Franturi...
-
0 0Am fost la marginea mării,să văd cum plânge vântul
Şi vântul,plângea cu lacrimi de orgă;
M-am contopit cu albastrul să văd...
...Zbor dureros de pasăre rânită,si...
Mi-am găsit eul in aripile-i frânte.
Am căzut in neant,descoperind in mine câmpia:singură şi tristă.
Respir mireasmă de pădure amară
Şi te găsesc in fiecare frunză,şi-n fiecare floare;
Am vrut să ajung la steaua care-ţi aparţine,cu sufletul şi gândul,
Dar am căzut în gol si...
M-am lovit de lacrima cerului,dorinţă câmpiei pentru nemurire
M-am lovit de mine,in gând spre glas de ape;
Putea să fie glasul umbrei ce mă cheamă
Sau rândurile strânse stol,în gândul meu.
Te-am văzut al meu o clipă,
Dar ai plecat,lăsându-mi chemarea de dragoste...
I-ti voi fura acei ochii cruzi
Cu care mi-ai torturat inima
I-ti voi ucide acele vorbe reci
Pe care mi le-ai rostit candva
Te voi lipsi de soare
atat de placut pieli tale
Dar iti voi pastra farama de suflet
cu care doar tu ma iubeai
Va fi elixirul soaptelor mele
M a va calauzi spre inaltu-mi vis
de a te zamisli curat omenirii
Spre a imparti acea iubire magica
Pe care numai tu o poti darui.
Sar putea sa murim impreuna
intr-un Nord sau un Sud de pamint ,
Imposibila sa fii pentru mine
cum si eu imposibil iti sunt.
S-ar putea sa traim alta soarta,
eu la Vest, tu la Est de pamint,
imposibile vesti astepta-vom,
caci posibile altele sunnt.
Dar a fost si-un posibil o data
nicaieri si oriunde amindoi,
A ajuns imposibil si acesta
imposibil e totu-ntre noi.
Si-or sa vina sfirsituri de lume
si-or sa vina''de ce? cum? si cit?''
va mai plange o inima poate
eu aici, tu acolo si atit.
o lacrima ce a cazut cand ai plecat
din ochiul meu, ramas prea gol fara de tine
se scurge pe obraz tarziu in noapte
si vin nebuni ce imi soptesc in minte vocea ta
in intuneric cand clipele mor
suspinele mele ce striga numele tau
se sparg in ecoul surd
al lacrimii ce cade in mana-mi rece de argint
si-am starns-o-n pumn
si-am asezat-o-n urma ta. -
Bani de-o cafea
Mai stii cand te-am oprit pe drum?
Voiam sa-ti spun sa fi a mea
Imi pare rau chiar si acum
Dar n-aveam bani nici de-o cafea.
Mai stii atunci cand te-am sunat?
Ai spus:'Alo?' iar vocea mea
Timida, trista-a replicat:
'Te vreau ,dar n-am bani de cafea'
Sunt eu in fata ta acum
Si vreau sa-ti spun sa fii a mea
Te-as saruta dar nu stiu cum
Caci iar n-am bani nici de-o cafea.
Si iata cum o pierd pe cea
Ce nici macar nu vrea cafea....
))))))) -
TU PLUTESTI CA UN VIS DE NOAPTE
DEASUPRA SUFLETULUI MEU.
ITI SPRIJINI TAMPLA
DE INIMA MEA ,CA DE O PIATRA ROSIE,
SI ASTEPTI SA-TI SPUN NUMELE
TUTUROR LUCRURILOR
PE CARE EU AM ISPRAVIT DE MULT
SA TI LE MAI SPUN.
GURA MEA E-N TACEREA CEA MAI DESAVARSITA,
INCLINATA CA MATASEA UNUI STEAG
INTR-O ZI FARA VANT.
O,NU PLECA NICAIERI!
