Si ea si-a pierdut mintile.....
-
0 0Fetele mele dragi, am si eu nevoie de ajutor, dar nu pentru mine ci pentru o prietena. Cauza? Normal, relatia cu Gicu al ei. Eu am tot sfatuit-o, am consiliat-o, am certat-o, am urecheat-o etc. Pana la urma am clacat nervos si i-am zis sa va scrie si voua. Am deschis topicul acesta cu dedicatie pentru ea.
So, daca ma iubiti, daca va place despre mine, sariti cu un sfat/parere/certa!
Pup!
P.S: titlul l-am ales dupa topicul meu mai vechi
-
Narciss ai legatura...

Ca Eva noua cu mintile pierdute ce ma gasesc, o sa va povestesc un pic din viata mea...in speranta ca ma veti putea ajuta cu un sfat..
Am o relatie ce dureaza de cativa anisori.Am inceput cu pasi marunti, nearzand etapele clasice ,dupa care,acum un an, ne-am mutat impreuna.La el.Nu pot spune cu exactitate cand a inceput "pierderea mintilor'..probabil undeva in copilarie...
cert e ca dupa "pasul cel mare" totul s-a complicat.Gicul in cauza nu a fost niciodata un monument de comunicare si afectivitate dar,convietuirea a agravat lucrurile.
Punctual,ii pot reprosa faptul ca in ultimul timp ma acuza de toate "nimicurile"...care daca nu sunt facute in stilul in care l-a invatat mamica sunt evident gresite.Totul e gresit de la felul in care inchid borcanul de miere pana la felul in care rezolv problemele importante...cel putin asa afirma.Incep sa imi pierd increderea in mine si recunosc..sunt dependenta afectiv de el..
E rece si necomunicativ iar eu am crezut ca voi reusi sa il molipsesc cu putina buna dispozitie nativa..
A inceput sa imi reproseze ca rad din orice..pt ca recunosc
e multe ori tratez lucrurile cu umor si rad de el de una alta..Consider ca o atitudine sobra si ne-vesela nu inseamna ca esti matur si serios in adevaratul sens al cuvantului.Poti fi matur si responsabil cu zambetul pe buze..
A recunoascut de multe ori ca este o fire necomunicativa si ca nu e multumit de el insusi dar parca se razbuna pur si simplu de neputinta lui pe mine...E uneori foarte neprietenos si ma doare mult atitudinea lui.Cert e ca nu ma incurajeaza aproape niciodata desi sper eu sa cred ar avea motive.Mereu ceva e gresit sau nepotrivit.
Ne-am tot certat,din motive de genul celor enumerate mai sus,dupa care eu am amenintat ca plec si chiar mi-am strans bagajele de nenumarate ori..si mereu m-a convins sa raman...ca m-a iubit mult si ca poate nu s-a stins inca...
Am cedat mereu si totul e bine o saptamana pana..la prima cearta,din aceleasi motive puerile..
As vrea mult sa fie bine pentru ca il iubesc..inca..si nu pot pleca de langa el.Simt ca e ceva acolo pentru care sa lupt si as vrea sa incerc totul inainte sa renunt..
Isi doreste o femeie foarte tare si sigura pe ea,un model care sa il propulseze dar ignora faptul ca puterea trebuie sa se regaseasca in el insusi...