Adevarul, valoare supraestimata?
-
0 0Buna tuturor,
Citesc de ceva timp subiectele de pe forumul acesta si m-au impresionat experientele de viata detaliate aici; este foarte important ca fiecare reuseste sa-si descarce tolba, cu bune si cu rele, pentru ca, la umbra anonimatului, nu-ti este teama de consecinte.
Eu am o singura problema (si nici nu stiu daca sunt singura cu problema aceasta); m-am casatorit la 27 de ani, relativ repede, cu o persoana pe care nu am apucat sa o cunosc foarte bine si nu i-am stiut conceptiile despre viata (in opinia lui, femeile care au avut mai mult de 2 relatii sexuale inainte de casatorie, sunt femei usoare...). Ideea este ca eu, inaintea lui, am mai avut 6 relatii, despre care nu i-am spus tot adevarul, adica stie doar de 3 dintre ei (si tot mi-a reprosat si m-a jignit in fel si chip, nu pot sa reproduc). Efectiv, am iubit de mai multe ori si in 7 ani, am tot cautat pana sa gasesc o persoana potrivita. Poate ca am gresit, m-am aruncat de multe ori cu capul inainte, am visat de fiecare data, dar nu am facut nimic rau in final, in afara faptului ca de fiecare data mai pierdeam un pic de incredere in mine si in ceilalti. Intrebarea este urmatoarea: considerati ca este necesar sa-i spun tot adevarul sau mai bine tin in mine restul trecutului meu, dupa principiul ca ce nu stii, nu te poate atinge...Doresc sa mentionez ca nu sunt o persoana fara scrupule, sunt sincera in general si nu-mi bat joc de oameni, dar, in cazul acesta nu stiu daca adevarul este cea mai buna solutie si daca ar ajuta la ceva. Va rog mult sa ma sfatuiti ce sa fac si sa-mi spuneti, daca mai este cineva intr-o situatie similara.
Va multumesc mult ca m-ati ascultat si va doresc tuturor sa fiti sanatoase si iubite! -
Multumesc mult pentru incurajari, sunt din ce in ce mai sigura ca tacerea e de aur...L-am gasit, stii cum e: alegi pana culegi. Problema e ca avem si o fetita si mi-e cam greu sa il parasesc, deoarece copilul il iubeste foarte mult... Oricum, nu voi avea niciodata curajul sa-i spun tot adevarul, dar nici nu voi trai cu constiinta incarcata, pentru ca n-am omorat pe nimeni; nu vreau sa ma dezvinovatesc pentru trecut, dar asta e, ce-a fost, a fost. Multumesc mult, inca o data!
-
mah, omul asta, cu compartamentul si ideile lui preconcepute, o sa inceapa sa-ti induca sentimente de vinovatie de care tu treptat nici nu o sa apuci sa fii constienta, facandu-te tot mai nesigura pe tine, asa cum s-a intamplat si in relatiile anterioare
nu face din iubirea fetitei pentru el caramida casniciei voastre pt ca gresesti. dar eu cred ca este doar un pretext, din pacate -
Dragele mele,
va multumesc inca o data tuturor pentru mesajele voastre, chiar daca sunteti de acord cu mine sau nu; eu am greselile mele din trecut, mi-as dori sa nu fi avut atatea relatii, intr-adevar, dar, din pacate, acum nu mai pot schimba nimic. Am suferit mult in trecut din cauza unui barbat pe care l-am iubit mai mult decat pe mine si pe care l-am cautat in restul persoanelor, dar nu l-am mai gasit...Asa este, cele mai mari tampenii le faci cand nu mai gandesti lucid, cand esti obsedat de ceva/cineva. Din fericire, am trecut peste perioada aceea, cu urme in comportamentul meu, dar am trecut.
Va doresc numai bine! -
Asa este, nici mie nu-mi trecea prin cap ca as fi curva, pana sa il cunosc pe el si sa imi induca, incetul cu incetul conceptiile lui, aveti dreptate (ma face sa cred ca ceea ce spune, este adevarat). Nu mai stiu ce sa cred, cred ca e doar frustrat, pentru ca, dupa cum zice el, a avut doar 2 prietene si eu 3 barbati (cica...). Va dati seama ca nu ma simt prea bine cand stiu ca numarul lor este dublu, dar nu am ce face, nu-i pot spune adevarul, pur si simplu nu pot!