daca tu insati nu esti convinsa de valoarea ta ?
    gandind astfel, sa fii convinsa ca mereu, mai devreme ori mai tarziu, vei primi inapoi ceea ce transmiti. si nu ar fi drept.
    inteleg starea ta.
    ceea ce trebuie sa faci este sa abandonezi total si definitiv acest mod de a gandi, care te impiedica si te va impiedica totdeauna sa ai vreo cat de mica bucurie. veninul acestui mod de a gandi iti va otravi mereu viata.
    problema ta majora este o imensa neincredere in tine. abandoneaza standardele false, nu toti alearga dupa 90/60/90.
    adevaratul farmec al unei femei vine din interior. nu ti s-a intamplat niciodata sa te intrebi ce o fi vazut frumusetea aia de barbat la uratenia aia de femeie, de e topit dupa ea ?
  •  
    • 2519 mesaje
    23 Oct 2007, 15:11
    0 0
    amanda, iti faci singura un rau imens
    daca el este cu tine, este pt ca a ales sa fie cu tine si nu cu alta
    ca te-ar putea insela, asta nu stie nimeni. dar si femeile slabe sunt inselate adesea. deci?
    iar nefericitul ala care ti-a spus ce ti-a spus de te-a ranit...uita-l. un tampit.
  •  
    • 429 mesaje
    23 Oct 2007, 15:12
    0 0
    Amanda, in momentul cand v-ati cuplat voi doi, tu erai tot la fel de plinuta. Lui i-ai placut, te-a condus acasa, te-a invitat in oras apoi, si s-a infiripat o poveste de dragoste. E povestea voastra. El te iubeste, si este multumit de tine. Daca nu ar fi, nu ar sta cu tine. Facultatea este plina de fete, si nu numai asta. Dar, sa-ti intre bine in cap faptul ca omul te iubeste asa cum esti tu cu bune si rele.
    Relatiile la un moment dat se pot termina si din alte motive. Asa ca.., orice ar fi, meriti sa fii fericita si nu trebuie sa fii altceva, altcineva pentru asta. Fii doar tu insati.
  •  
    • 290 mesaje
    23 Oct 2007, 15:15
    0 0
    sa speram ca doar tineretea si imaturitatea ta te fac sa gandesti astfel si sa fii nesigura pe calitatile tale.
    cu timpul o sa inveti sa te pretuiesti mai mult si ca in primul rand trebuie sa te placi tu si apoi sa ceri unui barbat asta.
    problema greutatii se rezolva, cu o alimentatie sanatoasa.
    si daca se va rezolva crezi ca se va schimba ceva in modul cum apari in proprii ochi? eu cred ca trebuie sa inveti sa fii puternica, sa te apreciezi pt ceea ce esti!
    spui ca esti o persoana sociabila, ca ai grija de tine si asta e bine.
    insa teama asta care probabil ca n-are nici un fundament o sa te indeparteze nu numai de acel baiat cu care ai o relatie, poate iti va afecta viata personala si pe mai tarziu.
    si daca te vei desparti de acel baiat, care-i problema? crezi ca s-a terminat lumea la el?
    ehhe...esti mult prea tanara. o sa ai timp sa cunosti multi barbati si cine stie..poate o sa-i dai chiar tu papucii tipului...nu mai sta cu frica in san, ca nu se merita!
  •  
    • 9367 mesaje
    23 Oct 2007, 15:19
    0 0
    1. subscriu la Omega privitor la neincrederea ta in fortele proprii.

    2. "Cateodata, dupa ce facem dragote, ma duc in baie si incep sa plang, ma gandesc ca poate s-a prefacut ca i-a placut" ...
    din cate stiu eu, o femeie se mai poate preface ca i-a placut dar un barbat... ori ii place, ori nu. si daca nu-i place, nu va mai fi o a doua oara. deci, nu mai despica atat firul in patru, e inutil si iti faci rau tie insati... e cu tine, face dragoste cu tine, inseamna ca ii place.

    privitor la complexele tale, poate nu ar strica sa incerci sa iti construiesti cu incetul increderea in tine si in aspectul tau exterior (am senzatia ca de aici pornesc complexele tale): scurteaza putin fusta daca ai picioare frumoase, schimba look-ul pe ici, pe colo...
    un machiaj reusit, un parfum bun... sunt "nimicuri" care te fac sa te simti bine in pielea ta.
    cand te vei simti mandra de tine, asta se va reflecta asupra modului in care te percep cei din jur.
    parerea mea.