IMI VOI RUPE INIMA CU UN SINGUR GEST
AL MAINII
CA SA RASARA DUREREA CARE STIE
NUMELE DURERII,
CA SA RASARA DRAGOSTEA MEA DE BARBAT
CARE STIE NUMELE TAU CIUDAT ,DE FEMEIE -
O lacrima cade usor pe obrazul meu
Si lasa rani adanci in urma ei
Si stiu ca tu, nicicand,
Nu vei mai fi al meu
Incerc sa nu mai sufar, sa uit de tine
O lacrima topeste grav zambetul meu naiv
Caci am crezut orbeste in dragostea ta
Si a murit adanc a ta iubire pentru mine
O lacrima ce curge incet in urma mea
E cea ce cade licarind din ochii tai
Si numai tu o poti pastra in palma ta
Si s-o saruti, atunci cand n-oi mai fi cu tine
Nu cere frunzei sa nu se miste
Nu poate exista:VANTUL
Nu cere soarelui sa nu apuna
Nu poate,exista:NOAPTEA
Nu cere omului sa traiasca vesnic
Nu poate,existaMOARTEA
Si nu-mi cere sa nu iubesc,
Nu pot,existi:TU!
CE SOARTA AM AVUT,
SA TE CUNOSC PE TINE,
SA TE IUBESC ATAT DE MULT
IAR TU SA FUGI DE MINE,
DE VEI PRICEPE MAI TARZIU
SAU POATE NICIODATA,
VEI REGRETA ATAT DE MULT
DAR RAUL NU SE IARTA.
VEI PLANGE CUM AM PLANS SI EU,
VEI PLANGE NU DE MINE,
VEI PLANGE CA S-A CHINUIT
UN SUFLET PT. TINE! -
Te caut...
Sau mai bine zis te cautam.Te cautam in firele de nisip spulberate de vant.Te cautam in sunetul valurilor sparte de dig,te cautam in lumina soarelui de august.In scoicile aduse de apa la tarm,in luciul infinit al liniei orizontului.Te-am cautat chiar si in tipatul unui pescarus ratacit,dar nu te-am gasit.Stiu ca esti apropape si totusi nu te-am gasit.Am obosit.
Am obosit sa-ti adulmec urmele in iarba frageda.Am obosit sa mangai fiecare camp cu flori,sperand sa te gasesc.Am obosit sa te astept din scoarta unui stejar batran,sa te strig in vazduh asteptand in zadar ecoul vocii mele.Am obosit sa sper si sa cred.Am uitat
Am uitat sa impletesc spice de grau din surasurile noastre.Am uitat sa te vad in fiecare ciob de oglinda.Am uitat sa-ti zambesc in fiecare gand,au uitat sa tresar cand iti aud numele,cand il rostesc.Am uitat sa ma infior cand iti simt parfumul,sa regret fiecare minut petrecut departe de tine la gandul ca mi-a ramas tot mai putin timp alaturi de tine.
Uitasem chiar si ca...tu ai vrut sa pleci -
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
Rudyard Kipling – „Dacă” -
Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cate le-ncap ochii spre ea, si vor zbura falfaiind,
cand ai sa vii, pana-n piscul vazduhului ca o stea.
Vor ramane prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
starnind margeanele domoale
si corzile.
Uite, epava corabiei lui Simbad, marinarul
ca un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un varf injunghie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.
Iti daruiesc o stea la mare, un crab si un delfin !
Adu-i in spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul intins, sa-ti mangai chipul -
Intr-o noapte mi-ai aparut mai straniu ca niciodata. Acelasi necunoscut strain de atingerea mea, acelasi vis fara rasuflare, insa m-ai imbratisat si mai tare cu radacinile tale, pregatit sa ma sufoci cu gheare de gheata...Dar ti-am topit ghearele din priviri si printre framantari de buze si stropi de gene ne-am iubit din nou fara simtiri. Ne-am despartit in ritmul caderii de chitara, care ne-a cantat printr-o prabusire iubirea noastra. Si iata-ne din nou 2 suflete intr-un singur corp, flamanzi dupa atingeri necunoscute, despartiti de lume si uniti prin cer...
-
De-as muri maine, in intuneric si singuratate,
Ca ultima dorinta inainte de a-mi pierde sufletul
Eu m-as ruga la Cer,far' sa stiu de-i vis sau realitate
Sa te mai simt aproape, sa iti mai vad macar o data chipul...
