mi-e foarte greu
-
0 0Buna, fetelor! Iacata au trecut doua luni si eu tot plutesc. Simt ca nu mai pot. Am ajuns intr-o faza in care nu mai am putere sa fac nimic. Cum poate sa trimita pe apa sambetei 11 ani? Cum poate sa ma tot sune sa-mi spuna ca nu e totul pierdut, sa ma invite pe nu stiu unde sau mai stiu eu ce, el continuandu-si relatia linistit, probabil, cu alta. De ce sunt asa nesimtiti? De ce nu a avut curajul sa spuna in fatza : bai, fato eu nu mai vreau sa fim impreuna si gata. De ce oare se ascund asa in nesimtire si sunt asa lasi? De ce, de ce, de ce? Deja simt ca mor incet. Nu am crezut ca un om poate suferi atat. Nu am crezut ca poti ajunge sa nu-ti mai doresti nimic in viata. Stiu ca nu merita sa sufar pt el, dar, fetelor, ce sa mai fac? Am tot incercat sa ma detasez de el, am tot incercat sa ma ocup de alte chestii dar nu reusesc sa ajung la normal cat de cat. Chiar mi-am mai luat si 1/2 de norma in plus ca sa am timpul ocupat dar degeaba. Sunt foarte trista
-
Inteleg perfect prin ce treci. Cred ca ai facut bine ca ti-ai luat o norma in plus, asta in cazul in care iti place munca pe care o faci. Daca nu mai bine "ia-ti o norma in plus" in ceva care iti face placere. Eu tot printr-o perioada grea trec, tot o despartire si m-am apucat de excursii. Nu zic ca ma simt comlet revenita dar macar atunci cand sunt plecata nu mai stau tot timpul cu gandul la el.
Dar ai fost la una din intalnirile astea la care te invita? Ce vrea de la tine?Ce iti spune ca vrea si ce vezi tu ca ar vrea? -
Nu am fost. Am gasit motive. Ultima oara trebuia sa mearga la bucuresti la sora lui si i-am zis ca lucrez si nu pot pleca. Ma cheama din cand in cand la pauza de masa sa mancam impreuna. II zic ca am mancat. Si tot asa. Referitor la munca intr-adevar parca imi trece timpul mai usor dar sufletul tot doare, creierul tot acolo se gandeste. Nu stiu cum sa scap de obsesia asta. Nu mai vreau sa sufar pt ca simt ca nu mai pot. As vrea sa se termine totul deodata. nu stiu, nu stiu ce sa mai fac. Nu am fost niciodata in halul asta. E foarte trist. Am si slabit mult, deja am ajuns la 48 de kg si mi-e greu sa le pun la loc. Toata lumea se ia de mine ca am slabit prea rau dar dau vina pe munca. Nu mai stiu ce sa fac cu mine. Am crezut ca sunt mai puternica dar ...
-
Nu am fost. Am gasit motive. Ultima oara trebuia sa mearga la bucuresti la sora lui si i-am zis ca lucrez si nu pot pleca. Ma cheama din cand in cand la pauza de masa sa mancam impreuna. II zic ca am mancat. Si tot asa. Referitor la munca intr-adevar parca imi trece timpul mai usor dar sufletul tot doare, creierul tot acolo se gandeste. Nu stiu cum sa scap de obsesia asta. Nu mai vreau sa sufar pt ca simt ca nu mai pot. As vrea sa se termine totul deodata. nu stiu, nu stiu ce sa mai fac. Nu am fost niciodata in halul asta. E foarte trist. Am si slabit mult, deja am ajuns la 48 de kg si mi-e greu sa le pun la loc. Toata lumea se ia de mine ca am slabit prea rau dar dau vina pe munca. Nu mai stiu ce sa fac cu mine. Am crezut ca sunt mai puternica dar ...
-
stiu ca are. el zice ca a avut si ca eu nu am simtit cat a avut si simt acum cand nu mai are nimic cu aia dar eu vad, efectiv stiu ca sunt impreuna. Sigur nu stie cum sa faca. Nici lui nu ii e prea usor sa ne rupem unul de altul. sunt totusi atatia ani. dar eu sufar cumplit pt ca stiu ca tre sa ne desparim.
-
Citindu-ti randurile parca ma vad pe mine.
Hai sa iti spun cum am facut eu dupa ce am trecut exact prin etapele prin care treci tu. Am stat m-am gandit cum sa scap si mi-am dat seama( dupa 5 ani de chin) ca eu mi-am format o imagine in mintea mea si il vedeam perfect, de fapt, iubeam o imagine nu pe el, el este un nimeni, cel mai josnic om posibil, dar eu nu il vedeam asa, il vedeam cel mai frumos barbat, cel ami destept, cel ami tandru ce mai tura vura il vedeam perfect. M-am trezit la realitate atunci cand ajunsesem sa plang pe strada si mi-a venit rau si dupa ce mi-a zis el niste cuvinte de am ramas interzisa si m-am trezit brusc la realitate, o realitate destul de cruda, dar care m-a scapat de iubirea obsesiva pe care i-o purtam.
E.L. pe aceasta cale le multumesc din suflet evelor care m-au sfatuit aici si mi-au aplicat dusurile reci.
Iti transmit o imbratisare de la mine si iti doresc mult succes si sanatate.
Incearca sa procedezi la fel si garantat vei scapa.
