dileme............
-
0 0Dragele mele, citesc de mult subiectele de pe forum dara nu prea am participat activ, recunosc. Sunt intr-o mare, mare dilema din care nu stiu cum sa ies. In facultate am avut un amic cu care m-am inteles f f bine, vorbeam glumeam eram confidenti unul celuilalt, insa la un moment dat am inceput sa simt altceva decat simpla prietenie, insa nu am reusit sa ii marturisesc atunci ceea ce simteam. Dupa facultate, am pierdut insa legatura pt ceva vreme dar era in continuare in gandurile mele. Ne-am regasit intr-un final, si cu totul intamplator am descoperit ca si lui i se intamplase acelasi lucru, ca m-a iubit in secret fara sa stiue ca iubirea ii era impartasita. Dar ce tarziu era. La vremea aceea eu eram singura, el insa nu, caci se casatorise. Nu va pot spune cat am suferit si ce soc am avut. Il vedeam ca pe barbatul viselor mele, dar complet inaccesibil- desi spunea ca ma iubeste in continuare. Mi-am impus sa rup orice legatura in acel moment, chiar nu era greu, locuiam in localitati diferite. Dar nu era deloc usor. Am incercat la un moment dat sa gasesc pe oricine, caci singuratatea ma omora, mi-am pus tot felul de bariere numai sa nu ma mai gandesc la el. Intr-un final chiar m-am casatorit, am incercat din rasputeri sa imi iubesc actualul sot dar imi e in zadar, inima imi e captiva. Destul de rar, am mai vb la tel cu "el", e nefericit in mariaj, se gandeste la mine, dar nu se poate desparti, caci intre timp, neplanificat a aparut o minune de ingeras in viata lui si toata atentia si-a distribuit-o asupra celei mici. Eu sunt in continuare nefericita, caci ma gandesc la el tot timpul. Nu stiu ce sa fac. Cum sa mi-l scot din minte?
-
cum naiba se ajunge la asemenea situatii ?
pai tu te-ai casatorit numai de dragul de a fi maritata si in rand cu lumea?
nu ai o legatura de suflet cu sotul tau ?
pe celalalt, da-l naibii, asta e, e parte din trecut, el si-a vazut de viata, etc.
si ce e si mai nasol e ca, orice am zice noi, tu tot la trecut vei ramane cu gandul, asa e cu iubirile astea neconsumate; -
nu mi se pare fireasca perseverenta ta in a nu-l uita. la urma urmei, n-a fost decat un amic.
si acum, cand el e casatorit, are si un copil, chiar ca nu mai ai nici un motiv serios sa te gandesti la el.
chiar nu conteaza ca-ti spune ca e nefericit, s-a casatorit stiind ce face, n-ai de unde sa stii daca spune adevarul sau nu.
iar tu, probabil pt. ca nu te simti implinita in casnicie, incerci sa gasesti o alinare gandindu-te la el. poate ca ar fi util sa gasesti o solutie pt. ca aceasta casnicie sa fie mai frumoasa, in loc sa pierzi timpul visand la un barbat care n-a fost al tau! si te-ai simti multumita daca el ar renunta la familie pt. tine?
eu zic ca depinde de tine sa-ti schimbi viata, sa incerci sa fii fericita alaturi de sot (daca e posibil).
succes! -
In povestea pe care ai postat-o sunt mult prea multe variabile necunoscute.
Sincer, parerea mea este ca nu ti-l vei putea scoate din minte pana nu se modifica in vreun fel "imaginea" pe care ti-ai contruit-o despre el. Ca sa se modifice acea imagine trebuie insa sa se intample "ceva"-ul de care ai fugit tu atata vreme. Eu spun ca nu vei mai putea avea o relatie de calitate cu vreun partener, pana nu vei vedea intr-adevar daca "imaginea" pe care ti-ai format-o tu despre acest barbat se apropie mai mult sau mai putin de "imaginea lui reala". Cel mai important in acest sens este: in ce masura poti tolera tu o eventuala nepotrivire.
Sper sa reusesti sa iti dai seama de ce anume ai intr-adevar nevoie din partea prietenului tau.