Lacrimi dulci s-ar prelinge pe obrajii mei reci
Si-ar face ca rasuflarea-mi intretaiata de speranta
Sa imi dea puterea pe care n-am avut-o in veci,
Cu moartea in fat-as simti c-am mai trait o viata!
De ti-as simti mana pe fata mea slabita de vreme
Si-as putea ca ochii sa ti-i vad plangandu-mi trecerea
Poate-as putea infrange cruda moarte si crancena durere
Ce-ar incerca sa imi rapeasca viata odata cu iubirea...
Poate caldura sufletului tau ar fi destul de puternica
Sa topeasca gheata adunata in fundul inimii mele incatusate,
Poate visul din tine-ar face ca existenta-mi platonica
Sa renasca din cenusa cum un vis se cladeste pentru realitate.
De ce cand toate mi se par aiurea si nimic nu e real,
Cand, cuprinsa de vicisitudine, ma prabusesc in vis,
Nu mi-esti aproape, iar sufletul nu mi-e leal
Sa te uite, sa ma ridic din acest vag si nesfarsit abis?
De ce cand lumea pare ca nu mai exista pe pamant
Si ca minunea vietii s-a stins de-acuma inainte,
Ma simt ca un desert imens sapat adanc de vant
Ce nu-si gaseste ploaia dincolo de toate-aceste cuvinte?
Daca pentru-a te mai vedea o singura data si atunci trecator,
Daca pentru-a-ti mai simti parfumul de inger si demon efemer,
Sa renunt la tot ce am mai scump pe lume, la viata, si sa mor
M-as arunca in foc si as lasa Pamantul pentru Cer!
Si l-as ruga pe Cel de Sus ca sufletu-mi intunecat
De-atata durere si dragoste, neimplinita de patima mortii
In loc de inger pazitor, fara sentimente, fara de pacat
Sa il transforme-ntr-o stea pe cerul negru-al sortii,
Sa te privesc in fiecare noapte si sa te veghez de-aproape...
Si-atunci sfarsitu-mi mi se va parea mai dulce ca trairea,
Caci am lasat fiinta-mi pentru tine si am ratacit departe
Ca sa gasesc linistea rapita de-al tau chip si sa gasesc iubirea!!!
Va mai amintiti de primul dans cu EA sau EL?
Uritelul se pare ca nu….
Iti mai aduci aminte de primul nostru dans?
Era Iarna….
Afara ningea ca-n povestile lui Andersen
Eram intr-o cabana la….
Ba nu!
Nu acesta a fost primul dans cu tine.
A! Era Primavara,
Ciresii de-abia inflorisera
Ne-am prins de mina si am inceput sa ne invirtim amindoi
Pina ne-a cuprins ameteala
Ba nu!
Nici acesta n-a fost …..
Era…era Vara
Luna rasarise de mult
In parc nu mai era nimeni
Ne-am cuprins in brate
Vrind sa plutim in neant
A-nu! Desigur, am uitat,
Asa e, era Toamna
Cum, nici acesta nu a fost primul nostru dans?
Dar atunci?
A-da! Ai dreptate…
Noi n-am dansat niciodata…. -
de dor
arunca-ma iubito tandru
in a ta inima de dor
cum ar zvirli pe-ntreg ogorul
seminta ... un semanator
si stringe-ma din mii de flori
din alte soapte de lumina
asa cum vesnic face asta
preaharnica... albina
mai risipeste-ma pe chipu-ti
ca peste tine in veci sa ploua
atit de pura si naiva,
a fericirii... roua
apoi incet o sa m-apropii
soptind lumina, fara graba,
asa cum roua se atinge,
cu sufletul... de iarba -
Daca iubirea de inima-ti sa- prins
Si dorul greu de asteptare te-a cuprins
Iar departarea-ti picura in suflet...grea povara
Indeamna-ti inima sa lupte, sa fie mai usoara
Ascunde departarea, primeste asteptarea
Caci intr-o buna zi
Iubirea mea o vei primi
Cu sarutari si mangaieri...mii si mii...
Iubirea s-a dus intr-un vifor - napraznice uri
uitind ca i-am dat si crezare si dor,
Din setea topirii de tainice guri
ramas-am DOAR EU, dusa-n gind de-un fior
Plutind peste vise, clipe si zile
rasar, ca un mugur uitat si de soare,
Si-ntorc fermecata, uitatele file
Asteptind iar lumina - IUBIREA CEA MARE. -
E prea devereme sau poate prea tarziu
Sa mai ingani acum iubirea noastra.
