viatza dureroasa
-
0 0Am tot ocolit sa scriu despre mine,am postat pe ici pe colo,dar simt ca trebuie sa vb si eu,poate asa mai uit,pt. ca nu astept nimic in general si nici nu vreau sa impovarez pe altii...
In urma cu 2 ani,gravida fiind,am aflat de la tatal viitorului meu copil,dupa 5 ani in care l-am iubit cu tot sufletul,ca sunt prea saraca sa stea cu mine,ca facultatea pe care eu am terminat-o nu-mi ofera prea multe perspective, iar el vrea altceva...
A plecat cu alta femeie,fara nici o explicatie,lasandu-ma practic pe drumuri...(la copil am renuntat si numai eu stiu prin ce am trecut).
M-am resemnat si mi-am plans nedreptatea, crezand ca o astfel de lovitura era suficienta.
Mi-am revenit greu si...mai mult singura,dar probabil ca Dzeu mi-a dat taria de a merge inainte.La un an,cand inca eram marcata,inca ranile nu erau inchise,mi-am pierdut serviciul( care desi imi oferea bani putini,era vital),m-am mutat la o firma care dupa 1 luna cand mi-am spus pct de vedere si am plecat nu m-au platit,au urmat saptamani bune fara bani si fara liniste...
Dupa alte 2 luni am gasit un serv care-mi dadea sansa de a face ce-mi place.
A fost bine pana-n iunie,cand contractul expirand...urma sa dau un examen;pe care l-am luat,dar posturi nu prea erau.Am ramas pe postul unei prietene care urma sa nasca,dar careia i-a murit copilul(am scris in topingul Dzeu triseaza),iar de sapt viitoare...o iau de la capat.
Nici suparata nu mai sunt...m-am resemnat...am obosit... -
Doamne, cat poti sa fii de puternica...este inca o incercare, si eu cred ca un om cu o asemenea experienta si rezistenta nu are cum sa nu reuseasca. O sa o iei de la capat, nu ar fi prima oara si nu stiu de ce, eu am o presimtire, ca de data asta va fi altfel. Te pup, draga mea si bafta multa. Iti tin pumnii!!!
-
eu sint convinsa ca vei reusi sa o scoti la capat. am trecut prin momente din aceste, asa incit stiu pe propria piele ce inseamna.
poate reusesti ca imi trimiti un mesaj privat cu o adresa de YM si vb mai mult. eu nu reusesc sa iti trimit.
fruntea sus! ai dovedit, deja, ca esti un om puternic.
iar noi sintem aici si te vom sprijini
-
Doamne, parca avem vieti identice, doar ca la mine sotul mi-a ramas aproape;am plecat din Romania, am ramas insarcinata, am pierdut copilul, am ramas fara servici si acum incerc sa o iau cu totul de la capat.Uneori ma simt si eu obosita sa tot incerc, am senzatia ca parca oricat m-as chinui sa fac cate ceva, nu imi iese si degeaba ma creieresc ce sa mai fac. Dupa toate experientele pe care le-am patit in ultimele 3 luni, ma tot minunez cum de am ramas intreaga la minte si mi-am dat seama ca femeile in general au o viata dureroasa, cu multe compromisuri pe care trebuie sa le faca.Iti urez multa bafta, poate ai noroc sa iti gasesti ceva bun de lucru si sa ai speranta.Pe mine doar speranta in o zi viitoare ma ajuta foarte mult mental.
-
Offff , danaist, nu te va consola sa-ti spun ca stiu ce inseamna asta pe propria mea piele. 1 an de zile m-am "tarait" incercand sa-mi gasesc serviciu si singura (numai o prietena mi-a fost alaturi, restul au disparut repejior repejior).
Cum am trecut? L-am descoperit pe Dumnezeu si pe Maica lui cea buna, m-am rugat si m-am dus la biserica (in timp insa mi-am regasit credinta)si mi-a dat putere ... si mi-a dat ce e fost bun pentru mine.
Ma rog LUI sa te ajute... ca numai cine a trecut prin asta stie in ce "negura" te afli. Sa fi puternica, draga mea si sa crezi... ca o data va veni soare si la tine.