Si inca ceva, schimba-ti numarul de telefon, rupe orice contact cu el. -
Ooof...imi pare rau ca nu sunt destul de despteapta sa iti spun ce s-ar putea face. Cred ca , si tu ca si mine , speri sa mai fie totusi ceva de facut ca sa nu va despartiti. Speri la o formula magica, la niste pasi de urmat exact prin care el sa isi dea deama ce greseala mare face , sa isi revina la realitate si sa se intoarca la tine. Si toate astea cu garantia ca nu se va mai intampla.
Tare mult as vrea sa te pot ajuta, dar cred ca in afara de a vorbi cu tine nu prea stiu ce sa fac
-
Daca mi-ar zice ceva urat poate ca l-as ura si as scapa mai usor. Dar nu-mi zice nimic, vorbeste frumos, e tot el cel cu bun simt asa cum l-am cunoscut. Sigur ii pare rau de mine, vrea sa nu ma faca sa sufar, dar eu sufar mai mult. Raluca, cum ai putea sa-mi dai adresa ta de mess? simt nevoia acum sa vb mai mult. crezi ca se poate?
-
Oare voi putea trece si eu peste asta? Voi toate care ati avut probleme ati trecut. Tot asa ati simtit ca se prabuseste pamantul pe voi, ca viata nu mai are rost, ca nu o sa mai puteti iubi? Eu simt ca nu pot. Imi vine sa-mi iau campii si sa fug intr-o disperare, sa fac ceva sa se incheie tot. Maine implinesc 32 de ani si toate sperantele mele s-au spulberat. Nu mai am la ce sa sper. Nu mai am cum sa cred ca mi se va intampla ceva bun, orice. Nu mai am pt ce trai. Incerc sa gasesc ceva frumos la viata asta si nu reusasc .
-
Parika, eu iti spun de acum 'LA MULTI ANI!!!! '
Si iti si cant ca sa te inveselesc: "multi ani traiasca, multia ani traiasca, laaaa muuuuult aaani " Si te si imbratisez cu drag.
Ia spune-ne aici tot ce e bine in viata ta, e in ordine, realizarile tale de pana acum, oricat de mici .
Nu de mult am auzit o femeie care chiar trecuse si printr-un divort si spunea 'cu mana pe inima va zic ca viata abia de la 35 de ani incepe
'
Si mai pot eu sa vin cu marturia mea . Ma simteam exact ca si tine, dar din momentul in care am hotarat ca nu mai merita sa ma zbat numai eu, am simtit ca ma eliberez, ca in sfarsit pot trage adanc aer in piept fara sa ma mai apese nimic. -
iti dau si eu un sfat. nu l-am aplicat eu, nici nu stiu daca as putea, insa pare bun. m-a invatat o tipa care a ramas singura cu doi copii, iar porcul a plecat din tara cu una mai tanara. ea spune ca nu e bine sa stai singura, sa accepti orice invitatie din partea altui barbat, nu neaparat in ideea de ati face o noua relatie, ci pur si simplu pt a nu cadea prada depresiei. asta te-ar face sa iti recapeti increderea in tine ca femeie, sa vezi ca lumea nu se termina cu el. la inceput poate fi mai greu, insa merge. incearca, nu are ce sa te coste. si poate cine stie, chiar dai de tipul potrivit. bine, acum nu spun sa te intalnesti asa cu primul cretin care te abordeaza. vezi si tu. nu cred sa nu ai optiuni. cred ca doar nu le dai atentie.
stiu ce simti. este ft greu, dar va trece, depinde de tine in cat timp.
si ft important, sa nu ii mai raspunzi la tel, sa nu mai auzi de el. tu singura te-ai pus intro situatie delicata. nici nu te duci sa te intalnesti cu el, nici nu rupi legatura. o tineti asa cu niste telefoane sterile care nu fac decat sa iti adanceasca durerea.
imi pare rau pt durerea ta. -
Nu inteleg un lucru: daca iti face rau sa vorbesti cu el la telefon de ce mai vorbesti. Poti foarte simplu atunci cand te suna sa ii tipi in telefon: "Nu ma mai suna! Nu ma mai suna!" Asa am facut eu odata cu unul si nu m-a mai cautat. Ori daca nu esti genul isterica( ca mine) poti sa ii spui de genul urmator: "Am sa te rog sa nu ma mai suni de acum inainte".
-
De acord cu ceea ce a spus solveig, asta daca vrei cu adevarat sa-l lasi.Eu am folosit intai tonul calm, politicos, cand nu vroiam de fapt sa se termine desi sufeream enorm si apoi tonul ala isteric, mentionat de solveig. Si a functionat. Mai mult, atunci am renascut. A durut rau de tot dar am taiat raul de la radacina. Responsabila pentru viata ta esti numai tu. Respecta-te mai mult, nu lasa suferinta de acum sa te infranga, poate are si ea un rost, te va face mai buna si capul sus! Daca privesti in jos, vei vedea numai ce e pe jos, resturi ale fostei iubiri. Cand ai chef sa plangi, plangi, lecrimile sunt alinatoare dar nu lasa o obsesie sa ia locul vietii tale. Se spune ca o femeie nu uita niciodata nicio iubire, asa ca de ce ssa nu-ti faci loc pentru alta, daca tot nu uitam total? Stai un timp singura, cui pe cui nu se scoate daca nu e iubire sincera si mergi inainte. Linistea va veni cand o astepti mai putin, suferinta va trece ca si cum nu ar fi fost. Suntem multe trecute prin asa ceva...din dragoste nu se moare! Suntem multe alaturi de tine, lasa obsesia sa dispara.