Corzile chitarii s-au rupt de timpuriu
Sub apasarea grea a notelor trucate,
Le vei schimba mereu si sumbru in tacere
Cu mana ta de-acum satula de placere,
Din ochi tu vei crea un nou album
Prea trist si prea tarziu sa-l mai reciti acum.
Din lacrima ta se va naste o floare
Care va tulbura linistea gradinii de piatra
Daca prin pasi vei rataci ,prin glas te pierzi Ar fi de ajuns sufletul sa mi-l urmezi. As vrea sa spun ca esti aici,dar totusi esti departe, Nu pot sa spun ca te-am pierdut... Eu nici macar nu te-am avut, Nu pot sa spun ca ai plecat... Esti doar un vis e-adevarat.
Chiar daca tu,un inger, esti undeva departe Te strang la pieptul meu in fiecare noapte ; Esti ingerul meu in vis si-n realitate, Esti langa mine chiar de esti departe. Destinul meu esti tu,nimic nu ne desparte Esti adierea ce mi te-aduce in brate , Esti Felul meu de-a te iubi in soapte. Sunt ca o frunza purtata de destin, Traiesc in suferinte si in chin... Te vreau...la tine vreau sa vin. Iar daca visul se va spulbera te rog... Te rog nu ma alunga din paradisul tau , Ce si el e un vis..... -
Ultima scrisoare
Autor: "JE"
Sfarsitul a venit fara de veste
Esti fericita?
Vad ca porti inel...
Am inteles, voi trage dunga
Peste nadejdea inutila
Fa la fel.
Nu... nici un cuvant...
Nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
N-am sa te mai cant in versuri
Niciodata.
Mai mult-in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri
Nu esti vinovata.
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala.
Putea sa fie mult.
Nimic n-a fost!
Si-n vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vre-un rost.
Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te-mproaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine.
Vom fi acolo singuri,
Amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata.
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
Si-n dulcea lor cadenta adevarata,
Te vei simti, ca-n visul tau dintai.
INCOTRO MA-NDREPT ACUM,CU SUFLETUL RANIT,
CU TINE-N GAND SI CU VISELE SPULBERATE?
OARE CE M-ASTEPTA ACUM,CAND TU M-AI PARASIT?
PE UNDE OARE VOI AJUNGE FARA TINE, IUBITE?
PRIVESC IN TRECUT SI MULTE NU-NTELEG:
DE CE-MI SPUNEAI ACELE DULCI MINCIUNI?!
SPRE NECUNOSCUT, CU TINE-N GAND ALERG
GANDINDU-MA, TRISTA, CA NU EXISTA MINUNI.
OARE VOI MAI IUBI PE-ALTCINEVA
ASA PROFUND,CUM TE IUBESC PE TINE?...
SAU TREBUIE SA-NVAT SI EU SA MINT
ASA CUM IN TRECUT, TU MA MINTEAI PE MINE?
AS VREA SA-TI POT VORBI DESCHIS,
SA-TI POT SPUNE TOT CE SIMT ACUM,
DAR TU ESTI MULT PREA RECE SI-AI SUFLETUL INCHIS
SI DIN A MEA IUBIRE RAMANE AZI DOAR FUM.
Vreti sa va spun cine sunt eu ?
Un pod cu chip de curcubeu
Un curcubeu multicolor,
Armonizat pe placul tuturor !
Cei mai multi Prostii Cred ca sunt Aureola unui sfant Iar cei mai putini Cei cuminti Cei care nu se-ncred in sfinti, M-asigura ca sunt un pod Pe care regele Irod Un rege mandru Si stupid A vrut sa-l construiasca-n vid..
Dar Dumnezeu l-a pedepsit, Caci a murit, Lasandu-si podul nesfarsit Exact cand reusise sa-l indoaie Cu cei din urma stropi de ploaie Schimbati in lacrime solare, Ca orice pod fara picioare.
Si totusi acest pod sunt eu Un pod cu chip de curcubeu !